OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Peter A. Schmid imbina armonios – daca nu chiar miraculos – doua profesiuni pretentioase: ca medic specialist gastroenterolog ofera consultatii intr-un cabinet privat, iar ca muzician cinta la clarinet bas, saxofon bas si bariton, flaut bas si taragot. El s-a specializat in improvizatie libera si in experimentarea executarii muzicii in spatii neconventionale.

Ati cintat intr-un rezervor de apa dezafectat din Zürich. Nu este acustica foarte agresiva intr-un astfel de loc?
Este, dar depinde de ce si cum se cinta. In spatii cu „prea multa“ acustica instrumentistul trebuie sa fie cu bagare de seama, de aceea ma atrag experimentele. In grupul de muzicieni cu care lucrez cautam mereu locuri neobisnuite.

Muzica noastra nu este jazzul care se cinta intr-un local. La noi, spatiul joaca un rol esential. Datorita unui CD inregistrat in rezervorul din Zürich, am fost invitat impreuna cu Evan Parker sa cint la un festival de jazz din Istambul, in rezervorul istoric de apa din Yerebatan: un spatiu de 2000 de ani vechime, situat in complexul muzeal al moscheei Agia Sophia, utilizat in prezent pentru expozitii si alte evenimente artistice.

- Ceea ce cintam noi poate fi numit o minoritate in minoritate
Colaborati de mult cu Evan Parker?
De mai multi ani. Cred fara exagerare ca este cel mai important saxofonist in domeniul improvizatiei libere la ora actuala. A creat un stil si o tehnica absolut unice. Influenta sa asupra muzicii contemporane este hotaritoare. Despre el se scrie mult in presa de specialitate.
Totusi despre jazz se scrie putin.
Da, jazzul ramine un domeniu minoritar in contextul muzical general, iar publicul interesat la fel. Ceea ce cintam noi poate fi numit o minoritate in minoritate. Desi exista peste tot in lume persoane interesate in improvizatie, ele reprezinta o comunitate extrem de redusa. Concertele noastre nu au loc in sali mari si nu se adreseaza publicului larg.

Cum vi s-a parut publicul roman?
Bun, mai numeros decit in Elvetia. In Cluj, intr-o biserica, am avut peste 200 de persoane. Pentru noi asta e mult. Ca intotdeauna, unora poate nu le-a placut, altii au fost entuziasmati. Muzica noastra nu e menita sa placa in mod uniform.
In Romania se cinta jazz mult, variat si exista un public fidel din care am facut parte. Totusi, marturisesc ca daca improvizatia devine prea libera, ma pierd.
Stiu ce vreti sa spuneti, insa concertele noastre, in ciuda improvizatiei, sint foarte structurate. Desi ramine un gen mai abstract, am sentimentul ca improvizatiile noastre sint accesibile iar ascultatorii ne urmaresc fara dificultati. Din pacate, oamenii tind sa evite concertele de improvizatie, de teama ca ar fi prea complicate sau neatragatoare. Ascultatorii ne spun deseori cu surprindere, dupa concerte, ca piesele au sunat ca si cind ar fi fost compuse. Si in Romania ni s-a spus acest lucru. Estetic vorbind, muzica noastra se situeaza mai aproape de cea moderna, decit de jazzul contemporan.

Cum ati ajuns sa faceti turneul in Romania?
Prin intermediul saxofonistului Jürg Soloturnman cu care am cintat in acest cvintet. El a fost de multe ori in Romania si are numeroase contacte. In afara lui, toti membrii cvintetului am fost pentru prima oara.
Cum vi s-a parut?
Foarte interesant. Bucurestiul mi-a placut mai putin, e un amestec teribil. Nu am stat decit o zi, dar am vizitat orasul. Am remarcat de o parte constructiile comuniste neinteresante, de alta cladirile vechi, frumoase, dar majoritatea in stare proasta. Este impresionant cum a putut fi distrus in 50 de ani un oras infloritor. Transilvania mi-a placut enorm. Orasele mi-au parut mai pline de viata si mult mai bine intretinute. In plus, peisajul natural este absolut incintator.

Pentru ca seamana cu Elvetia?
Nu neaparat. In Elvetia terenul este prea construit. In Transilvania sint zone largi fara localitati, asta e minunat. Poate ma voi intoarce odata cu sotia si copiii. Este o regiune bogata, cu potential si un viitor sigur. Am discutat mult cu cei de acolo daca este profitabila pentru Romania intrarea in Uniunea Europeana. Majoritatea celor cu care am vorbit cred ca nu prea este.
De ce?
Pentru ca va aduce bani celor care ii au deja. Ceilalti vor ramine in continuare fara mijloace. Acestea sint efectele negative ale structurilor politice. UE opereaza cu reglementari care in sectorul agriculturii, al alimentelor ar putea impune prea multe interdictii. Nici eu nu sint sigur ca intrarea e benefica. E nevoie de timp. In prezent in lume, destructurarile sint mari si deseori gindite pe termen scurt. Romania trebuie sa se transforme, dar fara sa distruga anumite traditii si sa isi piarda identitatea.

Ce v-a impresionat in Romania?
Totul. M-a fascinat amestecul etnic: romani, unguri, germani – o resursa de creativitate. Contactele cu diversi oameni care au dorit sa vorbeasca cu noi despre muzica ne-au imbogatit enorm. Am intilnit multi oameni interesanti, am acumulat impresii ce-mi vor ramine tot restul vietii. Si colegii mei au fost incintati. Calatoriile muzicienilor sint altfel decit ale unui scriitor sau pictor care creeaza in izolare. Noi depindem direct de public. Arta noastra exista prin intermediul comunicarii nemijlocite, iar aceasta a reusit deplin in acest turneu.
De unde provine interesul dvs. pentru taragot?
Prima data am auzit acest instrument intr-o inregistrare cu Dumitru Farcas, facuta de Marcel Cellier – un elvetian care a cules folclor in Bulgaria si Romania. El l-a lansat pe Gheorghe Zamfir, a facut o serie de inregistrari devenite celebre aici, Les mystères des voix Bulgares. Nu a fost muzician de profesie, cred ca a fost specialist in computere, dar pentru ca l-a pasionat enorm muzica populara est-europeana a calatorit mult in Bulgaria si Romania, a cintat cu muzicieni din aceste tari si a facut cunoscuta muzica lor in vest. Aceasta s-a intimplat acum vreo treizeci de ani. Asa am auzit eu pentru prima data taragotul, care mi-a trezit interesul. Am ca proiect pentru urmatorii 2 ani un CD numai cu compozitii pentru taragot.

- In tari ca Romania se gaseste o muzica populara fenomenala
Va intereseaza muzica populara?
Da. Din pacate, in Europa vestica ea este privita ca un gen secundar. Muzica clasica a monopolizat muzicienii „buni“ care nu sint interesati de muzica populara. De mult ea nu mai e „la moda“. In zona de limba germana se produce acum o combinatie de slagare cu muzica populara, care duce la pierderea substantei autentice. Totusi, in ultimii 15 ani in jazzul elvetian s-au revalorificat elementele folclorice. Colegul de care am mai vorbit, Jürg Soloturnman, a prelucrat mult folclor elvetian cu instrumente traditionale, ca de exemplu „Alphorn“ (buciumul).
Stiti ca „Alphorn“ ( buciumul) exista si in Romania?
Nu ma indoiesc. Este un instrument arhetipal, din cele aparute independent unul de celalalt in diverse culturi. In privinta aceasta nu exista exclusivitate. Din pacate, statutul elevat al muzicii clasice si popularitatea muzicii asa zise „usoare“ au marginalizat muzica folclorica, desi ea este extrem de interesanta. In tari ca Romania se gaseste o muzica populara fenomenala. Este pacat ca nu este apreciata la adevarata ei valoare.

- Un turneu in Romania este un fiasco financiar
Pacat este si ca acest fond este asociat deseori cu exagerari nationaliste, sovine si agresive.
Asta nu e ceva nou. In Germania, muzica folclorica a fost puternic sustinuta de nazism pentru a stimula sentimentul identitatii. Acesta a constituit un alt motiv ca intelectualitatea sa o impinga, pe nedrept, intr-o zona periferica.
Cum puteti exercita doua meserii atit de pretentioase?
Am un cabinet impreuna cu un coleg unde muncesc 3 zile si jumatate pe saptamina. Tratam aceiasi pacienti dar nu lucram niciodata in acelasi timp. Spre norocul nostru, sistemul functioneaza foarte bine dar sintem un caz singular. Am practicat 10 ani intr-un spital, 16 ore pe zi si am cintat foarte putin in acea perioada. Acum fac muzica in mod consecvent si sint acoperit financiar. Oricum muzica mea nu este deloc comerciala. Un turneu in Romania este un fiasco financiar, dar ar fi absurd, ca elvetieni, sa ne gindim la un cistig economic. Fundatia Pro Helvetia ne-a sponsorizat cheltuielile de calatorie. Ei sprijina promovarea culturii elvetiene peste hotare. Pentru unii colegi din grup partea financiara joaca alt rol decit pentru mine, dar am avut motivatii comune. Scopul nostru a fost sa avem experiente marcante, concerte interesante. Si le-am avut.