OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

A fi (barbat) sau a nu fi (femeie), sau cum in Romania femeile sint egale cu barbatii, cu exceptia capului familiei

Ah, mama,
[...] stiu ca n-a depins de tine
dar de ce nu m-ai facut barbat?
As fi putut acum
sa tai porci si sa beau tuica fiarta
sa sparg lemne
sa car in spinare saci
sa icnesc
sa racnesc
sa rigii
sa sudui
sa fut femei
Nu sa stau aici
Ascunsa sub farduri ieftine
Facind schimb de retete pentru
prajituri si cozonaci [...]1

Anul trecut, mult timp dupa ziua de 8 Martie, inca mai erau afisate reclame sexiste concepute si construite pentru femei. In luna iulie, printre reclamele din statia de metrou Eroilor se afla reclama la unul dintre detergentii existenti pe piata romaneasca: alaturi de un borcan cu dulceata, era prezentata o camasa pe care era scris (murdarit) cu dulceata: „Pentru mami, de 8 Martie, Corina“, cu subtextul „inca un motiv ca ziua ta sa fie impecabila“, iar in josul afisului era prezentata o cutie de detergent Ariel.
Cu un oarecare efort de imaginatie, am putea oferi si o interpretare conform careia camasa ii era destinata mamei, scrisul era al Corinei, iar detergentul si datoria de a spala camasa – ale tatalui. Numai ca Barometrul de gen, sondaj de opinie realizat in august 2000 de Fundatia pentru o Societate Deschisa, cu sprijinul Gallup Organization, ne arata ca la intrebarea privind spalarea hainelor 88% dintre respondente/respondenti au raspuns cu: „Se ocupa doar femeile“2.

In lucrarea Limbajul Publicitatii (Editura Polirom, Iasi, 2002), Angela Goddard demonstreaza ca efectele reclamelor sint de lunga durata si cumulative, iar mesajele transmise pot functiona „atit pentru a reflecta, cit si pentru a construi valori culturale: ele pot reflecta valorile grupurilor puternice din societate care au produs textele, dar reflexia in sine poate sa se «cimenteze» pina intr-acolo incit sa devina norma pentru toti“ (p. 13); astfel, reclamele au o contributie semnificativa la modul in care ne construim identitatea.
Cum este posibil ca, pe de o parte, sa existe reclame sexiste, facute chiar pentru ziua femeii (mamei), iar pe de alta parte, desi au trecut peste treisprezece ani de la evenimentele din 1989, sa nu se vorbeasca atit cit ar trebui despre ce a insemnat politica pronatalista a regimului Ceausescu? Nu s-a dedicat nici una dintre zilele scurse din decembrie ’89 – desi le-ar fi meritat pe toate – femeilor care au murit din cauza politicii demografice a regimului Ceausescu.

Printre strategiile politicii reproducerii, interzicerea avortului ocupa un loc central si astfel interventia statului in viata cotidiana intima atit a femeilor, cit si a barbatilor a avut consecinte nefaste. Avind ca principala cauza avortul ilegal3, in 1989, in Romania, rata mortalitatii materne a fost cea mai mare inregistrata vreodata in Europa4. Femei altfel sanatoase au murit ca urmare a hemoragiei post-abortive, sepsis, traume abdominale si otravire. In conformitate cu statisticile Institutului Medico-Legal5, intre 1976 si 1989 au murit din cauza practicarii avorturilor ilegale 7.280 de femei. Se presupune ca, in realitate, acest numar este mult mai mare intrucit, subiectul de referinta al acestor statistici fiind decesele materne, pentru a „rotunji prin diminuare“ statisticile, femeile gravide care nu aveau copii nu erau incluse in numaratoarea statistica a acestei categorii de decese, ca si tinerele care ramasesera gravide fara a fi casatorite6.
In ciuda numeroaselor statistici de acest fel, de obicei, drepturile femeilor nu sint recunoscute ca drepturi ale omului, ceea ce are consecinte grave asupra modului in care societatea priveste si trateaza chestiunile fundamentale legate de viata femeilor.

Mentinind sensul (dar schimbind planul) discutiei, putem sa incercam o cale de raspuns cercetind inscrisurile oficiale.
In Dictionarul explicativ al limbii romane, editat sub egida Academiei Romane, daca dorim sa ne explicam intelesurile termenilor „femeie“ si „barbat“, vom constata ca: barbatul este o persoana adulta de sex masculin, asa cum si femeia este o persoana adulta de sex feminin, numai ca barbatul este om in toata firea, pe cind femeia este muiere (tot in DEX gasim ca „muiereste“, care provine de la „muiere“, are adesea un sens depreciativ). De asemenea, mai primim explicatia ca (rar, ce-i drept) „barbat“ mai inseamna si curajos, voinic, harnic, activ, adjective pe care nu le intilnim insa si la explicatia termenului „femeie“. In instrumente precum dictionarele, care pot deveni depozitare ale ideologiilor, credintelor si miturilor, definitiile explicative nu doar reflecta, ci si servesc discriminarii in sine, intrucit, in genere, dictionarele au si un rol normativ7.
In Romania, buletinele sau cartile de identitate diferentiaza barbatii si femeile atribuindu-le in codul numeric personal cifra 1 (pentru barbati) si 2 (pentru femei). Ca varianta alternativa, aceasta identificare, cu posibila interpretare ierarhizanta, ar putea fi inlocuita prin initialele F pentru sexul feminin si B pentru sexul masculin.

Coborind parca din Biblie (Iesirea, 20, 17), unde femeia este citata alaturi de dobitoacele barbatului, formularul pentru recensamintul populatiei, 2002, solicita, la capitolul IV, punctul 13, informatii cu privire la numarul de copii nascuti vii, cu mentiunea „numai pentru femei“. Este pusa astfel in evidenta functia reproductiva a femeilor, considerindu-se ca doar ele sint responsabile de nasterea copiilor, consideratie pe care – atunci cind un copil nou-nascut este gasit dupa ce a fost abandonat – o auzim frecvent in emisiunile de stiri, prin intrebari de genul: „Ce fel de mama poate fi aceea care isi abandoneaza copilul?“, remarca in care tatal nu este vizat, desi in cele mai multe situatii de acest fel tatal copilului contribuie la abandonarea acestuia.
Cu astfel de consideratii conform carora „femeile sint niste nulitati simpatice“, care „pe linga satisfacerea necesitatilor sexuale“ au ca singur sens in lume acela „de a da prilej barbatului sa scape temporar de presiunea chinuitoare a spiritului“8, nu putem ajunge decit, evident, pe culmile disperarii. In reclama pentru promovarea recensamintului populatiei, Monica Oprea raspunde – ca si colegii de sex masculin – prin „Prezent!“ la apelul facut de un coleg cu ocazia aniversarii absolvirii studiilor.

Tot in formularul pentru recensamintul populatiei, la capitolul IV, desi Codul Familiei si Constitutia Romaniei acorda drepturi egale pentru femei si barbati, se considera ca Persoana 1 este capul gospodariei9. La Persoana 2, Gradul de rudenie fata de capul gospodariei, referirile la persoanele de sex feminin sint trecute, in toate cazurile – sotie, partenera, fiica, nora, nepoata, mama, bunica, sora, cumnata, soacra –, intre paranteze, dupa referirile la persoanele de sex masculin. In limbajul comun, paranteza semnifica o trecere in plan secund, o abatere de la discutie („facem o paranteza“). O adresare neutra in astfel de situatii impune folosirea barei oblice.
Intr-o zi, cind explicam familiei motivele nedumeririi si indignarii mele cu referire la formularul de recensamint, Teodora, fetita mea, care, atunci, era in clasa I, a incercat sa ma lamureasca spunindu-mi: „Poate ca ei ne considera greseli“. Explicatia a venit la fel de prompt si surprinzator: „Doamna invatatoare ne-a spus ca atunci cind facem o greseala sa o punem in paranteza“.
Raspunsul, insa, il daduse deja un celebru jurnalist si scriitor roman: „Femeile, de fapt, nu gindesc. Cu exceptiile de rigoare, la fel de dese ca pinguinii albastri, ele mimeaza gindirea omeneasca. [...] Adevaratul pacat ii apartine lui Dumnezeu si consta in crearea Evei, a femeii“10.

Emil MOISE
Buzau
________
1. Zamfira Zamfirescu, David, intiiul meu nume, in volumul Da (Editura Vinea, Bucuresti, 2000); volumul a fost distins cu Premiul Editurii Vinea la Festivalul National „Ion Vinea“, 2000.
2. P. 71; restul raspunsurilor au fost: „Se ocupa doar barbatii“, 5%, si „Se ocupa si femeile, si barbatii“, 6%.
3. Intre 1966 si 1989, avortul a fost interzis in Romania, putind fi identificate trei perioade de activitate legislativa pe parcursul carora masurile represive au fost inasprite: 1966- 1973, 1974-1984 si 1984-1989.
4. Vezi si Gail Kligman, Politica duplicitatii. Controlul reproducerii in Romania lui Ceausescu, Editura Humanitas, Bucuresti, 2000, p. 16, 226, 333.
5. Apud Gail Kligman, op. cit., p. 335.
6. Probabilitatea ca numarul deceselor feminine datorate practicarii avortului ilegal sa fie mai mare este justificata si de absenta unei statistici, in acest sens, intre 1966 si 1976.
7. Pentru sustinerea ideii conform careia dictionarele au si un astfel de rol, idee care apartine eticii lingvisticii, vezi si Ana Canarache, Lexicografia de-a lungul timpului, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1970, p. 102.
8. Emil Cioran, Pe culmile disperarii, Editura Humanitas, Bucuresti, 1990, p. 95.

9. Definitia sintagmei „capul gospodariei“ – echivalenta, in acest context, cu sintagma „capul familiei“ – si criteriile dupa care poate fi numita persoana pentru acest statut sint oferite in Manualul personalului de recensamint, editat de Comisia Centrala pentru Recensamint, Bucuresti, 2001, p. 16: „Se considera capul gospodariei persoana declarata si recunoscuta ca atare de ceilalti membri ai gospodariei. Daca situatia o impune, recenzorul poate oferi o lista de criterii care sa faciliteze alegerea capului gospodariei si anume: situatia economica a persoanei, venitul, autoritatea personala, detinerea titlului de proprietate asupra locuintei, virsta etc.“; tinind insa cont de datele oferite de Barometrul de gen, criteriile oferite sint unele in favoarea barbatilor.
10. Cristian Tudor Popescu, Femeia nu e om, in volumul Timp mort, Editura Polirom, Iasi, 1998 (articol publicat initial in saptaminalul la care autorul detine functia de redactor-sef, Adevarul literar si artistic, 10 martie 1998, p. 1).


Emil Hurezeanu si oportunismul

Persoana lui Emil Hurezeanu era asociata cu imaginea unui roman onorabil, educat, afin cu valori si caractere ale unor oameni care ar fi exclus apropierea de un premier ca Adrian Nastase si de acolitii sai. Multi au fost si poate vor ramine, din pacate, cuceriti de felul de a se purta si a vorbi al lui Hurezeanu, intotdeauna cu un look si cu un discurs bine puse la punct, care fac ca aparitiile lui publice sa fie mult mai interesante decit cele ale unui ziarist obisnuit. Hurezeanu se distingea in grupul restrins de jurnalisti de elita. Activitatea la posturile de radio Europa Libera si Deutsche Welle a construit o imagine din care nu lipsea prestigiul profesionalismului, care include obligatia morala de a spune adevarul si de a fi impartial. Asa s-a ajuns ca oameni de bun-simt, de la simpli spectatori ai peisajului mass-media pina la intelectuali remarcabili, sa se ataseze chiar sentimental de domnul Hurezeanu. Tocmai de aceea socul generat de pactul lui cu Adrian Nastase si PSD este cu atit mai pervers, mai greu de inteles si acceptat. Am auzit oameni comentind cum, vizionind de curind emisiunea de noapte a lui Marius Tuca, perplexati de motivatiile prin care Hurezeanu incerca sa-si justifice noul rol de consilier personal al primului ministru, au adormit cu greu tot intrebindu-se cum e posibil?

Pentru un om rational si demn, toate aceste „calitati“ seducatoare ale dlui Hurezeanu n-ar trebui sa mai conteze decit in sensul in care ele trebuie luate in serios ca redutabile mijloace ale domniei-sale de a profita de inocenta si buna noastra credinta. Acum, dupa faptul implinit, lucrurile au devenit mai clare. Noua ipostaza politica a lui Hurezeanu deconspira ca la originea personalitatii sale carismatice nu se afla, in fond, decit un scenariu de curtoazie, un efort de imagine prin care sa corupa mintile si increderea majoritatii. Este clar ca, in felul lui de a fi si de a gindi, Emil Hurezeanu considera ca romanii, in general, sint niste prosti usor de excitat, de convins si de dominat. Cistigul „afacerii cu PSD“ face mai mult decit indelungata sa „fidelitate“ cu ideile si oamenii cu care ne-a obisnuit. De altfel, si aceasta consecventa pare indoielnica acum: i se cunosc incercarile de patrundere in politica de la putere, cind de dreapta, cind de stinga. Trecerea in serviciul stingii a fost strategic premeditata si concretizata printr-un vizibil lobby mediatic pentru putere.

Asa se explica incercarea lui de falsificare a celor mai elementare adevaruri pe care orice om de bun-simt le cunoaste in legatura cu PSD: ca este un partid impinzit de fosti securisti si lideri corupti, incompetenti si aroganti, care ingroasa saracia si incearca sa se legitimeze prin jocuri abile de imagine. Or, numai un orb sau un impostor si-ar putea permite sa spuna ca Hurezeanu, noul consilier personal pe probleme de „comunicare“, ca in Romania lucrurile stau mai bine ca niciodata, ca actuala guvernare este una cu un extraordinar potential politic, cu sansa unor mari realizari ce nu trebuie ratate. Pentru el, marea problema a coruptiei, a baronilor locali e doar o chestiune derizorie, un rau necesar care sa asigure „forta“ unui partid puternic ca PSD. Mai mult, cine o critica, adica opozitia politica, presa si societatea civila, toate adormite in negatie, o face doar de dragul criticii, ca expresie a unor frustrari si cauze imaginare. Esenta mesajului dlui Hurezeanu ar fi, deci, ca toti romanii sa acorde incredere si suport actualului guvern, mai ales dlui Nastase, omul despre care este convins ca are „mai multe calitati decit defecte“.

Cu siguranta, posibilitatile malefice ale lui Hurezeanu se vor inmulti, mai ales acum, sub acoperirea „legitimitatii PSD“. Lucrurile se anunta grave cu jurnalistul Hurezeanu, care „de dragul Romaniei“ s-a hotarit sa coordoneze cosmetizarea problemelor premierului. Ce ar putea sa rezulte? Cu siguranta, acelasi Nastase, pe care il vom recunoaste deghizat in varianta Hurezeanu, un fel de „lup in blana de oaie“.
Toate aceste date fac din dl Emil Hurezeanu un caz tipic de oportunism. Gravitatea lui este cu atit mai mare cu cit imaginea jurnalistului, pina nu de mult pozitiva, s-a dezintegrat pe neasteptate, lasind in urma afinitati inselate si dezorientate.

Roxana IONITA
Bogdan PETRE
studenti
Facultatea de Stiinte Politice,
Universitatea Bucuresti