OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Pervertire absoluta a bunului simt si sedimentarea unui nou sistem axiologic, in care reperele sint lasitatea si complicitatea. Astfel ar putea fi exprimate sintetic consecintele nefaste ale colaborationismlui cu fosta Securitate in mediul cultural din Romania. La 15 ani dupa ce Securitatea si-a incetat oficial (si doar oficial) activitatea, ramasitele sale prezinta astazi manifestari din cele mai perverse. Victimele refuza in marea lor majoritate si chiar cu obstinatie denuntul.


Atunci cind una dintre victime are curajul de a arata cu degetul, cum a facut recent Doina Cornea deconspirindu-l pe turnatorul „Udrea“ din dosarul sau ca fiind Eugen Uricaru, printr-un gest reflex de autoaparare, se fabrica teoria conspiratiei. Putin mai conteaza daca informatia in sine este adevarata, important devine cine si de ce o spune. Dincolo de faptul ca dezvaluirea Doinei Cornea a venit cu putin inaintea alegerilor pentru sefia Uniunii Scriitorilor (si tocmai de aceea, dupa cum chiar ea a afirmat-o transant), cazul „Uricaru vs. Udrea“ este emblematic pentru lumea culturala romaneasca si duplicitatile care-o macina inca.

Artistii, fie ca e vorba de scriitori sau de plasticieni, sint reprezentati de niste eterni privilegiati. Atit in vechiul regim, semnind pactul cu diavolul intrupat de ofiterii Securitatii sau infatisindu-i angelic in tablouri pe fostii conducatori (asa cum a facut presedintele UAP, Zamfir Dumitrescu), cit si acum, cocotati in functii de demnitari, secretari de stat sau parlamentari. Si, dupa cum se contureaza deja, privilegiati vor ramine si de acum inainte. Extrem de putini dintre cei pe care ii reprezinta, respectiv membrii acestor uniuni de creatie, considera necesara o schimbare de directie. Iar pentru a justifica mentinerea acestui status quo, le cauta cu sirguinta scuze sau merite. In contrapondere, vinovatiile acestora sint uitate insa cu usurinta, in principal datorita fricii de a pierde privilegiile. Chiar daca ele constau doar intr-un loc de veci gratuit sau intr-un bilet de odihna si tratament cu pret redus.

- Vizita cu „prelucrare contrainformativa“
Daca acum onoarea unui artist a ajuns la cote ridicole pe piata, cu totul altfel au stat lucrurile in trecut. Poate cea mai importanta recunoastere a valorii „profesionale“ in rindul informatorilor o reprezenta obtinerea „biletului de voie“ pentru calatorii in strainatate. Sursa „Udrea“, folosita intens de Securitatea din Cluj in anii ’80 pentru a afla pulsul din redactiile revistelor de cultura („Echinox“, „Steaua“, „Tribuna“) si de la Uniunea Scriitorilor, a fost recompensat cu o excursie de o aproape o luna in Germania, in anul 1986. In Berlinul de Est, „Udrea“ a fost cu ochii-n patru, observind si poate notindu-si chiar toate amanuntele intilnirilor si discutiilor sale.

„Imaginea despre Romania este destul de intunecata, in special datorita situatiei economice“, aprecia „Udrea“, care, dorind sa arate ca si-a facut cu prisosinta datoria, precizeaza ulterior: „Am explicat ca lucrurile nu sint chiar atit de negre [...] Am inteles ca situatia de la noi este folosita propagandistic pe canale indirecte de conducerea RDG pentru a sublinia reusita actualei echipe de la Berlin“. Constatarile lui „Udrea“ sint facute dupa ce, asa cum arata o nota a ofiterului care a preluat nota – Eugen Velea –, inaintea plecarii, sursa a fost „prelucrata contrainformativ“. Intilnirile lui „Udrea“ cu redactorii editurilor Volkund Welt si Verlag der Nation sint si ele descrise in amanunt. Si, daca Eugen Uricaru neaga ca ar fi fost colaboratorul fostei Securitati, nu a putut nega si strania coincidenta de a fi fost in Germania atunci cind a fost „Udrea“, amintindu-si de vizita in RDG impreuna cu familia. In plus, cele doua edituri nominalizate de „Udrea“ sint cele care i-au publicat traducerile in germana a doua carti semnate de Uricaru, aparute in 1984, respectiv 1985.

„Udrea“ nu a iertat pe nimeni. De la oameni apropiati, prieteni sau colegi de redactie la revista „Steaua“, la oameni pe care nu-i cunostea decit vag, a turnat pe toti cei care aveau ghinionul de a se afla in raza privirii sale, ajungind chiar, asa cum arata un document din 10.03.1986, sa figureze pe lista „surselor cu posibilitati si in alte judete“. La rubrica „pe linga cine are posibilitati“, in dreptul lui Udrea sint mentionate Uniunea Scriitorilor si orasele Iasi, Timisoara, Brasov, Craiova. Fireste, primii vizati de el erau scriitorii din Cluj. „Sursa «Udrea» ne-a informat la 8.10.1983 ca in rindul personalului muncitor de la redactia revistei «Steaua» exista o stare de spirit necorespunzatoare, o atmosfera de ingrijorare in legatura cu masura de a introduce acordul global si la publicatiile literare.

Zilele trecute Augustin Buzura a venit la sursa cu un tabel prin care se cere convocarea sedintei de consiliu ce va avea loc in curind si despre lucrarile careia sursa ne va informa in timp util“, consemna acelasi lt. col. Eugen Velea dupa o intilnire cu „Udrea“. Mircea Zaciu, alaturi de toti scriitorii mai tineri al caror mentor era, apar constant in notele informative date de „Udrea“. Dorinta regretatului profesor de a protesta impotriva deciziei Consiliului Culturii si Educatiei Socialiste de la Bucuresti de a nu publica „Dictionarul scriitorilor romani“, la care lucrase zece ani, a fost urmarita riguros de „Udrea“. „I s-a indicat sa faca tot posibilul sa cunoasca continutul memoriului ce vor sa-l intocmeasca si chiar sa procure un exemplar. Pentru aceasta, Udrea isi va relua contactele cu Marian Papahagi, Jan Pop, Ion Vartic si Mircea Zaciu pentru a clarifica ce-i framinta [...]“, se spune intr-o nota de pe 12.06.1986.

- Marea gaselnita: „Udrea“ despre Uricaru
Aceasta este una dintre notele esentiale care au determinat, probabil, Departamentul de Investigatii al CNSAS sa-l identifice pe „Udrea“ cu Uricaru. Caci in aceeasi nota, putin mai sus, din neatentia autorului, se spune ca Eugen Uricaru (si nu Udrea) „in ultima perioada s-a eschivat, nevoind sa aiba neplaceri“, de la intilnirile tinerilor scriitori cu Mircea Zaciu, in al carui cerc de apropiati era inclus si el. Banuiala ca „Udrea“ este Uricaru a aparut probabil si din imaginea de ansamblu asupra notelor date de aceasta sursa. Actualul presedinte al Uniunii Scriitorilor este singurul personaj din notele lui Udrea care apare constant zugravit in culori pozitive. La toate reuniunile Uniunii Scriitorilor, precum si la alte manifestari literare la care participa Uricaru, acesta avea doar luari de pozitie „corespunzatoare“, notele lui „Udrea“ gidilindu-i astfel orgoliul ofiterului cu care se intilnea frecvent, de citeva ori pe luna, in casa conspirativa „Varna“. „Sursa «Udrea» ne-a informat ca recent a discutat cu scriitorul Eugen Uricaru din Cluj care a participat la sedinta de Consiliu a Uniunii Scriitorilor din RSR, ce a avut loc la Bucuresti in 20.05.1985“. Aceasta este una din notele ce dovedesc, in opinia lui Uricaru, ca era imposibil ca „Udrea“ sa fie chiar el.

Cum ar fi putut „Udrea“ sa-l „toarne“ pe Uricaru? Potrivit CNSAS, conspirarea surselor era insa o practica frecventa a ofiterilor, intrucit unele din notele informative, in functie de institutiile vizate, erau citite nu doar de securisti. O persoana din exterior care ar fi stiut cine se ascunde in spatele unui nume conspirativ prezenta riscul de a distruge o intreaga retea informativa. Celalalt argument adus de Uricaru, ca „Udrea“ ar fi fost numele sau conspirativ din dosarul de urmarire informativa, este si acesta demontat de CNSAS. Pentru a nu se incurca in coduri, un nume conspirativ, in acest caz Udrea, nu avea cum sa fie folosit pentru doua persoane diferite, una urmarita (Uricaru) si o alta cu calitate de informator, sustin expertii CNSAS. „Dovada“ necolaborarii cu Securitatea, pe care Uricaru spune ca o are de la CNSAS, este, de asemenea, fara valoare, bazindu-se doar pe un raspuns dat de SRI dupa o asa-zisa verificare in arhive.

- Singurul demascat din Dosarul „Diana“
Dezvaluirea facuta de Doina Cornea, dupa ce aceasta i-a cerut anterior lui Uricaru, printr-o scrisoare confidentiala, sa demisioneze din functia de presedinte al USR, a venit intr-un moment extrem de delicat. „Santaj“, a acuzat Uricaru. „Inscenare“, au sarit in ajutorul sau mai multi scriitori, exploatind faptul ca Doina Cornea face declaratia chiar inainte de alegerile la Uniune, insinuindu-se astfel ca face jocurile adversarilor lui Uricaru. A trecut neobservat insa faptul ca ea a facut cererea de deconspirare a aproximativ 25 de nume din dosarul sau de urmarire „Diana“ (nume cuprinse in doar patru din cele 32 de volume care o privesc) cu aproape trei ani in urma.

Primul si singurul nume de cod cu privire la care CNSAS s-a putut exprima transant a fost „Udrea“ si asta abia in urma cu doua luni. Intimplator, in apropierea alegerilor la USR. Si, tocmai de aceea, dupa cum spune, Doina Cornea a considerat necesar sa faca publica informatia, dupa ce i-a dat „sansa de a-si proteja demnitatea“ cerindu-i demisia. „Nu am cunoscut-o pe Doina Cornea, deci este absurda ideea ca as fi putut sa dau note despre ea“, spune Eugen Uricaru, sustinind ca, similar, in dosarul sau de urmarire a gasit descrierea unei intilniri pe care ar fi avut-o cu Steinhardt, dar pe care nu l-a cunoscut. Nici Doina Cornea nu sustine insa altceva. „Fireste ca multi dintre informatori nu ma cunosteau, ca nu veneau buluc la mine in casa sa ma traga de limba“, spune aceasta.

- Buzura, victima toleranta
Daca pe Cornea n-o cunostea, turnatoriile despre scriitorii Augustin Buzura si Grigore Zanc au fost facute de „Udrea“ din pozitia de prieten. Despre acesta din urma, fost prefect de Cluj si senator, actual membru CNA, spunea ca-l poate influenta negativ pe Buzura, ca este „afemeiat, fara principii, fiind capabil de a trece peste orice“. Despre sotia lui Buzura, Maria, fost redactor la Editura Dacia, „Udrea“ sustinea ca „stie pulsul aranjamentelor si viata luxoasa a altor scriitori“, reprosindu-i consoartei lipsurile materiale. Daca Zanc considera aceasta o „turnatorie jegoasa, de tata“, izvorita probabil din „complexele, inclusiv literare, ale lui Uricaru“, Buzura pare patruns de duhul blindetii.

„Mi se pare stupid sa ne intoarcem din nou la dosare“, acuza acesta, neavind nimic sa le reproseze celor 56 de turnatori din dosarul propriu (a caror deconspirare o asteapta). „Dumnezeu cu mila“, spune acesta, gasindu-i virtuti presedintelui Uricaru, care „a facut un hotel pentru Uniune“. Buzura l-a „pretuit“ pe Uricaru, dupa propria expresie, si de aceea se „incapatineaza sa creada ca e vorba de o eroare“. Asa probabil cred si altii din generatia lui, cu atit mai mult daca nu stiu ca au fost turnati de acesta. Tocmai de aceea, singura sansa pentru asanarea morala a USR (si a celorlalte uniuni de creatie) ramine in tineri. Precum Cartarescu, care ii „denunta“ deunazi pe „vierii mintii“, Ionut Chiva, care a catalogat USR ca pe un „organism retardat“ sau Florin Lazarescu, care aprecia ca „USR ar trebui darimata din temelie“.