OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Joi, 12 martie 2009, a avut loc la H’art Gallery vernisajul expoziţiei 01 semnate de Arantxa Etcheverria, artistă de origine bască. La un prim nivel de lectură, avem de-a face cu o armată de păpuşi. Textul de susţinere (flaierul de sală) ne informează că este vorba despre nişte zîne ale plasticului. În camera de recepţie a fost plasată o instalaţie alcătuită dintr-un cap de lup/vulpe, aurit cu pioneze de tapiserie şi lipit de perete asemenea unui trofeu cinegetic, atacat de personaje feminine ecvestre. Este un altar ironic închinat „zeului petrolului“, un Anubis aurit şi fără ochi, rege al substanţei din energia căreia a izvorît armata monocoloră concentrată în cea de-a doua încăpere a galeriei.

 

Păpuşile Arantxei – menţionează discursul curatorial – sînt arătări de dincolo de lume, vibraţii întunecate ale sufletului nostru, o armată de plastic ce nu păzeşte şi nu atacă pe nimeni. O posibilă referinţă a contingentului ar fi creaturile „laminak“ din cultura populară bască – spirite capricioase ale pădurii, ceva între gnomi şi elfi, cu atribute fizice hibride (picioare de raţă şi coadă de peşte). Sînt de gen feminin şi au nevoie de oameni pentru a procrea. Drept răsplată pentru aportul genetic, lasă aur pe prispa caselor (ne)fericiţilor aleşi. Artista se reprezintă prin munca sa, şi mai puţin prin cuvinte. Speculaţiile ori asocierile libere aparţin fiecăruia dintre privitori. De aceea, precauţia este bine-venită atunci cînd cineva doreşte să interpreteze cele văzute. Înainte de orice altceva, Galeria H’art expune o instalaţie. Dincolo de naraţiune, există o viaţă a formelor, aceasta fiind, de altfel, şi miza principală. Numitorul comun al păpuşilor este oferit de culoarea întunecată (aşa-zisul „petrol“), de izocefalie, bocanci, proporţii şi poziţie. Variabile sînt îmbrăcămintea, coafura, ornamentele şi armele, ale căror proporţii au fost, în principiu, modificate. Relaţia unu-multiplu este aceea care creează efectul de şoc. Aspectul de jucării al figurinelor de plastic şi cel realist al armelor creează o tensiune controlată cu abilitate. Păpuşile au cam 40 cm şi sînt aranjate pentru a fi privite de sus, căpătînd astfel un aer inofensiv. Sublinierea arsenalului militar pe care îl deţin acestea îl va înfiora pe privitor. O armă poate transforma orice persoană sau personaj într-un pericol. Ar mai fi vorba despre pseudodualitate, despre un sistem în care funcţiile au fost abolite. Nediferenţierea înseamnă haos, în ciuda aparentei ordini de tip militar.

 

În 2008, H’art prezenta o altă expoziţie – pe aceea a lui Cătălin Burcea – în care eroi/eroine erau păpuşile (iadului) Chucky. Modul de exprimare şi mediul artistic de difuzare erau altele, dar există, pînă la un punct, similitudinea formală. L-am întrebat pe Dan Popescu, manager şi curator al galeriei, dacă tema „păpuşii“ face parte dintre ideile ori strategiile sale şi am fost asigurat că este vorba despre o pură coincidenţă. „Am cunoscut-o pe Arantxa acum şase luni“, ne spune domnul Popescu, „într-un moment cînd ea deja făcea păpuşile acestea negre. Nu avea un concept, căci este genul de artistă care lucrează sau, dacă vreţi, funcţionează imaginativ şi intuitiv. Aşadar, conceptul nu este anterior lucrărilor, nici măcar în ideea că apele se vor limpezi pe parcurs. Mi-au plăcut artefactele sale şi am hotărît să lucrăm împreună. Resping ideea unui curatoriat agresiv, în care să impun anumite idei sau direcţii artistului, împiedicîndu-l astfel să fie liber. Îmi place să lucrez cu materialul clientului.“