Nr. 625 din 25.05.2012

Focus
Editorial
Actualitate
Opinii
Informaţii
Politic
Literatură
Istorie literară
Filozofie
Arte
Agenda culturală
Rubrici
Internaţional
 
Carmen MUŞAT
Paul CERNAT
Ovidiu DRĂGHIA
Iulia POPOVICI
Adina DINIŢOIU
Ovidiu ŞIMONCA
Alina PURCARU
Doina IOANID
Bianca BURŢA-CERNAT
Andreea RĂSUCEANU
Cezar GHEORGHE
Silvia DUMITRACHE
Observator cultural
vezi toti autorii
Translation

Acasa   |   Arhiva   |   2010   |   Aprilie   |   Numarul 520   |   Arta lui Tajo – despre misterul muzicii ascunse în obiect

Arta lui Tajo – despre misterul muzicii ascunse în obiect

Autor: Maria OROSAN-TELEA | Categoria: Arte | 0 comentarii
Tipareste pagina Mareste caractereMicsoreaza caractere Marime text
Spaţiul de artă contemporană Calina din Timişoara şi-a început activitatea în anul 2007 şi a colaborat încă de la început cu artişti importanţi: Ion Sălişteanu, Romul Nuţiu, Silvia Radu, Leon Vreme, Corneliu Vasilescu etc. A dat însă mereu atenţie artiştilor timişoreni, fie că a fost vorba de arta tînără, promovată programatic în anul 2009, fie de artişti aflaţi la deplină maturitate creatoare, cum este şi cazul ultimului invitat, Tajo, a cărui expoziţie poate fi vizitată pînă pe data de 23 aprilie, la Galeria Calina.
 
Dezbaterea esenţială, dincolo de temă şi concept, de obiect şi formă, pe care expoziţia Musikal o poate provoca este cea legată de permisivitatea limbajelor, de gradul nespecificităţii cu care un domeniu creativ poate opera pentru a rămîne în continuare fidel sieşi. Privită din acest unghi de vedere, expoziţia lui Tajo, chiar dacă ar putea fi definită drept interdisciplinară prin subiectul propus, nu sfidează limita extremă dintre artă şi nonartă. Mijloacele de expresie folosite rămîn cele specifice sculpturii tradiţionale. Cu toate că pentru unele dintre lucrări se recurge la fragmente materiale preexistente obiectului artistic, refolosite şi recontextualizate, nu poate fi vorba aici de ready-made sau de un demers plastic de tip dadaist. Discretele obiecte integrate sculpturilor vorbesc despre o cu totul altă atitudine decît cea nihilistă, relevînd, mai degrabă, o dulce armonie cu universul material care l-a inspirat pe artist. În ciuda acestui fapt, discursul propus pare a fi mai mult decît unul sentimental, şi tocmai transpunerea unui anumit tip de limbaj (cel care se adresează percepţiei auditive) – cu mijloacele specifice unei forme de creaţie care foloseşte un limbaj în totalitate diferit (cel care se adresează percepţiei vizuale) – este ceea ce oferă coerenţă expoziţiei şi, de fapt, întregului demers artistic al lui Tajo.
 

A vorbi prin artă despre cuvîntul scris este una dintre preocupările constante ale creaţiei sale. Atît cartea ca obiect material, cît şi simbolistica pe care aceasta o coagulează au reprezentat pentru artist o permanentă zonă de cercetare, fenomen deloc singular în postmodernitatea artistică. De la ample instalaţii în spaţiul public (Timişoara citeşte Timişoara – 2006, Subcultura – Arad, 2007) la acţiuni de tip „land art“ (Biblioteca Pămîntului, Sîngeorz-Băi, 2009) sau la sculpturi folosind cartea ca pe o componentă principală, Tajo a inversat rolurile celor două tipuri de limbaj, relevînd reflecţii despre cuvîntul scris prin artă, cînd, de fapt, întreaga cultură foloseşte cuvîntul ca mijloc primordial pentru a revela semnificaţii despre orice.

Păstrînd acest concept creativ, în expoziţia Musikal, rolul cărţii este luat de partitura muzicală, iar cuvîntul scris este înlocuit de notă. Prin sculpturile-portativ, cărţile muzicale, instrumentele sau obiectele muzicale imaginate de artist, expoziţia, în ansamblul ei, vorbeşte despre misterul unui univers semnificativ, care se lasă explorat treptat şi prin interacţiune (lucrarea Turnul) sau fragmentar (lucrarea Portativ). Depăşind sobrietatea, unele dintre obiectele expuse îşi dezvăluie caracterul ludic, cum este cazul lucrării Geografikal, unde portativul este imaginat ca un ghid de călătorie, fiecare notă ascunzînd o destinaţie.
 

Păstrîndu-şi sugestiile formale, obiectul muzical avînd în sine dublă valenţă estetică (cea primară, legată de funcţionalitatea sa, şi cea secundară, privind aspectul său) este reinventat şi reestetizat. Chiar dacă în această expoziţie Tajo propune un alt tip de semnificant, el rămîne fidel mijloacelor de semnificare specifice artei sale.

–––––––––––––––

Maria OROSAN-TELEA este absolventă a Facultăţii de Istoria Artei din Cluj. Activează de doi ani în sectorul cultural independent şi, ocazional, a publicat cronici de expoziţii în reviste on-line locale şi naţionale.




Etichete:  expoziţia Musikal
 
 
 
Cele mai citite articole
„Marius Oprea se va întoarce la IICCMER“
Speranța lucidă a Bucureștilor
BIFURCAŢII. Absolvenţii
Endemicul plagiat în şcoala românească
Norman Manea – Doctor Honoris Causa
 
Parteneri observator cultural
Artline Editura Litera Incubatorul de condeie Teatrul Tineretului din Piatra Neamt Modernism Liternet Regizor Caut Piesa
 
filarmonica george enescu ONB Radio Romania Muzical Radio France International Romania Muzeul Ţăranului Român Radio România Actualităţi Radio Romania Cultural
 
Uniunea Artistilor Plastici Elite Art Gallery Fundatia Culturala Greaca Comunitate foto Infocarte Cartier Reteaua literara
 
Godot Cafe-teatru bookiseala.ro Institutul Cultural Roman Dana Art Gallery Senso TV vreaubilet ro hoteluri
 
Business Edu LicArt Şcoala Micile Vedete Corporate Image International Experimental Engraving Biennial Gazduire