OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Rasfoind proiectele primului concurs care a avut ca obiect Catedrala Patriarhala, apare in prim plan polemica din jurul dimensiunii constructiei. Plansele penduleaza intre edificii gigantesti, incercind sa impresioneze prin grandoarea cea mai literala, si manifeste ale „micului si intimului“, ce ar face, se spune, spiritul traditiei noastre rasaritene. Si pentru unii si pentru altii, justificarile par la indemina. In ambele cazuri, insa, acestea sint partiale si nu indeajuns de adincite.

In comunicarea sa catre Academia Romana, Biserici Noua, Petre Antonescu justifica posibilitatea escaladarii dimensiunilor lacasului de cult, familiare noua, prin exemplul Sfintei Sofii, efigie a Bizantului, ai carui continuatori in spirit sintem. Putem adauga alte repere de acest fel: bazilicile constantiene. Sa ne intrebam insa, simplu, de ce sint aceste biserici asa de mari? Ce semnaleaza dimensiunile lor? Pentru ca, intotdeauna, o biserica vorbeste prin imagine si despre ctitor si conjunctura ctitoririi. Astfel, Sfinta Sofia este si expresia vizuala a epocii ce-l are in centrul sau pe imparatul Iustinian. Cum sa nu ridice Iustinian o asemenea casa Domnului, cum sa nu o inchine intelepciunii Lui, cind el reuseste „restauratio Imperium Romanorum“, atit cartografic cit si ideologic, de asta data insa crestin. Asemena, bazilicile constantiniene afirmau, pe de-o parte, efervescenta crestina ce a urmat Conciliului de la Milan, iar pe de alta parte, trebuiau sa dea o replica, si prin dimensiune, pandantului spiritual inca activ in epoca, templele pagine.

Acceptind faptul ca noul peisaj bucurestean impune gasirea unui tip de semnalizare, care ar putea fi si acela al regimului de inaltime al lacasului de cult, constientizind insa si latura simbolica a dimensiunii in astfel de cazuri, credem ca, pentru a gasi tonul de inaltime potrivit, arhitectul ar trebui sa se patrunda mai intii de mesajul simbolic ce se vrea acoperit de aceasta ctitorie.
Notam de asemenea ca studiul de istorie a mentalitatilor arata ca romanul de bun simt nu este deschis uriesescului. Este poate si unul dintre motivele pentru care ochiul romanesc, chiar detasat, nu poate privi cu simpatie Casa Poporului. De asemenea, vom aminti ca in cazul ctitoriei lui Neagoe Basarab de la Curtea de Arges, a carei importanta ne poate fi relevata de cronicile care povestesc tirnosirea ei, s-a ales ca semnal al maretiei nu atit dimensiunea, cit „vestimentatia“.

A incerca sa te impui prin dimensiune, intr-un peisaj in care aceasta a pierdut orice conotatie simbolica (ne referim la blocurile de locuinte, banci, din imediata vecinatate a locului destinat catedralei), ori a alege regimul de inaltime ca modalitate de a livra o contrapondere Casei Poporului ne par solutii usoare, lipsite de consistenta si straine firii noastre.
Aplecindu-ne si asupra extremei opuse, vom spune ca „micul“ a fost de cele mai multe ori o oglinda a comunitatii careia biserica ii era destinata, iar „intimul“ este o rezultanta a mai multor factori dintre care amintim tipul de slujire, atmosfera interioara a bisericii, in care ochiul nu percepe goluri ci este mereu „inconjurat“. Prin urmare, micul nu se justifica iar intimul rezulta prin firea lucrurilor, atita timp cit o urmam.

Revenind la survolarea planselor concursului precedent, vom semnala si problema repertoriului de citate. In arhitectura ecleziala, citatul este de cele mai multe ori o modalitate de legitimare, de revendicare simbolica a unei apartenente, afinitati ori a unui ideal. In acelasi timp, citatul asigura si legatura cu traditia, oferindu-i continuitate. Orice „biserica – eveniment“ este intr-o anumita masura recapitulativa. Consideram, prin urmare, ca citatul trebuie sa existe; el trebuie insa extrem de bine cintarit la nivel simbolic pentru a se justifica si a nu deveni simpla pastisa.
Vom incheia spunind ca, oricum va arata in final Catedrala Patriarhala, ea va fi un semn. Nadajduim ca la nivelul semnificatiilor simbolice a formelor sa fie un semn al intelegerii.
_________
Simina Scipcaru este masterand in programul de Antropologia locuintei si a spatiului sacru al UAUIM.