OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

profil

Art-hoc, Publicatie-„buletin“ a Centrului de Arta Contemporana din Chisinau, ajunsa in prezent la al 12-lea numar, este unica publicatie de arta contemporana editata in Moldova de dincolo de Prut. Redactia: Vladimir Bulat, Marin Turea, Iulian Robu. Design: Alexandru Schiopu. Opt pagini, format tabloid, paginare aerisita. e-mail: ksak.info@mail.md. Numarul dublu, 11-12, aparut dupa o pauza de mai bine de un an (intrerupere cauzata de o „criza interna“ a fostului corp redactional) reprezinta, asa cum ne anunta Vladimir Bulat, in editorialul din pagina 2, „un nou inceput“: „Nu va fi o alta publicatie, va fi doar altfel“. Nu e vorba, de fapt, doar de un simplu „editorial“, ci de un program. Citam: „Art-hoc isi propune sa fie si pe mai departe o publicatie a artei tinere, cu informatii si analize dinamice. [...] Data fiind specificitatea si marginalitatea contextului nostru socio-politic, publicatia va incerca sa faca vizibila fluctuatia de idei si de conceptii; isi va propune, nu arareori, dezbateri si dialoguri privind pluridisciplinaritatea raportului dintre artist si societate, dintre artist si curator, dintre arta si politica, dintre actul creator si responsabilitatea sociala si etica a artistului. [...] «Idiomul» pe care arta tinara din Moldova a reusit deja, partial, sa il impuna constiintei publice internationale, acelei atit de pestrite «comunitati» ce constituie «arta contemporana», are nevoie acum de liantul comunicarii, de o veriga prin care sa se conecteze la timpul real al actualitatii“. In pagina 3, rubrica Actualitatea gazduieste un interviu luat de Iulian Robu lui Beke Laszlo, directorul Galeriei Muczarnok din Budapesta. In dreapta jos, un... loc geometric cu intersectii de multimi, infatisind directiile si orientarile din pictura contemporana maghiara. Urmeaza prezentari si comentarii ale unor proiecte, actiuni-manifest si expozitii din Republica Moldova, anunturi, o pagina de „eseu“ realizata de Marin Turea, in cadrul careia putem citi un comentariu savuros despre o emisiune radiofonica interactiva, nonconformista, de satira a „moldovenismelor“ lingvistice (Graieste moldoveneste!), o cronica de expozitie semnata de Constantin Hostiuc (redactor-sef la Arhitext Design, unde colaboreaza si „contrafortistul“ Vladimir Bulat) si, nu in ultimul rind, o pagina dedicata presei de arta, unde Iulian Robu, Vladimir Bulat si Leon Gherasim prezinta trei publicatii de arta: Atelier, Arta si Balkon. Uram colegilor de la Art-hoc succes in noua formula.


de ici, de colo

Numarul 37/2000 al Contemporanului e consacrat „prezentei si creativitatii evreilor in cultura romana a acestui secol“ (citat din editorial). Nu in urma recentelor Zile ale culturii iudaice, pe care le-am prezentat saptaminile trecute, ci pornind de la o „conferinta de presa“ organizata de Contemporanul pe data de 26 iunie. Centrul de greutate al numarului il constituie transcrierea (anevoioasa probabil, de vreme ce a durat atita…) a acelei „conferinte de presa“. Ghilimelele sint necesare intrucit n-a fost vorba – de fapt – despre o conferinta de presa, ci despre o mica intilnire tematica, in care nu erau de comunicat, cum se intimpla in conferintele de presa, nici un fel de noutati. Ideea redactiei Contemporanului a fost aceea de a aduna la o „masa rotunda“ citeva dintre vocile implicate in polemica stirnita la inceputul acestui an de aparitia in Franta a traducerii unui articol al sociologului George Voicu (intregul contencios e cunoscut cititorilor Observatorului cultural in special din numerele noastre din februarie-martie-aprilie; intre altele, am republicat ca atare articolul lui G.V.). Participarea restrinsa la pseudo-„conferinta de presa“ organizata de Contemporanul a facut ca discutia sa nu aduca elemente noi. Directorul revistei, Nicolae Breban, cronicarul ziarului parizian Le Monde, Edgar Reichmann, presedintele Federatiei Comunitatilor Evreiesti din Romania, academicianul Nicolae Cajal si decanul Facultatii de stiinte politice din Universitatea Bucuresti, George Voicu, reiau lucruri stiute in maniere specifice: N.B. – grandilocvent si „justitiar“, G.V. – discret si retinut, E.R. – relaxat si colocvial, N.C. – sobru-protocolar. Mai intervin in discutie prozatorul Catalin Tirlea si criticul literar Ioan Buduca. In sumarul Contemporanului, de „chestiunea evreiasca“ si de antisemitism se ocupa alte citeva texte semnate de C.T., Dumitru Tepeneag si S. Damian (un schimb epistolar), Henri Zalis, Ana Barton si Stefan Postelnicu. Adevarata contributie a grupajului este – de fapt – articolul acestuia din urma, intitulat Antisemitismul si teologia ortodoxa romaneasca, schita de analiza istorica a antisemitismului recurent in traditia ortodoxiei noastre. De-a dreptul socanta e prezentarea unui mai vechi manual de apologetica, reeditat de curind si difuzat in invatamintul teologic actual. Studentilor le sint oferite astfel toate stereotipurile antisemite clasice, dupa cum se poate vedea in urmatoarea fraza ilustrativa: „Intr-adevar, evreii, care au pus stapinire in toate tarile pe finante, industrie, comert, presa etc. nu puteau lasa sa le scape din mina un instrument de dominatie asa de minunat cum avea sa fie masoneria incaputa pe miinile lor“. Alte fraze citate de S.P. vorbesc despre „istetii urmasi ai lui Iuda“ sau despre „poporul ales al lui Iehova“ ca „element dizolvant in sinul tuturor popoarelor“. Pe drept cuvint, autorul articolului arata ca „era de asteptat ca o revizuire a fenomenului sa se produca din interiorul domeniului“, adica din rindurile teologilor nostri ortodocsi, „lucru care s…t nu s-a intimplat“. De ce?: fiindca „exista o reticenta – sau poate mai mult decit atit – pe care scoala romaneasca de teologie o manifesta fata de chestiunile sensibile care i-au marcat intr-un fel sau altul, mai mult sau mai putin nefericit, istoricul“…

Numarul 9/2000 al revistei timisorene Orizont are, ca de obicei, multe materiale de citit (si de reflectat pe marginea lor). Ar fi de semnalat in primul rind substantialul grupaj avindu-l ca protagonist pe Jacques Le Rider, unul dintre cei mai mari specialisti in studiul comparat al ideilor culturale din Europa Centrala. Intre 26-28 mai, profesorul de la École Pratique des Hautes Études din Paris a participat, ca invitat al Fundatiei „A Treia Europa“ si al proiectului finantat de Pro Helvetia, la o suita de actiuni in cadrul programului Travers: o conferinta, urmata de o ampla dezbatere, care va face obiectul unui nou volum de la Editura Polirom. Paginile 12-13 reproduc textul unui dialog care a avut loc la Timisoara intre Le Rider si – din partea romana – Livius Ciocarlie, Cornel Ungureanu, Ileana Ciumageanu, Gilda si Ciprian Valcan. Grupajul mai contine Jurnalul unei calatorii in Romania cu o excursie la Cernauti si o intoarcere prin Carintia si un eseu despre identitatea Europei Centrale literare, ambele semnate de acelasi Jacques Le Rider. Traducerea textelor apartine Ilenei Ciumageanu. Mentionam, de asemenea, delicioasele „fragmente“ semnate de Livius Ciocarlie (care ne va oferi, se pare, un intreg serial). Orizont revine asupra cartii despre Cercul Literar de la Sibiu a lui Ov. S. Crohmalniceanu si Klaus Heitmann printr-un comentariu pertinent al lui Cornel Ungureanu, care evalueaza just meritele si lipsurile cartii (dar si, in general, ale investigatiilor despre Cercul sibian), avansind in acest sens o serie de sugestii binevenite. Vioi si foarte coroziv, „turul de orizont“ de la Revista revistelor, unde tinarul critic Daniel Cristea-Enache este executat fara mila pentru un articol publicat in numarul 34 al revistei Lettre Internationale: „Exista un singur fapt care pune o pata intunecata asupra acestui, repetam, excelent produs cultural – textul si semnatura lui Daniel Cristea-Enache. Am spune noi, unul dintre «pilosii culturali» ai zilelor noastre. Textul sau e o antologie de locuri comune, un colaj de insemnari scolaresti transcrise pe curat cu morga celui care crede despre sine ca e genial. E o compunere de clasa de liceu care, in mod normal, n-ar fi gazduita de o revista de talia celei aflate in discutie“.

Revista V din Vrancea este vexata de tratamentul pe care Observatorul cultural l-a aplicat, in numarul 27 (la un „de ici de colo“ din pagina de revista a presei) mohoritului poet Cezar Ivanescu. Drept urmare, la rubrica dedicata „revistelor de cultura“, se revolta impotriva unor caracterizari precum „poet mediocru, cultivator de veleitari care sa-l aduleze“. Pasind asupra Observatorului argumentul privind „lipsa de criterii“ si confuzia aferenta a celor care il supraevalueaza pe C.I. (in fine, s-ar putea sa fie totusi vorba doar de un set de criterii diferit de al nostru, dar sa trecem...), ni se servesc calificative „spirituale“ de genul: „de pomana ai observator daca nu ai criterii si bun-simt“ sau „mergind sontic-sontic, calcind din confuzie in confuzie si din rautate in rautate“. Chiar asa? Ia sa citim mai departe: „cit priveste norocul «culturilor provinciale» sa lasam altora dreptul la replica“. Acum, zicem noi ca indignarea revistei vrincene impotriva asa-zisei impartiri pe care, vezi-Doamne, am face-o intre „centru“ si „provincie“ se datoreaza unui motiv lesne de inteles: includerea ei, tot in pagina de revista presei a Observatorului nostru, in categoria „revistelor judetene“... Oricum, nu ne mira prea mult faptul ca Revista V sare in apararea unui cultivator de veleitari.

Foarte viu grupajul realizat de Adrian Cioroianu despre „liceu, cum a fost si cum este“ pentru numarul 399 al Dilemei. Semneaza „la tema“ (si „in tema“ fiind) Rodica Chelaru, Dakmara Georgescu, Cristian Preda, Dragos Radu Bucurenci, Horia Scutaru, Szabolcz Szonda, Daniela Zaharia. In pagina 16 putem citi un interesant si echilibrat interviu (despre liceul de azi si nu numai) acordat Titei Chiper de profesorul Florin Ionita. Casetele continind texte „aduse cu posta“ sint, si ele, amuzante si cu miez. Remarcam, de asemenea, textele foarte tinerilor „reporteri de serviciu“ ai Dilemei, Catalin Manole si Matei Florian, „non-fiction-uri“ absolut delicioase. Credem ca in textele lor (dar si ale altor colaboratori foarte tineri ai Dilemei) se „coace“ adevarata proza a „generatiei 2000“. E de notat si convorbirea lui Eugen Istodor cu Cristi Stanciu, liderul trupei de muzica electronica experimentala si underground Matze (pentru cine nu stie, precizam ca Matze impreuna cu DJ Vasile si cu Electric Brother, formeaza proiectul NSK, recent laureat al unui premiu RFI). Apropo: sa aiba oare legatura titlul articolului Danielei Zaharia despre liceu ca „veriga lipsa“ a invatamintului romanesc de tranzitie, cu albumul omonim al formatiei hard-core Methadon 3000?
Mai putin convingatoare ni s-a parut, ideea suplimentului Dilemei. Pe opt pagini de revista e desfasurat un singur text (!): un studiu al lui Daniel Daianu despre posibilitatile de oprire ale declinului economic din Sud-Estul Europei. Studiu serios, nu-i vorba, dar... Sa speram ca viitoarele suplimente vor fi mai... altfel!


conflict

Editia de simbata 7 octombrie a cotidianului Adevarul preia in pagina sa culturala un articol al poetei Ileana Malancioiu refuzat de Romania literara. Textul apare precedat de un sapou confesiv semnat „C.T.P.“ in care autorul declara ca a „ezitat“ inainte de a o publica pe I.M. intrucit in articol e vorba si despre el, C.T.P., si anume in cuvinte ultra-super-elogioase. „Ezitarile“ au fost depasite de gindul ca „marii scriitori nu pot fi cenzurati indiferent ce scriu“. C.T.P. repara astfel sacrilegiul comis de catre Romania literara, al carei director, numit „profesorul Nicolae Manolescu“, ar fi refuzat articolul pentru ca „nu corespunde actualei linii politice pe care evolueaza domnul profesor“. Nu se intelege de fel de ce ar fi trebuit ca Romania literara sa publice un text care „nu corespunde“ cu linia pe care i-o imprima directorul ei: pentru ca sa nu exercite o „cenzura“? Insa urmarirea unei coerente redactionale nu inseamna „cenzura“, ci asumarea unei optiuni. De pilda, e firesc ca materia publicata in Adevarul sa ilustreze consecvent orientarea imprimata de conducerea redactiei. Ce-ar fi ca, pentru a nu exercita o „cenzura“, ziarul sa gazduiasca texte de toate orientarile politice?!…
Asezat sub titlul, cules cu litere de-o schioapa, Ileana Malancioiu despre Ana Blandiana, articolul „cenzurat“ la Romania literara comenteaza o tableta mai veche si doua recente semnate in Romania libera de – intr-adevar – A.B., ilustrative pentru optiunile sale politico-morale. I.M. le rezuma cu ocolisuri sarcastice ori doar absconse, in maniera intregii sale publicistici de opinie politica. Problema sa este aceea ca nu impartaseste aprecierile pe care A.B. le acorda actualului presedinte, Emil Constantinescu, si principalului partid de guvernamint, PNTCD. Intr-un anumit punct, acolo unde A.B. deplinge faptul ca valoarea unui vot e aceeasi indiferent de calitatile superlative ori mizerabile ale electorilor, I.M. o surprinde in flagrant delict de mentalitate nedemocratica. Dar – pe de alta parte – cit de democratica sa fie atitudinea adoptata de I.M. si C.T.P., care nu se arata deloc dispusi sa accepte puncte de vedere diferite de ale lor, precum si libertatea altora de a le exprima si de a le urma?…