OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Este primul episod al unei serii de texte ce vor prefata cea de-a opta editie a Bienalei de Arta Periferic de la Iasi, texte programate sa apara in Observator cultural cu frecventa lunara, din martie pina in octombrie, data desfasurarii in situ a Perifericului.

Periferic, cursorul pe thumbnail, imagine-in-progresie: sens invers-revers, ceea ce ar trebui sa nasca mai degraba un instantaneu, care (data fiind neutralitatea tehnica a obiectivului) reuseste sa capteze ceea ce o hermeneutica subiectiv-istorica risca sa deturneze, printr-o slaba rezistenta la tentatia de a vedea ca totul (trecut-prezent-viitor) se intimpla in si prin sine.

Un negativ-imagine-rasturnare-rasuflare sau, in alte cuvinte, instalatia istorie–prezent-(ca)-grafic-si-obiectiv (foto) sau, si mai simplu, o harta de pus pe perete unde pionezele se vor fixa (selectiv) la intersectia traiectoriilor perpendiculare imaginare. Pionezele sint prelungiri ale privirilor noastre.
Axa abscisei: timp cu desfasurare continua, cu punct de plecare cindva pe la sfirsitul ametitorilor si confuzilor ani ’90 si punct (temporar) de stationare in prezent.
Avertisment: Andy Warhol, „Se spune ca timpul schimba lucrurile, dar de fapt trebuie sa le schimbi tu insuti“ (a se citi „timp“ polisemantic, ca timp si vremuri). Aceasta inseamna: a face sa fie, a construi contextual, a (re)configura discursul.
Axa ordonatei: personajele-artist care se succed unele altora intr-un vertij, dintre care unele s-au pierdut irecuperabil pe axa timpului, iar altele au reusit sa se ridice deasupra lui.

(Selectiv) in grafic: Periferic, bienala de arta contemporana
Primele Periferice au fost convins declarate drept festivaluri de performance si astfel, intr-o anumita masura, aveau sa se integreze intr-un anumit pattern disponibil atunci, completat de defunctele festivaluri AnnART (Lacul Sfinta Ana) si Zona Europa de Est (Timisoara). Asadar performance, pentru ca, dupa cum scria organizatorul ei, Matei Bejenaru, acest gen asigura o importanta putere de patrundere in contextul de atunci – era vie, asemanatoare cu realitatea de zi cu zi, seducatoare pentru generatia tinara de artisti si, mai ales, era cea mai putin costisitoare forma de expresie artistica.

Marginea, limita, a devenit laitmotivul Periferic. Fireste, chestionarea relatiei dintre centru si periferie nu a fost inventia Perifericului – discursul sau se integra intr-un anumit trend, care in Occident devenise deja desuet, dar care cauta sa recupereze din punct de vedere cultural nou-vizibilele teritorii est-europene. Si daca ar fi sa dam ascultare filozofului Boris Buden, finalitatile nu au fost mereu din cele mai fericite, avind in vedere trista imagine a artistului din est care atinge succesul tocmai pentru ca isi internalizeaza gestul etichetarii – o autoetichetare, astfel, un portret al artistului ca est-european, ca exotic, Altul – diferit occidentalului, un gest de umila acceptare a mecanismului hegemonic occidental de a apropria si intelege recent deschisa cultura a Europei de Est. Si totusi, senzatia izolarii devenise obsesia locala pentru acea mina de artisti – turisti in muzeele occidentale, care cautau sa devina vizibili in lipsa accesului la deja perfectionatul mecanism vestic de productie de arta, ale carui circuite intersectau galeria privata, colectionarul, curatorul, muzeul.

Ca discursul centru-periferie avea (trebuia) sa fie curind depasit a devenit clar odata cu transformarea Perifericului in bienala de arta contemporana. Periferic 5 a fost privit de catre organizatori ca un upgrade necesar, de aici migrarea si diversificarea formelor de expresie artistica, impreuna cu tot ceea ce mai trebuia adaugat retetei pentru a face din eveniment unul cu look international: o bienala-lifestyle, un catalog profesionist editat, invitati care puteau oferi expertiza, dar mai ales un util exercitiu de autocritica. Poate ca aceasta situatie noua – un eveniment artistic care imprumuta formatul occidental al bienalei, copiat intr-o anumita masura, dar si pus in discutie intr-o modalitate critica – a fost sintetizata cel mai bine de interventia lui Dan Perjovschi in paginile catalogului Periferic 5: „Principiul fundamental este parteneriatul. Este o diferenta intre a invita si a implora. Daca acceptam sa fim la remorca occidentala pentru vesnica si indoielnica noastra sincronizare, va fi nasol. Sa ne scanam bine, sa vedem cine sintem, ce vrem si ce fel de voce aducem in cor (daca stim sa citim notele)“.

Daca Periferic este o bienala in adevaratul sens al cuvintului sau mai degraba un proiect in situ o data la doi ani este o chestiune care mai poate fi inca intens discutata. Din punctul meu de vedere, as inclina pentru cea de-a doua varianta. Cert este ca Periferic a abordat cu indrazneala noi forme de expresie, ca a reusit sa angajeze o serie de actori culturali regionali in asumarea acestui eveniment, ca a realizat educatie alternativa pentru publicul tinar si ca a reusit lansarea sau promovarea unor tineri artisti din regiune. Feedback au primit cu adevarat editiile Periferic 6 si 7, care au adus o pleiada de curatori cunoscuti – Anders Kreuger, Marius Babias, Angelika Nollert, Florence Derieux, Atilla Tordai, acestia intensificindu-si privirile asupra contextului local (Prophetic Corners – cu o sintagma contextualizata din Walter Benjamin, in cazul P6, si Focussing Iasi, in cazul P7). Asadar, mai degraba o bienala asemenea unui proiect de cercetare-examinare care si-a propus o repozitionare strategica, o constructie a autonomiei culturale si cognitive. Daca mi-ar fi permis sa repun in discutie o idee dintr-o interventie anterioara, a devenit clar cu ultimele doua Periferice ca paradigma situationala s-a schimbat, intr-o schema dialectica asimoviana, Periferic deturnindu-si misiunea de la a fi o pastisa a ceea ce se intimpla in inima Imperiului (eufemism al vechii Europe), catre o cautare de sine la marginile sale, un spatiu politic si economic din ce in ce mai aliniat, dar cultural inca in cautarea unui discurs identitar de rezistenta.

Periferic 8
Si iata, deja, Periferic 8, curata de Dora Hegyi, istoric al artei si curator din Budapesta, curator al Ludwig Museum Budapest intre 1996 si 2003, iar din 2005 – director de proiect al biroului din Budapesta al tranzit, o initiativa de arta contemporana cu patru locatii (Bratislava, Budapesta, Praga, Viena), care organizeaza expozitii, conferinte si workshopuri si este sprijinita de Erste Bank Group. in cadrul acestui context, Dora Hegyi a infiintat Free School for Art Theory and Practice (Scoala libera de teoria si practica artei), pentru a intensifica discutiile profesioniste despre cultura contemporana in Ungaria.
Asumind critic experienta ultimelor doua editii, din perspectiva diseminarii informatiei despre arta contemporana catre straturi noi ale publicului, Periferic 8 incearca sa abordeze frontal problema conditiilor si posibilitatilor de a produce evenimente de arta in Romania, un demers asemenea unei repozitionari strategice care incearca sa ofere solutii pentru depasirea dimensiunii de nisa pe care o ia in Romania evenimentul de arta contemporana, prin oferirea unui acces democratic, dinamic si liber la programul educational-artistic al bienalei.

Conceptul sau, Art as gift/Arta ca dar, intentioneaza sa creeze o bresa in mecanismul de piata al productiei de arta contemporana prin propunerea unui model alternativ de schimb. in timp ce acest aspect a fost mereu o parte subinteleasa a Bienalei Periferic, Periferic 8 abordeaza explicit intrebarea daca arta poate fi privita ca dar si care sint metodele speculative care ii influenteaza realizarea si valoarea sociala. Practica sociala a oferirii darurilor este experimentata ca un gest pozitiv, unde schimbul este mutual, dar poate include de asemenea relatii de putere, dependenta si dorinta de prestigiu. Oferirea de daruri influentata de un sistem complet de motivatii variate este utilizata pentru descrierea economiei artei de la aspectul creatiei si productiei, prin cel al distributiei si sharing-ului, catre cel al receptiei si consumului, de la artist la publicul sau, circuit inca obturat de educatia de tip traditionalist.

Periferic 8 aspira sa construiasca un public local, asumind faptul ca precedentul sau ar putea deveni o paradigma de abordare pentru alte initiative similare din regiune. Va fi oferita o strategie de mediere in doi pasi: pe de o parte, va fi vorba despre prezentarea de modele alternative de educatie prin implicarea publicului deja specializat, compus din artisti, critici de arta si teoreticieni; pe de alta parte, implicarea altor segmente de intelectuali locali si persoane interesate de procesul receptarii si medierii. Prin proiecte in situ si evenimente conexe de mediere creativa, desfasurate in locatii apartinind atit spatiului public real (vechile spatii expozitionale ale bienalei, dar si unele noi), cit si virtual (in ideea scurtcircuitarii relatiei dintre organizatori si publicul bienalei, a fost realizat un blog Periferic), Periferic 8 doreste sa joace rolul mediatorului, fortificind astfel dialogul dintre cimpuri culturale diverse.
Proiectul cauta sa intareasca de fapt constiinta culturala locala, pentru a forma o comunitate civila caracterizata prin dinamism, care sa se simta responsabila pentru propriul ei context. Evenimentul va sugera, de asemenea, ca arta este un domeniu transdisciplinar, unde problemele sociale si politice care afecteaza un grup mare de oameni pot fi discutate si solutionate. Printre artistii participanti se afla nume recunoscute international precum Johanna Billing (Suedia), Mladen Stilinovic (Croatia), Rósa El-Hassan (Ungaria), Raumlab (Germania), Mona Vatamanu si Florin Tudor (Romania), Dora Garcia (Spania).

Blogosfera Periferic: economia artei ca dar
Logica este una a opozitiilor, in care capitalul in exces presupune imposibilitatea (practica) a reinvestirii profitului in vederea cresterii sistemului sau necesitatea cheltuirii, a irosirii, un debuseu al presiunii excedentului. Darul, asadar, ca posibilitate de consumare a ceea ce prisoseste si, prin urmare, ca gest (vinovat) de alocare a puterii (a celui care da asupra celui ce primeste), de recunoastere a statusului social, impreuna cu obligatia de a raspunde cu un gest cel putin echivalent – mecanica inversa a posibilitatii rezistentei. Arta si artistul devin actorii intrati pe scena neanuntat, ca ofertanti-beneficiari ai serviciilor tertiare de lux: obiectele produse au ca ratiune de a fi tocmai consumul, realizat ca un consum de „dar“ (politic, economic si cultural) al artei si artistului realizat pe strada, in galerii, muzee, colectii private, in circuitul international al bienalelor si al evenimentelor conexe etc. Asadar, tema pe care o propunem spre reflectie critica este cea a excedentului de capital (material, simbolic) indreptat catre arta ca dar (aparent), cu o privire asupra versantului donator (ideologia oferirii, dialectica instapinirii asupra simbolicului, al carei pretext este arta ca dar), cu o alta privire asupra versantului donatar (posibilitatea accesului largit democratic la evenimentul de arta contemporana, dar si instruirea ca educatie a rezistentei ideologice).
Desfasurarea acestei discutii se va face in spatiul public virtual al blogului Periferic, care se vrea o arena a discutiilor libere intentionind contextualizarea acestui discurs prin aplicarea la posibilitatile concrete de existenta a evenimentului de arta contemporana in Romaia, atit cu privire la organizatori/artisti, cit si la public. Accesul este indistinct si gratuit, iar posibilitatile de abordare – nelimitate.

www.perifericbiennial. wordpress.com