Între 28 şi 29 ianuarie, la
Centrul European de Cultură Sinaia a avut loc o discuţie cu titlul
„Arte vizuale contemporane – Perspective“. Născută cu un scop
precis, acela al căutării unor soluţii pentru continuarea
programului de rezidenţe artistice de la Sinaia şi Bacău, a căror
finanţare se încheie în luna martie a acestui an,
discuţia a oferit nu numai posibile variante de lucru pentru viitor
şi strategii de finanţare, ci a reuşit să deseneze, foarte corect
şi la rece, harta artistică românească. În ce măsură
comunitatea artistică locală este puternică şi închegată?
Cît de bine este ea conectată la o reţea internaţională?
Care este rolul unei rezidenţe artistice? Avem, pînă la urmă,
nevoie de un asemenea organism într-o societate? Pornind de la
întrebări de acest fel, s-a ajuns, firesc, la cele
fundamentale: ce este arta contemporană? Cum este ea
privită/ignorată la nivel local? Unde sînt hibele?
Întîlnirea de la Sinaia s-a
născut de fapt în jurul unei rezidenţe artistice
suplimentare, de o săptămînă, la care invitaţi au fost
artişti ce au trăit experienţa Artistne(s)t în trecut:
Daniel Knorr, Teodor Graur şi Bogdan Bordeianu. Esenţial mi se pare
faptul că organizatorii au ales ca întîlnirea să fie
purtată deschis, transparent, nu cu porţile închise. În
cele două zile de discuţii, artiştii au stat faţă în faţă
cu echipa de proiect constituită din Cristiana Cauteş, directorul
Centrului European de Cultură Sinaia, Alina şi Horaţiu Chirilă,
coordonatori de program, şi Cosmin Manolescu, manager cultural al
United Experts. Cea care a lipsit a fost însăşi creatoarea
acestei reţele naţionale de rezidenţe artistice, în 2006,
regretata Gabriela Tudor. Întîlnirea a trebuit să fie
mobilizatoare, să ducă mai departe ceea ce Gabriela Tudor, cu
energie, a iniţiat şi a coordonat timp de trei ani. O întîlnire
în forţă, aşadar, la care, alături de artişti, de
organizatori şi de curatorul programului, Iosif Kiraly, a fost
invitată deopotrivă presa şi mai multe asociaţii culturale
independente: E-cart.ro (Raluca Voinea, Angelica Iacob şi Eduard
Constantin) şi pplus4 (Alina Şerban şi Anca Benera).
Ce este Artistne(s)t?
Model românesc perfect organizat
şi coordonat de către Gabriela Tudor, Artistne(s)t este un proiect
de cooperare iniţiat şi fondat de către Swiss Cultural Programme
South-East and Ukraine şi implementat în parteneriat cu patru
centre culturale din România: Arcuş, Sinaia, Bacău, Tescani.
Născut în 2006 şi finanţat de Pro Helvetia, acest program a
funcţionat şi a fost structurat în aşa fel încît
să creeze o reţea locală care să cuprindă mai multe domenii
culturale: Arcuş a dezvoltat rezidenţele şi proiectele pentru
artişti români şi internaţionali din domeniul teatrului, la
Bacău, rezidenţele au fost destinate coregrafilor români şi
internaţionali din domeniul dansului contemporan: la Tescani, cele
pentru scriitori, iar la Sinaia, rezidenţele pentru artişti
vizuali.
Pentru prima oară, prin Artistne(s)t
mobilitatea artistică şi creativitatea au fost, pentru trei ani,
susţinute şi încurajate în mod concret. De asemenea,
nedorindu-şi să fie un model izolat, unul dintre scopurile
Artistne(s)t a fost cel al întăririi relaţiei cu o comunitate
locală, prin proiecte care să o implice activ.
Atunci cînd finanţarea s-a
încheiat, Centrul European de Cultură Sinaia şi Centrul de
Cultură „George Apostu“ Bacău şi-au propus să continue, să
caute posibili noi parteneri şi finanţare pentru viitor. Centrul de
la Sinaia a găzduit pînă în prezent 12 artişti (şapte
români şi cinci străini), iar în iulie 2008 a fost
dezvoltat un program educativ de succes, la nivel local, destinat
adolescenţilor, Cultura vizuală (coordonatori: Iosif Kiraly –
fotografie, Mirela Dăuceanu – pictură şi Victor Velculescu –
film). Despre educaţie s-a vorbit şi la întîlnirea de
la Sinaia, în măsura în care avem de-a face cu o cultură
prea puţin educată vizual şi cu lipsa informării şi a medierii
artistice.
Implementate corect, Artistne(s)t nu ar
trebui să se oprească brusc, într-o logică românească
cu care, din păcate, ne-am obişnuit. Modelul creat de Gabriela
Tudor trebuie să continue şi să se dezvolte, aşezîndu-ne în
circuitul internaţional. Rezidenţele artistice reprezintă
normalitatea, fiind, astăzi, instituţiile fireşti de creaţie care
produc o mare parte din proiectele internaţionale şi îi
susţin pe artişti. Daniel Knorr – care, atunci cînd a fost
„artist rezident“ la Sinaia, a avut deopotrivă întîlniri
cu comunitatea locală şi şi-a dezvoltat proiectul personal Carte
de artist – a amintit modelul german al rezidenţelor susţinute de
comunităţile locale, a propus posibile parteneriate cu alte
instituţii de artă din România, muzee, galerii. Angelica
Iacob (manager de proiecte „E-cart.ro“ şi coordonator de
proiecte de educaţie MNAR) a vorbit despre necesitatea unei
vizibilităţi mai mari şi despre aceea a creării a cît mai
multor parteneriate media şi căi de mediatizare (afişe, publicaţie
anuală la sfîrşit de an).
Iosif Kiraly a punctat clar: programul
Artistne(s)t trebuie, în primul rînd, să continue pentru
că artiştii de azi sînt patrimoniul de mîine,
stimularea creativităţii şi a mobilităţii artiştilor avînd
un impact pe termen lung.
„Fără artă sîntem săraci
cultural, e ca şi cum am fi o societate fără oglindă“, a
continuat artistul Daniel Knorr. Aşadar, o societate românească
din care lipseşte această instituţie, a rezidenţelor artistice,
care să-i susţină pe artişti să lucreze şi să-i introducă în
comunitatea locală şi în cea internaţională, nu mai poate
fi imaginată. Aşa cum a amintit criticul de artă şi curatorul
Raluca Voinea, artiştii români nu sînt susţinuţi în
România şi nu au un spaţiu de lucru al lor. De ce trebuie ca
Artistne(s)t să continue? Pentru că asemenea rezidenţe cresc
creativitatea în cadrul comunităţii artistice, aduc un plus
de imagine pozitivă României, reprezintă cea mai corectă
interfaţă între artişti şi societate, creează viitoare
relaţii dinamice oraş-locuitori-artişti şi, cel mai important, şi
simplu spus, aduc România într-o stare de normalitate. E
de ajuns să spui asta pentru a înţelege necesitatea
Artistne(s)t. Şi, spus în termeni manageriali, investiţia
este minimă, iar rezultatele aduc ceea ce, în occident, se
numeşte calitate a vieţii.
Ideograma unei rezidenţe
Prezent la Sinaia, designerul elveţian
Ludovic Balland, alături de care Daniel Knorr a creat publicaţia
Ex-Privato (născută cu ocazia bienalei Manifesta 7, suplimentul
bilingv a apărut atît în paginile revistei Observator
cultural, cît şi, simultan, în cele ale unui cotidian
local italian), a imaginat, împreună cu artistul român,
viitorul logo al rezidenţei de la Sinaia. Îl publicăm aici în
exclusivitate. „ADN-ul unui text este litera, iar pentru un
designer, vizualul se naşte tocmai din literă, din text“, a spus
Ludovic Balland, cel care, anul trecut, a creat catalogul ediţiei a
cincea a Bienalei de la Berlin, generînd un nou alfabet, cel al
memoriei colective a capitalei germane.
Noul logo al Centrului European de
Cultură Sinaia este tocmai idiograma viitoarei rezidenţe artistice.
Cel puţin la nivel de imagine, de identitate vizuală, viitorul
Artistne(s)t este, prin urmare, asigurat. Pro bono! Altfel spus,
artiştii şi-au oferit darul. Rămîne de văzut ce le va oferi
societatea românească.
Autor: 
Categoria: 
Etichete:
_04060905.jpg "Şcoala Micile Vedete")
RSS Feed
Newsletters