Nr. 625 din 25.05.2012

Focus
Editorial
Actualitate
Opinii
Informaţii
Politic
Literatură
Istorie literară
Filozofie
Arte
Agenda culturală
Rubrici
Internaţional
 
Carmen MUŞAT
Paul CERNAT
Ovidiu DRĂGHIA
Iulia POPOVICI
Adina DINIŢOIU
Ovidiu ŞIMONCA
Alina PURCARU
Doina IOANID
Bianca BURŢA-CERNAT
Andreea RĂSUCEANU
Cezar GHEORGHE
Silvia DUMITRACHE
Observator cultural
vezi toti autorii
Translation

Acasa   |   Arhiva   |   2009   |   Martie   |   Numarul 466   |   Armata păpuşilor negre

Armata păpuşilor negre

Autor: Mihai PLĂMĂDEALĂ | Categoria: Arte | 0 comentarii
Tipareste pagina Mareste caractereMicsoreaza caractere Marime text
Joi, 12 martie 2009, a avut loc la H’art Gallery vernisajul expoziţiei 01 semnate de Arantxa Etcheverria, artistă de origine bască. La un prim nivel de lectură, avem de-a face cu o armată de păpuşi. Textul de susţinere (flaierul de sală) ne informează că este vorba despre nişte zîne ale plasticului. În camera de recepţie a fost plasată o instalaţie alcătuită dintr-un cap de lup/vulpe, aurit cu pioneze de tapiserie şi lipit de perete asemenea unui trofeu cinegetic, atacat de personaje feminine ecvestre. Este un altar ironic închinat „zeului petrolului“, un Anubis aurit şi fără ochi, rege al substanţei din energia căreia a izvorît armata monocoloră concentrată în cea de-a doua încăpere a galeriei.
 
Păpuşile Arantxei – menţionează discursul curatorial – sînt arătări de dincolo de lume, vibraţii întunecate ale sufletului nostru, o armată de plastic ce nu păzeşte şi nu atacă pe nimeni. O posibilă referinţă a contingentului ar fi creaturile „laminak“ din cultura populară bască – spirite capricioase ale pădurii, ceva între gnomi şi elfi, cu atribute fizice hibride (picioare de raţă şi coadă de peşte). Sînt de gen feminin şi au nevoie de oameni pentru a procrea. Drept răsplată pentru aportul genetic, lasă aur pe prispa caselor (ne)fericiţilor aleşi. Artista se reprezintă prin munca sa, şi mai puţin prin cuvinte. Speculaţiile ori asocierile libere aparţin fiecăruia dintre privitori. De aceea, precauţia este bine-venită atunci cînd cineva doreşte să interpreteze cele văzute. Înainte de orice altceva, Galeria H’art expune o instalaţie. Dincolo de naraţiune, există o viaţă a formelor, aceasta fiind, de altfel, şi miza principală. Numitorul comun al păpuşilor este oferit de culoarea întunecată (aşa-zisul „petrol“), de izocefalie, bocanci, proporţii şi poziţie. Variabile sînt îmbrăcămintea, coafura, ornamentele şi armele, ale căror proporţii au fost, în principiu, modificate. Relaţia unu-multiplu este aceea care creează efectul de şoc. Aspectul de jucării al figurinelor de plastic şi cel realist al armelor creează o tensiune controlată cu abilitate. Păpuşile au cam 40 cm şi sînt aranjate pentru a fi privite de sus, căpătînd astfel un aer inofensiv. Sublinierea arsenalului militar pe care îl deţin acestea îl va înfiora pe privitor. O armă poate transforma orice persoană sau personaj într-un pericol. Ar mai fi vorba despre pseudodualitate, despre un sistem în care funcţiile au fost abolite. Nediferenţierea înseamnă haos, în ciuda aparentei ordini de tip militar.
 
În 2008, H’art prezenta o altă expoziţie – pe aceea a lui Cătălin Burcea – în care eroi/eroine erau păpuşile (iadului) Chucky. Modul de exprimare şi mediul artistic de difuzare erau altele, dar există, pînă la un punct, similitudinea formală. L-am întrebat pe Dan Popescu, manager şi curator al galeriei, dacă tema „păpuşii“ face parte dintre ideile ori strategiile sale şi am fost asigurat că este vorba despre o pură coincidenţă. „Am cunoscut-o pe Arantxa acum şase luni“, ne spune domnul Popescu, „într-un moment cînd ea deja făcea păpuşile acestea negre. Nu avea un concept, căci este genul de artistă care lucrează sau, dacă vreţi, funcţionează imaginativ şi intuitiv. Aşadar, conceptul nu este anterior lucrărilor, nici măcar în ideea că apele se vor limpezi pe parcurs. Mi-au plăcut artefactele sale şi am hotărît să lucrăm împreună. Resping ideea unui curatoriat agresiv, în care să impun anumite idei sau direcţii artistului, împiedicîndu-l astfel să fie liber. Îmi place să lucrez cu materialul clientului.“
 

Într-o lume a informaţiei, a imaginii şi sunetului, în care avem parte în fiecare minut de sute de focuri de arme şi de explozii pe ecranul televizorului sau al monitorului, raportarea la o astfel de expoziţie poate fi extrem de diversă. Impactul este cu atît mai mare cu cît păpuşile nu fac nimic spectaculos. Ca şi petrolul din care sînt confecţionate (prin intermediul plasticului), ele au o energie potenţială fantastică. Descompunerea organică, presiunea şi timpul au transformat pădurile de odinioară în substanţa care, prelucrată, a însemnat şi înseamnă progresul de care ne bucurăm astăzi. Cum nimic nu se pierde, nimic nu se cîştigă, energia acumulată poate fi eliberată în condiţii controlate, în folosul sau împotriva creatorilor de dispozitive tehnice care ne fac viaţa mai uşoară. Potenţial, petrolul înseamnă şi război, strategii economice ori militare, embargo etc. Înseamnă şi păpuşile Arantxei. Acestea vor putea fi privite, fără a putea şti însă de ce sînt ele în stare, pînă pe data de 12 aprilie, la galeria din strada Eminescu 105-107.

 


 
 
 
Cele mai citite articole
„Marius Oprea se va întoarce la IICCMER“
Speranța lucidă a Bucureștilor
BIFURCAŢII. Absolvenţii
Endemicul plagiat în şcoala românească
Norman Manea – Doctor Honoris Causa
 
Parteneri observator cultural
Artline Editura Litera Incubatorul de condeie Teatrul Tineretului din Piatra Neamt Modernism Liternet Regizor Caut Piesa
 
filarmonica george enescu ONB Radio Romania Muzical Radio France International Romania Muzeul Ţăranului Român Radio România Actualităţi Radio Romania Cultural
 
Uniunea Artistilor Plastici Elite Art Gallery Fundatia Culturala Greaca Comunitate foto Infocarte Cartier Reteaua literara
 
Godot Cafe-teatru bookiseala.ro Institutul Cultural Roman Dana Art Gallery Senso TV vreaubilet ro hoteluri
 
Business Edu LicArt Şcoala Micile Vedete Corporate Image International Experimental Engraving Biennial Gazduire