OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Revista Observator cultural continua in acest numar prezentarea artistilor romani contemporani, intr-o selectie facuta de critici de arta. Prezentarea in revista nu se subordoneaza unui criteriu alfabetic, ci este o selectie din portofoliul autorului care semneaza pagina. Am preferat aceasta modalitate pentru ca acest tip de informatie
sa fie atractiv si incitant.

- Olga Morarescu Marginean (n. 1942, Craiova)
Studii: Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu“, Bucuresti.
Profesor de Desen si Pictura, gradul I, in invatamintul liceal.
Din 1972 participa la mai multe expozitii de grup; 1996, 2002 expozitii personale. Lucrari in colectii particulare si de stat, din tara si strainatate.

Expozitia deschisa in urma cu citiva ani de Olga Morarescu Marginean la sala de expozitii a Palatului Parlamentului a fost o surpriza placuta pentru foarte multi.
Aveam in fata o opera implinita, realizata in singuratatea atelierului, cu care nu ne-am intilnit foarte des pe simezele salilor de expozitii.
Descopeream cu acest prilej un desenator de foarte buna calitate, ce stie folosi linia epurata, stie sugera cu mijloace minimale o lume bogata, traita cu emotie, aducind cu sine poezia si bucuria traita doar o clipa.
Lucrarile Olgai Marginean ma fac sa ma gindesc la subtilitatea, la epurarea artei japoneze, la capacitatea de a elimina, pentru a atinge esenta.

- Vasile Tolan
(n. 1953, Buru)
Studii: Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu“, Cluj. Profesor la Universitatea de Arte Bucuresti.

Premii: 1983 – Premiul pentru pictura al filialei UAP Cluj; 1988 – Mentiune la Bienala de pictura Kosice; 1988 – Premiul pentru Tineret al UAP; 2001 – Premiul UAP pentru pictura.

Vasile Tolan prefera un drum pe care pictura il parcurge de peste o suta de ani. Abstractia lirica implica totala libertate, dar in acelasi timp o maxima fructificare a gestului capabil sa concentreze incarcatura emotionala, sa comunice reactia complexa, sa fie expresia purtatoare de sens.
El foloseste un intreg arsenal, de la materiale conventionale la cele neconventionale, relatia cu semnul plastic este directa, lucrarile sale au rolul, asa cum artistul ne spune, unor „mesaje comunicate vizual“.
Lucrarile sint expresia relatiei spontane, semne ce preiau acumularile, potentialul emotional, prin intermediul unui alfabet construit ca un dialog al spiritului cu materia.

- Petru Lucaci
(n. 1956, Arad)
Studii: Academia de Arte Bucuresti, Lector la Universitatea de Arta Bucuresti.

Premii: 1979 – Premiul Festivalului Studentesc de Arta; 1982 – Premiul „Sarghie“, Fundatia Universitatii Bucuresti; 1981-1982 – Bursa „Ion Andreescu“; 1985 – Bursa UAP; 1985 – Premiul „Sinaide Ghi“, Roma, Italia; 1987 – Premiul pentru Pictura pentru tineret; 1990 – Premiul UAP pentru tineret ; 2004 – Premiul Cultural.

Petru Lucaci apartine generatiei pentru care vizualitatea reprezinta cautarea identitatii si a expresiei sinelui, un discurs in care sistemele de referinta nu mai tin de anecdotica subiectului. Alternativa dintre figurativ si abstract ramine deschisa, la fel ca si preferinta pentru problemele picturalitatii sau pentru noile medii. In cazul lui, picturalitatea devine comunicare si cunoastere de sine. „Materia-muza“, carbunele, este asumata nu doar ca instrument, ci ca materie supusa introspectiei.
El renunta in acest caz la paleta bogata si ne ofera un discurs concentrat pe structuri materiale, pe ritm si dinamica, pe o senzorialitate continuta, mai mult decit afirmata.

- Gheorghe Anghel
(n. 1938, Cluj)
Studii: Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu“, Bucuresti, promotia 1964, profesor la Universitatea de Arta Bucuresti.

Premii: 1971 – Festivalul „Metafora“, Szczecin; 1974 – Premiul pentru selectia romaneasca a Festivalului International de la Cannes-sur-Mer; 1976 – Premiul Special al Juriului la Festivalul International de la Pirano; 1978 – Premiul al III-lea la Bienala zonala de pictura de la Kosice; 1979 – Premiul revistei Arta; 1981 – Premiul „Triomfo“, Italia; 1983 – Premiul „Ioan Andreescu“ al Academiei Romane; 1983 – Premiul „Rafael“, Italia; 1987 – Premiul UAP pentru pictura; 1994 – Marele Premiu al Republicii Moldova; 2000 – Marele Premiu al UAP, Romania.

Pictura lui Gheorghe Anghel este o calatorie, o confesiune ce capata dimensiuni istorice, suspendata intre realitate si vis. Arta lui, complexa in aluzii, asociatii, referinte mitologice, literare, exemplifica teme unde Eros este eroul principal.
O unda de melancolie bintuie acest univers aflat sub semnul iubirii, al trecerii. Materialitatea joaca un rol-cheie in opera lui, pictorul nu ezita sa treaca de la bi la tridimensional, de la tusa de culoare, la integrarea fragmentelor, a obiectelor, sa induca picturalitatii sale statutul de obiect. Arta lui Gheorghe Anghel, bogata in aluzii, pastreaza toata energia lumii reale, este o arta despre viata.

- Ion Stendl
(n. 1939,
Resita)
Studii: Institutul de Arte „Nicolae Grigorescu“, promotia 1963, Profesor la Universitatea de Arte, Bucuresti; 2002 – doctor in arte vizuale.

Premii: 1969 – Premiul la Bienala Internationala a Tineretului de la Paris; 1970 – Medalie la a III-a Bienala de la Cracovia; 1970 – „Medalia de Onoare“– Banska-Bystrica; 1971-1972 Bursa „DAAD“ oferita de Academia de Arta din Düsseldorf; 1972 – Premiul al II-lea la Bienala de Arta de la Noto; 1974 – a III-a Mentiune de Onoare la Concursul de Desen „Juan Miro“, Barcelona; 1977 – Premiul la Bienala de la Viena; 1983 – Premiul revistei „Arta“, Bucuresti; 1984 – Premiul „Ion Andreescu“ al Academiei Romane; 1984 – Placheta de Aur la Expozitia Internationala de Postere pentru Film, Chicago; 1995 – Premiul Special al UAP; 2000 – „Cetatean de Onoare“ al orasului Resita.
Atelierul lui Ion Stendl defineste imaginea unui artist extrem de serios, de matur, un artist ce si-a plasat creatia lui intre istorie si modernitate, care a asimilat, cu un firesc nebanuit, experienta bogata pe care istoria artei o pune la indemina, fiind in acelasi timp atras de noutatile pe care modernitatea le-a indus.
Deviza acestei creatii am putea acum sa o definim ca o imagine a timpului, a scurgerii lui constante, implacabile, a unui prezent aflat intotdeauna intre trecut si viitor.
Aceasta ar fi una dintre marile reusite ale acestei opere, moderna prin viziune, dar clasica prin simtire, artistul reuseste sa nu puna bariera intre trecut si prezent, ci un semn de egalitate intre dimensiunea culturala a elaborarii si performantele tehnice ale limbajului.

Pagina realizata de Maria-Magdalena CriSan si sponsorizata de Fundatia Europeana Dragan, Galeria „Veroniki Art“