A venit şi momentul îndelung
aşteptat de întreaga suflare românească, de a auzi
muzica minune ce va atrage rapid turiştii în România,
precum se reped al-binele la teii în floare. A venit şi a şi
trecut momentul – au fost chiar mai multe – cînd
politicieni cu morgă şi ştaif s-au dat în stamba
distracţiilor de Ziua Internaţională a Muncii, 1 Mai. A venit
momentul să nu ne mai ascundem după degetul declaraţiilor
pompos-siropoase şi să spunem de-a dreptul ceea ce se vede cu
ochiul liber. Dacă e criză, iar situaţia mondială şi naţională
„e nasoală rău…“, cum declara un simpatic lider sindical mai
„naşpa“ din învăţămînt, atunci şi deciziile
guvernamentale şi comportamentul clasei politice româneşti ar
trebui să sune precum Bolero-ul lui Ravel, la unison.
Din păcate, nu se întîmplă
aşa. Ministerul Turismului din România de azi, devenit un fel
de Minister al Propagandei al lui Goebbels de pe vremea lui Hitler,
toacă bani publici cu nemiluita, fără nici o noimă. Să nu ne
facem iluzii că toate materialele promoţionale, cîntate sau
scrise, pictate sau oferite pe de-a moaca, vor avea vreun rezultat şi
vor produce efecte în afara ţării. Sînt bani – mulţi!
– aruncaţi în vînt şi rămînem doar cu
sentimentul jenant că distracţia asta impusă cu anasîna de
actualul preşedinte şi actualul Guvern sînt doar o formă,
nici măcar voalat-mascată, de propagandă electorală pentru
confruntările din acest an. Nu doar ministerele Turismului şi cel
al Tineretului – alt minister inutil, după opinia noastră –, ci
şi autorităţile locale au aruncat bani aiurea pe potemkiniade
oferite actualei neonomenclaturi politice capitaliste. Dacă e criză
şi sîntem obligaţi să facem economii, să strîngem cu
toţii cureaua – sînt destui şi dintre cei care poartă
bretele din pricina adipozităţilor excesive –, atunci ar fi
trebuit să avem parte de o reală şi responsabilă solidarizare în
faţa răului. Nu să aşteptăm cu limba scoasă micii unuia sau
bericile altuia dintre politicieni şi să jucăm geamparale,
tropăind de zor „Ce frumoasă este criza din Obor!“, eventual.
Prestaţiile muzical-coregrafice ale
liderilor politici, în aceste zile de sărbătoare şi hîrjoană
generalizată, dau măsura demagogiei retorice şi găunoşeniei
intelectuale a unei întregi generaţii de oameni politici.
Excepţiile confirmă regula. Cînd sindicatele din în-văţămînt
şi sănătate fierb şi ameninţă cu greve şi acţiuni de stradă,
orice bairam pe bani publici pare o ofensă adusă milioanelor de
amărîţi ai României. Dar, ne întrebăm, există
oare şi nevoiaşi în ţara asta unde toată lumea rîde,
cîntă, bea, dansează şi se distrează de minune? Atunci cînd
nu se face pauză la ciordeli şi atacuri armate, eventual.
Nota bene: într-o ţară unde
numărul de paznici şi bodyguarzi concurează cu numărul
lucrătorilor agricoli, în Parcul Cotroceni, vizavi de Spitalul
Municipal, chiar în aceste zile de distracţie şi pe traseu
prezidenţial – atenţie SRI şi SPP –, au fost şmanglite
jumătate dintre plăcile de marmură roz ce bordau fîntîna
arteziană, la 15 metri de unde au dispărut şi plăcile de marmură
albă de pe micul monument dedicate memoriei lui Armand Călinescu –
ucis tot în acel colţ tihnit. Un frumos părculeţ
bucureştean, realizat sub egida mult vocalului, în aceste zile
de vacanţă, primar al sectorului 5, a fost devastat fără jenă şi
remuşcări patriotice. Să mai spunem că paznicii lipseau cu
desăvîrşire? Vor urma acum alţi bani, altă distracţie.
Popor vesel şi chefliu, cel românesc.
Revenind la treburile de interes
statal.
Dacă gripa porcină face valuri peste
tot şi locuitorii New York-ului au fost speriaţi de un avion
prezidenţial – dovadă că pînă şi la americani treburile
nu merg ca unse şi Nr.1 nu le ştie chiar pe toate –, noi ne-am
pricopsit şi cu un imn promoţional al Ministerului Turismului,
cîntat de numele bine plătite ale vocaliştilor români,
însoţit de jocuri de artificii pe mare şi de prezenţe înalte
pe uscat. Este oare nevoie ca preşedintele Traian Băsescu să fie
prezent la absolut toate manifestările Ministerului Turismului? Nu
pricepem de ce atîta vînzoleală fizică, multe decizii
se pot lua şi în birouri, nu doar pe teren, cu muzică, dans,
antren, plimbări cu sania, cu caleaşca sau mocăniţa. O fi dînd
bine la televizor şi se amuză lumea, dar toate jocurile astea
costă. Bani. Bani mulţi. Ca şi imnul care va susţine noul brand
de ţară, precum artileria sovietică atacurile trupelor de
infanterie ale mareşalului Jukov în drum spre Berlin. Dacă o
firmă de lenjerie intimă a apelat la formele durdulii ale
cancelăresei germane pentru a creşte vînzările în
vremuri de criză – cu titlu personal, ni s-a părut cam deplasată
toată povestea asta care mergea la Plai cu boi, dar mai puţin pe
panourile din Potsdamer Platz –, banii investiţi de actualul
Guvern Boc în Ministerul Turismului şi în proiectele lui
sînt apă de ploaie. Un capriciu pentru satisfacţia
preşedintelui care-şi vede promovate pupilele fără pile şi
aranjamente de culise. Totul e pe faţă. Inclusiv corupţia de care
se face mare caz. Să aşteptăm senini şi încrezători
turiştii care o să ne pricopsească. Vom vota iar şi vom vedea
acelaşi lucru. Să trăiţi bine, „The Land of Choice“ vă
aşteaptă.
Autor: 
Categoria: 
RSS Feed
Newsletters