OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

La Centrul International de Arta Contemporana din Bucuresti e inca deschisa prima expozitie din cadrul proiectului Arheologie feminina initiat de Magda CARNECI si Aurora DEDIU (cu sprijinul KulturKontakt, Austria; vernisajul a avut loc pe 12 decembrie, inchiderea urmind sa aiba loc pe 20 ianuarie). E vorba despre un proiect feminist realizat cu un instrumentar cultural. Cele doua autoare (cea dintii – scriitoare si critic de arta, cea de-a doua – artist fotograf) au selectat un numar de femei-personalitati culturale ale Romaniei de azi si le-au invitat sa participe in doua moduri: raspunzind la un chestionar cu cinci intrebari si lasindu-se fotografiate de catre Aurora DEDIU. Expozitia de acum prezinta rezultatele – fotografii plus texte – ale primei jumatati a proiectului. Sint prezente 24 de personalitati feminine: Ruxandra BALACI, Geta BRATESCU, Ioana BRATIANU (singura care nu a raspuns la chestionar), Magda CARNECI, Mariana CELAC, Irina CIOS, Maia CIOBANU, Laura GRÜNBERG, Aurora LIICEANU, Raluca IANEGIC, Anca MANOLESCU, Mihaela MIROIU, Amelia PAVEL, Simona POPESCU, Sandra PRALONG, Marilena PREDA-SANC, Doina ROTARU, Cristina SABAU, Monica SPIRIDON, Saviana STANESCU, Simona TANASESCU, Alexandra TITU, Roxana TRESTIOREANU, Gabriela TUDOR. Dupa ce va fi organizata si expozitia a doua din cadrul proiectului, fotografiile si textele vor fi tiparite intr-un volum.
Preluam acum o prima transa din Arheologia feminina gindita si realizata de Magda CARNECI si Aurora DEDIU (autoare – fireste – a fotografiilor), urmind sa continuam in mai multe numere viitoare. Iata si intrebarile la care au raspuns participantele la proiect:

1. Ati putea sa enumerati valorile pe care le considerati esentiale pentru dumneavoastra?
2. Ati fi dispusa sa numiti:
– figura feminina din cultura romana pe care o apreciati in mod deosebit? De ce?
– in ce fel v-a influentat parcursul intelectual?
– personalitatea feminina din cultura universala pe care o admirati? De ce?
– dar din mitologie?
3. Aveti o expresie celebra pe care o aplicati ca pe o formula de viata? Daca da, care este aceasta?
4. Exista vreo descriere a dumneavoastra facuta de un barbat si in care va recunoasteti? De ce?
5. Ce inseamna sa fii femeie in Romania de azi? E dificil? E provocator?
6. Ce ar reprezenta feminitatea pentru dumneavoastra ca valoare pozitiva? Dar negativa?


Magda CARNECI:

1. Cu cit trece vremea, cu atit observ cu uimire o ciudata virare de la culorile reci inspre culorile calde in spectrul misterios ca o aureola pe care-l presimt si-l caut in jurul fiintelor. De la valorile dinamice, luptatoare si competitionale alunec incet dar sigur inspre cele prietenoase, conviviale, chiar afectuoase. Eficientei exterioare cu orice pret incep sa-i prefer eficacitatea interioara discreta, logicii stricte incep sa-i contrapun intelegerea emotionala, justetii sigure de sine si nemiloase ii prefer compasiunea si, uneori, mila, o „mila imensa“, vorba unui poet. Observ cu stupoare cum, parca fara sa vreau, ma topesc launtric si ma deschid catre toleranta, rabdare, placerea de a vedea binele din celalalt, bucuria de a-i sesiza frumusetea unica a fapturii. Iar in unele clipe rare, mi se intimpla chiar sa ma umplu de o ciudata iubire, fara persoana imediata, fara obiect concret, dar fericita si vasta pentru ca imbratiseaza lumea intreaga.
2. Daca stau sa ma gindesc bine si sa trec prin minte fisii lungi de timp, cred ca o prefer dintre romancele de altadata, de ieri si de azi, pe Monica Lovinescu. In primul rind pentru ca e vie, imi e contemporana, am cunoscut-o, am ascultat-o, am atins-o, am imbratisat-o. Ii admir cariera intelectuala cu miros aristocratic, combativitatea politica neobosita si parca atit de nespecifica noua, romanilor, fermitatea morala aparent inflexibila, aparent usor masculina, dar de fapt feminina pentru cine stie sa asculte. Si nu in ultimul rind, o admir pentru felul elegant in care a stiut sa inainteze prin existenta in interiorul unui cuplu echilibrat, admirabil, alcatuit impreuna cu Virgil Ierunca.

Din cultura universala, la aceasta ora a fiintei mele in devenire, as prefera un amestec imposibil de regina Elisabeta a Angliei si de Tereza de Avilla. As dori sa fie posibil sa impaci, cu alte cuvinte, intr-un singur psihic, puterea exterioara cu puterea launtrica, capacitatea de a legifera in lume cu cea de a-ti conduce spiritul catre zonele sale mai inalte, inteligenta mundana rationala si ferma cu emotionalitatea rafinata pina la religios, pina la mistic. As prefera, altfel spus, sinteza dintre regalitate si sfintenie, ambele drepturi eterne ale fapturii umane, niciodata sau prea rar conciliate.
Din mitologie iubesc mai ales pe Isis si pe Sfinta Fecioara (chiar daca ea a fost un personaj istoric real) pentru ca istoriile lor intrupeaza in mod diferit aceeasi schema initiatica a evolutiei posibile a psihicului uman catre propria sa divinitate.
3. Am avut mai multe formule, dupa diversele mele etape. Mai nou, dintr-o intelegere care poate veni, cred, numai la maturitate, prefer formula „Homo sui transcendentalis“.
4. Cred ca porecla „Dolores Harababuri“ data mie cindva de criticul literar Gelu Ionescu mi s-a potrivit multa vreme. Mai recent, formula lui Ion Buduca, „Ana Ipatescu de bloc“, mi s-a parut adecvata pentru vremurile revolutionare din si de dupa 1989. In prezent, cred ca as vrea sa scap din orice descriere.

5. A fi femeie azi in Romania e deopotriva oribil si exaltant, extrem de dificil, epuizant, disperant si totusi „challenging“, provocator, motivant, pentru ca totul e inca de facut, e din nou intr-un radical inceput, te poti investi in proiecte mari, ambitioase, care in alta parte au fost de mult incheiate. Iar in Romania ai aceasta sansa la egalitate cu barbatii, cred, in sensul ca e la fel de greu, de riscant si de ratant pentru oricine, indiferent de sex. Iar din mica mea experienta internationala, cred ca, in ciuda aparentelor, femeile au mai multa putere in Romania decit in alte parti, mai glorioase, ale lumii.
6. Feminitatea pe care o detest este cea eminamente pasiva, iresponsabila, totalmente domestica si dependenta de altii (fie ei barbati, copii ori restul societatii). Feminitatea pe care o admir este cea angajata deplin in realitate si totusi pastrind viu nucleul spiritual al fiintei; cea lucid responsabila pentru sine si pentru altii, neuitindu-se nici pe sine, neneglijindu-i nici pe ceilalti; cea care face in primul rind lucrurile necesare, cele care trebuie neaparat facute, cele vitale si esentiale, si le face nu pentru glorie sau putere, ci pentru a fi bine facute. Feminitatea care prefera convivialitatea, cordialitatea si comunierea altor valori mai „dure“, mai „tari“, mai vizibile, de care lumea de azi e drogata. Feminitatea care stie ca orice faptura e sfinta si respecta aceasta sfintenie in orice faptura. Si mai ales feminitatea care aspira sa iubeasca cu o iubire apropiata de iubirea divina.
Si multi n-or sa creada, dar exista o forta enorma in aceasta aparent fragila feminitate, care vine din viitor si schimba deja lumea in care traim.


Maia CIOBANU:

1. Voi risca un raspuns banal si poate retoric: valoarea esentiala este Iubirea, mai precis capacitatea de Iubire. Atit succesele, cit si esecurile fiecaruia se explica de fapt prin capacitatea de a darui si a primi dragoste.
2. N-as putea numi o unica figura feminina din cultura romana pe care s-o apreciez in mod special, dar mi se par impresionante personalitatea Magdei Isanos, a Luciei Sturdza-Bulandra, a fostei mele profesoare de compozitie – Myriam Marbé. Impresionante prin forta implinitei lor feminitati, a unui caracter original, prin capacitatea si nuantata lor daruire. Evident, cea care m-a influentat mai mult a fost Myriam Marbé, pe care am iubit-o si am idealizat-o si de la care am invatat tainele meseriei de compozitor. Cea mai puternica influenta a fost insa cea a mamei mele – Ana Ciobanu – profesoara de biologie, un om de o mare integritate morala si care a stiut sa-mi fie intotdeauna cea mai buna prietena si sfatuitoare. Au urmat profesoarele mele de pian: Ada Nasturel, Rodica Sutu si Aurora Ienei – femei pe care le-am admirat pentru datele umane, artistice si pedagogice cu totul extraordinare. Din cultura universala retin figura aparte a Marinei Tvetaeva – pentru puritatea caracterului si a talentului sau, pentru incapacitatea de a face compromisuri si de a se „adapta“. Din mitologie – Crimhilda, sotia lui Siegfried, iubita gingasa si razbunatoare fara mila a crimei si lasitatii.
3. Nu am nici o formula de viata; in genere nu-mi prea plac formulele, iar expresiile celebre mai degraba le suspectez.
4. Nu-mi amintesc de nici o descriere a mea facuta de un barbat, ci de foarte multe cronici si consideratii asupra muzicii mele; unele in care ma recunosc, in altele mai putin, dar toate interesante.

5. A fi femeie in Romania de azi e dificil si provocator. E dificil, caci oricum este dificil a fi pur si simplu in Romania, iar in ipostaza de femeie unele obstacole sunt intr-adevar mai greu surmontabile – responsabilitatile femeii in familia de tip traditional, tip specific in Romania, sint mai multe si mai complicate. Nu inseamna insa ca acestea sint neplacute sau insurmontabile, mie mi se par mai degraba pasionante, chiar daca dificile sint cu siguranta. Neimplinirile economice nationale apasa evident cel mai greu umerii „gingasi“ ai femeii.
6. Ca orice pe lumea asta, si feminitatea are valori pozitive si altele negative. Masura in care plusurile sint preponderente sau nu fata de minusuri tine pina la urma de calitatea individuala a persoanei respective. Intuitia se poate pierde in instinct, capacitatea de a intelege pe altul in mimetism, vocatia comunicarii si a pedagogiei in trancaneala si pisalogeala, delicatetea, rafinamentul, observarea detaliului in superficialitate etc. In concluzie, nu sunt apta nici sa idealizez, dar nici sa denigrez femeia, mai degraba as tenta oarece realism spunind ca si femeia, ca si barbatul, este un conglomerat fluid de calitati si defecte – unele specifice, altele pur si simplu tipic umane.


Alexandra TITU:

1. Credinta, cunoasterea, comunicarea, curajul, creatia, caritatea, corectitudinea, si – simetric – simtul umorului, ironia, parodia. Risul este unul dintre darurile importante facute umanitatii.
2. a. Nu pot alege din grupul de femei pe care le apreciez in cultura romaneasca. Femei din lumea artei, a literaturii, a filozofiei. Oricum, dincolo de schimburile de idei, de prietenia care ma leaga de multe dintre cele cu care sunt contemporana, nu pot spune ca mi-au modelat dezvoltarea intelectuala. Ea este construita prin modele elaborate, in majoritate, de gindirea masculina.
b. Eternul feminin. Este fiinta generica in care converg toate acele posibile modele, toate acele femei reale, si fictive, si autofictive, construite si construind universul cultural de care depindem, direct sau ironic, ca domeniu de referinta, ca proiectie, ca nostalgie.

c. Atena Pallas, cu cele doua atribute ale sale, ratiunea si razboiul, valorile care au construit si ruinat Europa.
3. Daca doua particule identice s-ar intilni pe aceeasi orbita, lumea s-ar prabusi intr-o mare de flacari (Principiul excluziunii, W. Pauli).
4. Sa trecem peste asta.
5. A fi femeie in Romania? Inseamna cam acelasi lucru cu a fi laptar in Romania. Sau postas, sau cercetator, sau pisica sau turc in tranzit sau copac in Romania.
6. Avantajul de a privi feminitatea pe dinauntru. Dezavantajul de a nu putea privi masculinitatea pe dinauntru. Din acest punct de vedere, transsexualitatea este o gluma ridicola, caci nu combina doua cunoasteri intr-o deplinatate androgina, ci aduna doua frustrari, doua incapacitati de cunoastere a unor realitati din care se fuge sau in care nu se ajunge.
Raluca IANEGIC:
1. Valori esentiale: integritatea morala, Frumosul.
2. –
3. –
4. –
5. Nimic special din toate acestea.
6. –


Monica SPIRIDON:

1. Printre diversele valori in care cred – si care pot fi articulate in configuratii multiple – exista unele indispensabile, un fel de simbure durabil: verticalitatea morala, simtul solidaritatii, profesionismul, creativitatea, obstinatia de a incheia ce ai inceput. Ma simt obligata sa adaug ca am fost intotdeauna radical decisa in privinta valorilor pe care le resping si mult mai ezitanta in privinta acelora pe care le accept. Asadar, detest preconceptiile. Ignoranta poate fi remediata, uneori si prostia binevoitoare suporta ameliorari punctuale. Prejudecatile pot fi dislocate cu greu si abia dupa aceea se poate incepe absolut orice.

2. N-am facut niciodata deosebirea dintre modelele feminine sau masculine pe care le-am urmat sau le-am admirat trecator. Am, desigur, un model uman confectionat prin bricolaj, daca putem sa spunem asa. E un model ideal-tipic, nu se acopera cu nici o persoana reala – barbat sau femeie –, e fabricat din cioburi si, ca orice model, nu are o intruchipare sau Figura anume.
Din cultura universala, am o slabiciune pentru Emily Dickinson, pe care o consider o poeta deplina, nascuta si facuta. As adauga-o si pe balerina Ana Pavlova. Cum lucra poeta mea preferata nu stiu. In cazul Pavlovei, am avut ocazia sa vad, inregistrata pe pelicula, munca uriasa, lama de otel polisata incrincenat, la infinit, care se ascunde dincolo de aparitiile ei diafane.
Cu mitologia, lucrurile sint extrem de complicate. Mai intii, fiindca zeitele sint simboluri reductioniste, in a caror reprezentare o trasatura este impinsa la extrem. Nici o fiinta vie n-ar vrea sa urmeze un astfel de model monoman. In afara de asta, in prezent modelele mitologice originare doar cu greu ar mai putea fi desprinse din straturile milenare de cultura depuse peste ele (in cazul mitologiei grecesti, incepind cu Hesiod si cu Homer, care le intuiesc un contur cultural printre primii).

Am totusi o anume simpatie pentru ideea de Ceres-Proserpina, daca pot sa o definesc asa. De ce? Fiindca reuseste sa fiinteze in doua lumi deodata – in Hades si in Olimp –, stie sa se imparta fara sa se risipeasca si este un simbol al productivitatii. Nimeni nu s-a ocupat prea mult de ea, desi e foarte interesanta si „moderna“ (sic!), navetista avant la lettre, adaptabila, si sotie si fiica, asumind multiple responsabilitati in lumile ei de adoptiune.
3. Da, cred ca exista o lege nescrisa a compensatiei si, deci, nu le poti avea pe toate, sau totul are un pret – nimic nu se obtine fara a sacrifica ceva la care tii. E o chestiune de optiune lucida.
4. Oral, cred ca cea mai pertinenta observatie pe care a facut-o despre mine un barbat (persoana insemnata, nu spun cine) suna cam asa – Imi place ca scrii baieteste!
In scris, un comentator din alta generatie (Dl. Adrian Marino) si un comiliton (Radu G. Teposu) au spus lucruri care se suprapun perfect. Nu dau citatele, care sint din recenzii, dar ambele tintesc spre combinatia spiritului de geometrie cu cel de finete.

5. E si dificil, si provocator. Mai precis, asta inseamna sa realizezi, in orice domeniu, cam de doua ori mai mult decit un barbat, ca sa ti se recunoasca public la fel. Sau, o versiune si mai neagra, nu numai ca la valoare egala barbatul trece automat inaintea femeii. Dar si la valoare mai mica, tot trece. Nu sint feminista, dar ma tem ca Romania va ramine multa vreme de acum incolo un model de societate patriarhala.
6. Ca valoare pozitiva, feminitatea poate fi perceputa drept mai conservatoare decit masculinul. Asta in sensul absolut constructiv al termenului. E vorba de un anumit tip de atasament fata de continuitate, fara de care orice schimbare e imposibila. Ca sa ma iau drept exemplu pe mine, constat frecvent ca din exterior sint perceputa drept o persoana cu orice pret inovatoare, amatoare de schimbare, de sincronizare cu spiritul vremii si chiar cu momentul. Mi s-a si reprosat oarecum, ca profesor, ca scriitor, ca un consumator de cultura etc. Ei bine, acest tip de mobilitate exterioara nu ar putea fi de conceput decit pe fondul sau pe temelia conservatorismului de care vorbeam. Inclin sa cred ca o serie de intelectuali barbati pe care ii cunosc si apar exterior la fel ca mine au aceasta carenta de fond, fibra conservatoare, generatoare de continuitate si de integrare, fara de care o schimbare reala esueaza in absurd sau in ridicol.
In dimensiunea ei negativa, feminitatea se manifesta adesea ca un apetit al proiectelor cetoase si vagi in planul speculativ si o cramponare, o impotmolire mioapa in detalii, cind e vorba de practica. O combinatie a celor doua duce inevitabil la proiectele neterminate sau chiar neincepute, in fine, la o incapacitate de a infaptui.


Cristina SABAU:

1. In loc de o enumerare, as folosi o sintagma, cu o dubla semnificatie – in plan moral si profesional: respectul fata de sine. Expresia reflecta, deopotriva, ideea de a avea caracter si de a fi profesionist.
2. Fac parte din generatia care si-a cautat modelele(-ul) intr-un moment in care ele erau tot mai greu de intilnit si mai estompate. Din pretuire pentru modestia lor, nu le voi pomeni numele. Este important faptul ca le-am intilnit, ce-i drept, destul de tirziu, cind incepeam sa ma maturizez. Dar ceea ce am capatat, petrecindu-se in doua momente distincte, a fost esential si determinant, avind un efect modelator asupra modului in care lucrurile trebuie facute. Pe scurt, mi-au creat o alta perceptie asupra verbului a face, redactat intr-o nuanta imperativa si conditionala, sa faci si sa faci bine.
3. Sa-ti asculti feeling-ul.
Nota: In acceptia mea, feeling este un amestec armonios, echilibrat, de rational si intuitiv.
4. –
5. Lucrurile sint combinate. De obicei, ceea ce e dificil este sau devine provocator. Consider ca limba engleza contine un cuvint mai sugestiv pentru imaginea femeii romane din acest moment: exciting.
6. Cred ca da echilibru. Este celalalt termen al unei complementaritati. Si nu cred ca poate include o valoare negativa.