OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Spaţiul de artă contemporană Calina din Timişoara şi-a început activitatea în anul 2007 şi a colaborat încă de la început cu artişti importanţi: Ion Sălişteanu, Romul Nuţiu, Silvia Radu, Leon Vreme, Corneliu Vasilescu etc. A dat însă mereu atenţie artiştilor timişoreni, fie că a fost vorba de arta tînără, promovată programatic în anul 2009, fie de artişti aflaţi la deplină maturitate creatoare, cum este şi cazul ultimului invitat, Tajo, a cărui expoziţie poate fi vizitată pînă pe data de 23 aprilie, la Galeria Calina.

 

Dezbaterea esenţială, dincolo de temă şi concept, de obiect şi formă, pe care expoziţia Musikal o poate provoca este cea legată de permisivitatea limbajelor, de gradul nespecificităţii cu care un domeniu creativ poate opera pentru a rămîne în continuare fidel sieşi. Privită din acest unghi de vedere, expoziţia lui Tajo, chiar dacă ar putea fi definită drept interdisciplinară prin subiectul propus, nu sfidează limita extremă dintre artă şi nonartă. Mijloacele de expresie folosite rămîn cele specifice sculpturii tradiţionale. Cu toate că pentru unele dintre lucrări se recurge la fragmente materiale preexistente obiectului artistic, refolosite şi recontextualizate, nu poate fi vorba aici de ready-made sau de un demers plastic de tip dadaist. Discretele obiecte integrate sculpturilor vorbesc despre o cu totul altă atitudine decît cea nihilistă, relevînd, mai degrabă, o dulce armonie cu universul material care l-a inspirat pe artist. În ciuda acestui fapt, discursul propus pare a fi mai mult decît unul sentimental, şi tocmai transpunerea unui anumit tip de limbaj (cel care se adresează percepţiei auditive) – cu mijloacele specifice unei forme de creaţie care foloseşte un limbaj în totalitate diferit (cel care se adresează percepţiei vizuale) – este ceea ce oferă coerenţă expoziţiei şi, de fapt, întregului demers artistic al lui Tajo.

 

Păstrînd acest concept creativ, în expoziţia Musikal, rolul cărţii este luat de partitura muzicală, iar cuvîntul scris este înlocuit de notă. Prin sculpturile-portativ, cărţile muzicale, instrumentele sau obiectele muzicale imaginate de artist, expoziţia, în ansamblul ei, vorbeşte despre misterul unui univers semnificativ, care se lasă explorat treptat şi prin interacţiune (lucrarea Turnul) sau fragmentar (lucrarea Portativ). Depăşind sobrietatea, unele dintre obiectele expuse îşi dezvăluie caracterul ludic, cum este cazul lucrării Geografikal, unde portativul este imaginat ca un ghid de călătorie, fiecare notă ascunzînd o destinaţie.