OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Primul film in limba engleza al regizorului spaniol Alejandro Amenabar, Abra Los Ojos (Deschide ochii), pare sa reia clasica reteta a casei bintuite: un numar limitat de personaje claustrat intr-un spatiu unde se instapineste alteritatea. In The Others, Grace (Nicole Kidman) si cei doi copii ai sai sint prizonieri intr-un conac izolat, unde prezenta unor forte inexplicabile devine din ce in ce mai amenintatoare. Filmul este, insa, departe de a fi previzibil, indepartindu-se de tiparele horror-ului sau thriller-ului de consum. The Others construieste o poveste gotica terifianta, cu o bogata atmosfera vizuala si auditiva, careia ii confera o turnura surprinzatoare.

Se poate vorbi de un impact semnificativ al goticului asupra culturii de masa actuale, de la cultul vampirilor din romanele lui Anne Rice la goticul suburban din Edward Scissorhands (Tim Burton) sau la thriller-urile de genul Seven (David Fincher) sau The Silence of the Lambs (Jonathan Demme), care reflecta elementele unui intunecat gotic urban. The Others e, la rindul sau, o astfel de poveste de factura gotica, desfasurindu-se intr-un cadru gotic tipic: un conac singuratic in timpul celui de-al doilea razboi mondial, care aminteste de Casa Usher din povestirea lui Poe. Asemeni bolnavilor stapini ai Casei Usher, cei doi copii sufera de o maladie ciudata care nu le permite sa fie expusi razelor de lumina, astfel ca draperiile trase instaureaza o noapte perpetua. Introducerea unui astfel de element in intriga se dovedeste o buna strategie, permitindu-i lui Amenabar sa accentueze fragilitatea conditiei celor trei personaje, dublind apasarea claustrarii intr-un spatiu ostil. Alternarea dintre lungile scene slab luminate si momentele scurte in care lumina patrunde in cadru, precum si perioadele de tacere, in care actiunea nu e insotita de muzica, sustin crearea unei tensiuni crescinde. Remarcabil este ca filmul reuseste sa construiasca „teroarea“ necesara intr-o „poveste gotica“ fara a uza de bateria de efecte speciale sofisticate obisnuite in zilele noastre in astfel de cazuri – The Others pare sa se intoarca, din acest punct de vedere, la o epoca mai veche a cinematografiei, in care combinatia unor elemente ca jocul actorilor (de exceptie in acest caz, atit in cazul lui Nicole Kidman si al Fionnulei Flanagan, cit si in cazul actorilor-copii Alakina Mann si James Bentley), scenariul si imaginea suplinea lipsa efectelor speciale.

Dar, in definitiv, ce reprezinta „teroarea“ intr-o poveste de tip gotic si ce o declanseaza? Nimic altceva decit contactul cu „celalalt“– acel celalalt asupra caruia se opreste titlul filmului de fata. Ceea ce, de fapt, ii inspaiminta pe Grace si pe copiii ei este prezenta unor „intrusi“, a „altora“, a caror prezenta se face simtita prin ecouri si intimplari stranii. Si mai stranie pare lipsa de reactie a celor trei servitori de la conac, a caror atitudine calma in fata acestor fenomene devine terifianta in sine, fiind ea insasi „o altfel de atitudine“. Este, oare, conacul bintuit de fantome, de creaturi din „alta lume“, asa cum sugereaza in film infricosatorul album cu fotografii ale mortilor („the book of the dead“) gasit de Grace printre lucrurile fostilor proprietari? Din fericire, scenariul nu impune aceasta solutie conventionala, asa cum nici personajele principale nu par a se incadra in tiparele eroilor pozitivi conventionali: Grace oscileaza intre rolul de mama afectuoasa si acela de parinte-opresor, la limita fanatismului religios (scena in care le cere copiilor sai sa-si imagineze iadul e tulburatoare), iar copiii par mai degraba demonici decit angelici si reactioneaza mai degraba cu precocitate si cruzime in situatii unde ar trebui sa-si arate inocenta.

La rindul ei, Mrs. Mills, dadaca (Fionnula Flanagan), are o atitudine bizara, o blindete situata in vecinatatea unui calm aproape inuman. Amenabar aduce, de altfel, publicul in punctul de a se intreba daca personajele principale nu sint chiar mai infricosatoare decit abia sugeratii „intrusi“ – pentru a oferi, apoi, un final in stilul lui The Sixth Sense (M. Night Shyamalan): nu intrusii sint fantomele, ci ceilalti… In mod postmodern (si, de ce nu, corect politic), Amenabar opereaza de fapt o schimbare de perspectiva; nu cei vii sint bintuiti, inspaimintati, deranjati de fantome, ci fantomele de cei vii. Celalalt, „the other“, isi paraseste pozitia marginala si ajunge in centru. Fantomele, Grace alaturi de copii si sevitori, ajung eroii principali ai unei povesti „cu fantome“. Asa cum, in romanele ei in stil gotic, Anne Rice rastoarna perspectiva, lasind vampirul sa povesteasca – tot asa, in The Others, perspectiva este aceea a unei fantome care, in plus, nu stie ca este fantoma. Ca si in The Sixth Sense, finalul aduce cu sine o revelatie a personajului principal in legatura cu propriul sau statut (de fantoma...). De altfel, goticul nu face altceva decit sa puna la indoaiala conceptia realitatii ideologice ca lume fenomenologica. Grace, personaj cu certitudini absolute, a carei credinta in Biblie este nestramutata, ajunge sa realizeze ca tot ceea ce o inconjoara, insasi fiinta ei, nu corespunde asteptarilor.
Apartinind unui gen marginal, neincadrat in canon, concentrindu-se, dupa cum indica titlul, asupra marginalului, asupra „celuilalt“, The Others este un film original care pleaca de la o formula clasica, un film bine dozat, unde Autorul (regizor, scenarist si compozitor in acest caz) reuseste sa-si „manipuleze“ Cititorul-public in mod adecvat, dindu-i nu numai fiorii unei „groaze“ atent construite, dar si satisfactia unei vizionari-lecturi active, provocatoare.

Ruxandra VISAN
preparatoare, Catedra de engleza
Facultatea de Limbi straine
Universitatea Bucuresti