OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

La numai 19 ani, Javier Condé are o traiectorie muzicală impresionantă, reflectată în participări la Concursul pentru „Tinere talente“ de chitară flamenco (Jerez de la Frontera, 1999) şi la cea de-a V-a ediţie a Concursului Naţional de Chitară Flamenco (Jaen, 2003). A participat, de asemenea, la înregistrări pentru discurile: Sonamos, Cáceres, 2003, Retazos de mi vida flamenca, Cáceres, 2004 (dedicat tatălui său, chitaristul José Antonio Condé).

Printre alte realizări, se numără şi CD-ul înregistrat în cadrul ediţiei a V-a a Concursului şi Festivalului de Chitară Clasică (Sernancelhe, Portugalia, 2003), CD-ul de la Guitar Art Festival (Belgrad, Serbia, 2004), CD-ul de la International Festival SUMMER 2004 (Kastoria, Grecia, 2004), CD-ul de la International Music Festival Cesk´y Krumlov 2005 (Republica Cehă).

La mine în familie s-a ascultat flamenco dintotdeauna, au şi trecut foarte mulţi artişti de flamenco pe la noi prin casă, unii dintre ei foarte mari. Tatăl meu este, de asemenea, chitarist şi obişnuia să cînte împreună cu ei. Tata îi acompania şi ei începeau să cînte sau să danseze, iar eu asistam şi îi ascultam încă de cînd eram bebeluş.

Şi tot cu tata am încercat să cînt la chitară, iar el m-a învăţat primele acorduri. Apoi, am făcut cursuri cu unii dintre cei mai mari chitarişti, ca Andrés Batista, Gerardo Núnez, Víctor Monge „Serranito“ sau Manolo Sanlúcar. Tuturor acestora le sînt îndatorat pe veci.

Cînd ai cîntat prima oară, îţi aminteşti momentul?

Da, îmi amintesc, aveam patru ani. La şase ani, am cîntat pentru prima dată la televizor, în oraşul meu, Cáceres.

Şi cînd ai avut prima oară un contact cu publicul şi cum a reacţionat acesta?

Cum a fost apoi la Conservator?

Mi-a plăcut mult la Conservator. Am învăţat foarte multe; tot tata a hotărît că trebuie să merg la Conservator, şi am învăţat timp de cinci ani acolo, la Conservatorul din Cáceres. M-a ajutat foarte mult, am învăţat să citesc muzica şi să mă bucur de opere clasice, pe care şi acum îmi mai place să le cînt, ca La Catedral (A. Barrios), Recuerdos de la Alhambra (Francisco Tárrega) şi altele.

Care e chitaristul tău preferat şi de ce?

Nu ţi se pare că studiul la chitară îţi fură timpul, îţi fură adolescenţa, tinereţea?

E posibil să se întîmple asta, deşi eu încerc să găsesc timp ca să stau cu prietenii şi să fac şi alte lucruri. Dar, cum îmi place foarte mult ceea ce fac, nu mi se pare greu. Şi apoi am şi ocazia să călătoresc, să văd ţări, oameni, culturi. Altfel n-aş putea să fac toate astea sau ar costa foarte mult.

Ce planuri ai?

Păi, aş vrea să mai cresc, şi ca artist, şi ca om. Şi să-mi duc felul meu de a înţelege şi de a interpreta flamenco prin toate colţurile lumii unde există iubitori de flamenco. Şi, mai ales, îmi doresc să pot trăi din muzica pe care o fac, ceea ce nu e uşor.