OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Constantin PRUT
Dictionar de arta moderna si contemporana
Editura Univers Enciclopedic,
Bucuresti, 2002,
548 p., ilustratii alb-negru si color


Imi aduc bine aminte ca, in urma cu opt-zece ani, una dintre lucrarile majore de consultat pentru tinerii care aveau sa sustina admiterea in invatamintul superior de arta era Dictionarul de Arta Moderna al lui Constantin Prut. Sansa celor care alegeau sa prezinte la examenul teoretic creatia vreunui artist roman modern, de a intirzia si asupra numelor mai putin cunoscute si de a evita astfel capcana Grigorescu-Andreescu-Luchian era datorata in mare parte Dictionarului editat in 1982. Iata ca dupa 20 de ani, efortul constant al autorului de a selecta si arhiva informatia privitoare la arta moderna si contemporana a condus la editarea unui al doilea volum, in care datele anterioare sint actualizate, iar domeniul de investigare extins. Peste 1000 de termeni din arta intregii lumi – fie ca sint desemnate tendinte, grupari si personalitati –, peste 400 de ilustratii color si mai mult de 200 de imagini alb-negru sint incluse in aceasta noua carte despre fenomenul artistic modern si contemporan, lucrare tiparita in conditii grafice excelente, desi de asta data lipsesc reproducerile full-page.

Cu intentia (ori ambitia) de a prezenta pentru prima oara un domeniu al culturii romanesti in context universal, Constantin Prut zaboveste in aceeasi masura asupra artistilor atasati mediilor traditionale de expresie, cit si asupra noilor limbaje artistice, inclusiv asupra arhitecturii, de exemplu, in masura in care ea a condus spre o cercetare a formei in directa relatie cu artele vizuale. Cu o atentie bine dirijata asupra artei occidentale si romanesti de la impresionism pina astazi, cartea are meritul de a prezenta si momente, artisti ori grupari din arta unor spatii culturale mai putin vizitate: veti gasi informatii despre arta grecilor, a sirbilor, estonienilor, finlandezilor etc.

In general, in cazul articolelor referitoare la artisti, dincolo de reperele biografice, sint selectate expozitiile ori evenimentele centrale ale destinului artistic, pentru ca apoi autorul sa incerce o sintetica prezentare critica a limbajului plastic. Ai sansa sa reconstruiesti cu usurinta relatiile, afinitatile ori distantarile intre artisti si curente ori intre generatii, caci mai intotdeauna regasesti trimiteri catre celelalte articole. Lipseste, e drept, un index final, in care ar fi fost mentionate si nume carora nu li se acorda atentia ampla a unui articol in sine. Lipsesc si artisti care-mi sint dragi si artisti care stiu ca ar fi trebuit inclusi in aceasta lucrare. Despre unii dintre ei, chiar autorul intelege ca „au scapat“ (sa amintim ca si de asta data, la fel ca si in editia din 1982, lipseste Maitec). Sint cumva justificabile parte dintre omisiuni, caci rareori dictionarul de pe umerii unui singur redactor/autor are sansa de a parea tuturor complet. Iar daca „postmodernismul“ nu este definit intr-un „dictionar de arta moderna si contemporana“ poate parea chiar chic, in masura in care, in sfirsit!, aflam cite ceva despre Semion Ciuikov, pictor kirghiz, nascut la Pispek in 1902, care poate inca mai evoca, daca nu a murit, realitatile tarii sale in peisaje si portrete.
Urmatorul proiect al lui Constantin Prut? O varianta electronica a aceluiasi dictionar, de asta data in limba engleza, actualizat si cu citeva recuperari.