OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

De cite generatii de istorici va avea oare nevoie viitorimea pentru a elibera imaginea vietii din Rusia ultimelor decenii de falsurile grave induse de serviciile de propaganda si pentru a reconstitui ade-varata succesiune a evenimentelor? Fara indoiala, va fi una dintre provocarile cele mai dificile cu care se va confrunta omenirea: pe linga o cantitate imensa de materiale care trebuie cercetate, mai e vorba si de opacitatea de nepatruns care le invaluie de atita timp.

Dar chiar daca istoricii ar avea accesul liber la izvoarele oficiale, ce garantie de sinceritate le ofera acestea cercetatorilor in problemele cele mai importante? Ei se vor trezi in fata unor munti de maculatura care nu vor contine decit urme ale activitatii organelor executive de la toate nivelurile; si din tot acel noian de informatii, cite date autentice vor reusi sa obtina cercetatorii in legatura cu cele mai importante hotariri ale organelor de conducere? Hrusciov, spre exemplu, a confirmat oficial caracterul provocator al asasinarii lui Kirov. Dar in ce imprejurari si cu participarea cui s-a organizat aceasta infama inscenare? Prin intermediul cui si cum, pe baza ordinelor date de cine au fost intocmite listele pentru lichidarea cadrelor de partid in vederea executarii acestei crime? Iar sirul unor asemenea intrebari pe care ni le putem pune pare fara sfirsit. Care sint motivele reale care stau in spatele lichidarii KPP sPartidul Comunist Polonez – n.t.t, cine a facut aceasta propunere, cine a aprobat-o? Se va descoperi oare cindva peticul de hirtie cu ordinul in baza caruia au fost ucisi la Katyn prizonierii Starobielski si Ostaszkow?

„Astea sint intrebari naive – i-a marturisit la un moment dat Togliatti unui fost camarad – daca luam in consideratie faptul ca deciziile de o anumita importanta nu sint niciodata subiect de proces-verbal, iar ordinele pe care le presupun pentru transpunerea lor in viata nu sint niciodata asternute in scris.“ Daca este adevarat, atunci insusi adevarul acestei afirmatii poate fi considerat dovada a faptului ca, fie si in perioada aparent mai consolidata a tiraniei sale, mizerabilii care pretindeau ca nu fac altceva decit sa infaptuiasca imperativele Revolutiei aveau totusi simtul real al propriei lor nimicnicii si tradau acea neliniste pe deplin intemeiata fata de judecata istoriei. Dar, in asemenea cazuri, specialistii in criminalistica foarte greu sint convinsi sa recurga la sintagma de crima perfecta, deoarece, chiar daca mult mai tirziu si cu mare dificultate, aproape intotdeauna adevarul iese totusi la iveala. Cind spun acest lucru, ma gindesc, fireste, la adevar in detaliile lui, pentru ca adevarul general, adevarul despre regimul respectiv nu poate fi pus la indoiala de nimeni dintre cei care gindesc, scriu sau vorbesc cu buna-credinta.
Pentru a aseza acest adevar pe temelii neclintite si-au concentrat fortele numerosi martori care au simtit pe propria lor piele teroarea fizica si ideologica a comunismului, reusind ca, in cele din urma, s-o aduca in fata justitiei si s-o puna la stilpul infamiei, s-o aduca la cunostinta opiniei publice internationale.

Cartile lor au fost publicate in tari in care libertatea cuvintului le-a dat agentilor dictaturii posibilitatea de a aduce dezmintiri. Dar nu mi-a fost dat sa aud astfel de dezmintiri, am auzit numai ca asemenea carti, care scot la lumina zilei adevarul despre comunism, sint operele unor tradatori, ale unor renegati, sint scrise de slugile imperialismului. Nu avem nici un motiv sau interes sa ascundem faptul ca, inclusiv in tarile democrate, aceste calomnii triviale au avut destul de frecvent ca efect infricosarea unora dintre autointitulatii intelectuali „progresisti“, ca sa nu mai vorbim de atacurile furibunde ale fostilor tovarasi de partid. Si ar fi foarte usor sa te faci ca esti indiferent la atacurile de acest fel si la replica lor nelipsita, excomunicarea; ar fi lucrul cel mai usor din lume daca atacurile respective n-ar lasa rani dureroase in inima tuturor celor care, in pofida evidentei, au ramas credinciosi principiilor socialiste.
Cititorii cartilor pe care revista Kultura le-a inclus in seria ce poarta titlul „Archiwum Rewolucji“/„Arhiva Revolutiei“ ar trebui sa nu piarda din vedere un lucru: toate acestea sint marturii ale adevarului, iar publicarea lor a fost un act de curaj.

Traducere de Vasile MOGA