OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Nu ma intereseaza cauzele. In martie, la o manifestatie pasnica a liceenilor francezi contra schimbarii legii invatamintului, bande organizate de negri si arabi din periferie au irupt asupra manifestantilor, batindu-i si furindu-le celulare. A fost prima oara in care negrii si magrebinii au strigat sloganuri anti-albe. Presa franceza a inabusit orice discutie asupra subiectului. Stinga a spus cam asa: magrebinii, pe care i-am colonizat si oprimat, care alcatuiesc clasa muncitoare de azi, sint someri si supusi masurilor rasiste, discriminati si marginalizati, nu pot fi rai.

Ar insemna sa dam apa la moara partidelor de dreapta daca am spune ca negrii bat copii albi si adolescentii arabi fura celulare si iPod-uri si Palm-pilots de la liceenii francezi. Dreapta a spus cam asa: de decenii tot spunem ca turbanul si cealmaua nu au ce cauta in republica noastra laica, am spus ca islamul e o doctrina primitiva si reactionara care striveste individul in general si femeia in special. Daca deschidem gura iarasi, o sa ne trateze iar de nazisti presa trotkista.

Sint unul din putinii oameni care si-au facut temele asa cum se cade in privinta subiectului: am locuit destul de aproape de ghettourile din suburbiile Parisului si am vazut de aproape gastile de cartier de acolo. Am citit studii sociologice despre imigrare, despre revoltele negrilor din anii saizeci in Statele Unite si despre bandele de cartier, urban gangs. Pot sa spun din cap si ce procent din gasti sint cu desavirsire pasnice. Nu vreau sa avansez aici nici un fel de consideratii docte despre evenimente, ci doar sa iau pulsul momentului. S-au prabusit, cot la cot, doua modele: ridicolul model britanic al multiculturalismului a crapat primul, odata cu atentatele din metroul Londrei: jumatate din cele vreo cincizeci de victime nici macar nu erau englezi – ceea ce dovedeste, daca mai era nevoie, cit e Londra de cosmopolita. Atentatorii erau pakistanezi nascuti si crescuti in Anglia. Dintr-o data, Marea Britanie constata ca in sinul ei locuiesc sikh care nu-s obligati sa poarte casca pe motociclete, fiindca le-ar incomoda turbanul, ca fiicele musulmanilor sint scutite de orele de sport (sa nu li se vada trupusorul) si ca alti musulmani isi omoara cu singe rece fiicele care flirteaza (in Anglia) cu tineri. La fel s-au petrecut lucrurile in pasnica Olanda, unde cineastul provocator Theo van Gogh a fost ucis cu singe rece de un musulman fanatic. Linga Anglia a expirat modelul universalist, laic, republican, al Frantei, bazat pe integrarea minoritatilor, ignorarea religiei, mitul natiunii franceze una si indivizibila. Timp de decenii, francezii au aplicat metoda autosugestiei in privinta relatiilor interetnice, repetind, dimineata de dimineata: „in Franta, relatiile dintre arabi si francezi sint mereu mai idilice, mai prietenoase si mai calde, pe zi ce trece!“.
Diverse ONG-uri naive sustineau cauza imigrantilor care riscau expulzarea. intre timp, administratia, prin legi aiurite, cum numai in Franta exista, crea categoria inexpulsables irrégularisables, inexpulzabili carora nu li se poate acorda viza de sedere!

Am locuit in Franta, cu interludii, intre 1993 si 2005, ca bursier privilegiat si ca profesor universitar mai apoi. M-am invrednicit si sa locuiesc pe Champs Elysés jumatate de an. Cu toate acestea, am resimtit tot timpul o indiferenta permanenta, la fel de rea ca ostilitatea. Dupa primele sase luni am invatat ca orice comentariu acru asupra cutarei dispozitii birocratice atrage represalii ori dispret. Am invatat ca franchetea si francezii n-au nimic in comun, in afara unei glume proaste etimologice, cam cum seamana (degeaba) politete si politai. in doi ani petrecuti in exclusivista École Normale Supérieure m-am imprietenit cu o singura persoana. Pentru ceilalti francezi eram o simpla umbra. Presupun ca problemele administrativ-birocratice ale unui magrebian tinar, somer, fara studii, sint incomensurabil mai mari decit ale mele. Presupun ca frustrarile lui sint mult mai mari decit fusesera ale mele.

- Negrii si magrebienii sint problema
…spun, fara sa stea prea mult pe ginduri, comentatorii americani neo-conservatori (clubul galitienilor, cum le spun unii). Negrii nu s-au integrat nici in Statele Unite. Negrii nu creeaza familii stabile, care sa le asigure un sprijin moral pe termen lung copiilor, care, mai departe, sa le permita sa urmeze studii lungi, serioase. Negrii razbat in sporturi si in muzica, caractere asociate cu instabilitatea familiala. Nici O.J. Simpson, nici Mike Tyson nu sint considerati ca tati de familie model. Si nici Michael Jackson. Cit despre 50 Cents si alti cintareti de rap, textele cintecelor lor n-au indemnat niciodata la supunerea fata de legi si politie, la evitarea drogurilor si n-au promovat modelul flirtului romantic. Problema negrilor e una intrinseca, nu extrinseca, si tot ei sint cei care trebuie sa si-o rezolve. Si chinezii, si indienii locuiesc in cartiere compacte, si cu toate acestea n-au organizat autodafeuri de vehicule. Cit despre magrebieni, toata-lumea-stie-ca-islamul e o religie primitiva, care-i rezerva femeii un rol subaltern. Daca un chinez ramine somer, nevasta-sa lucreaza. Daca un arab ramine somer, nevasta-sa e tot casnica, somajul este o problema pentru familie. Islamul contribuie la inchistarea comunitatii. in cartierele unde arabii au cumparat vreun magazin, nu vind bauturi alcoolice si nici carne de porc.

- Ba ghettourile
…sint de vina, scriu cronicarii presei de stinga. Tinerii care dau foc la masini n-au nici o revendicare religioasa, nici o motivatie ideologica. Doi dintre ei au murit intr-un accident stupid; ceea ce ei manifesta e o lehamite generalizata, nu un protest articulat precis. Toti sint tineri; negrii nu sint musulmani. Teroristii sint adulti, indoctrinati, lucreaza in secret. Adolescentii de cartier sint doar satui de zidul invizibil care-i separa de societatea franceza majoritara. Revolta de acum e identica celor din anii saizeci din Statele Unite, cind negrii din ghettouri au dat foc magazinelor albe: nici o motivatie religioasa nu-i anima; s-au manifestat intocmai ca gastile de cartier din Franta de azi. Cu toate acestea, nici integrarea nu e problema. Chinezii traiesc in comunitati compacte, fara sa se integreze cultural, fara sa invete limba, si cu toate acestea locuiesc fara sa deranjeze.

Cronicarii de dreapta (aici cuprind, pe linga leii neoconservatori americani, si hienele engleze… de toate oportunismele) explica prin motivatii interne: convingerea islamica, motivul ideologic, constiinta antioccidentala. Cronicarii de stinga, prin motive externe: ghettoizarea, somajul, discriminarea. Orice tinar discriminat si fara perspective ar fi facut la fel. Orice comunitate inchisa in mari blocuri de o mie de apartamente genereaza gasti de cartier. Cronicarii de dreapta vad comploturi, organizare centrala, coordonare; cei de stinga, miscari spontane, coordonare prin SMS:
„S-a telefonat de la centrul de comanda din Paris grupurilor de soc din Berlin sa porneasca distrugerile si acolo“, chelalaie Norman Podhoretz.
„Tinerii fara viitor din Berlin au vazut la televizor distrugerile din Franta si si-au zis: dar masini sint si la noi!“, suspina Libération.
Ultima ipoteza e si cea adevarata. Cartierele se concureaza pe mediatizare, pe timp de antena. Exista o concurenta la ars masini intre gastile de cartier de la periferie. Nu-i depling si nu-i compatimesc nici o clipa pe francezi. Vizitam, cu ani in urma, niscai prieteni francezi din Strasbourg, vecini de bloc cu o familie de tigani romani. Citiva dintre ei isi faceau de lucru in jurul unei masini fatoase, in fata blocului.
– Ce masina e aia? intreb eu.
– Da’ cine le mai stie… Ca mereu le schimba.
– Poate le fura? indraznesc eu.
– Sigur ca le fura, ca doar nu le cumpara de la supermarket.
– Si de ce nu-i denuntati la politie? ma hazardez eu.
– Pai, ca nu fura masinile noastre amarite, fura masini scumpe, de dincolo, din Germania. Si cine are bani sa-si cumpere un Mercedes scump, are si de doua. Pe urma, asigurarile ii despagubesc. in plus, asa traiesc ei, tiganii, asa e stilul lor de viata.

La care eu am admirat aceasta inteleapta filozofie franceza, care dovedeste o admirabila intelegere a modului de trai tiganesc, a echitatii si armoniei sociale, si mi-am vazut de treaba.
- Hamid
– Hamid ! Hamid!
– Ce mai vrei si tu, ba Amadou?
– Vrea si frati-miu sa vina diseara la masini…
– Ca eu sint asistenta sociala!!! Si cheia de la seifu’ meu n-o vrea?!?
De la etajul 1 de unde stau se aud stereo crimpeie din discutia unui grup de adolescenti din fata blocului. E aproape sapte seara, e deja intuneric. Fetele nu se vad de glugi si de sepcile de baschet.
– I-ai spus ca e cu examen?
– Mi-a spus, se baga Amadou in vorba. intreaba-ma.
– Daca ai un singur Molotov si doua masini, un Nissan si un Peugeot, pe care-l prajesti?
– Nissanurile ard cu flacara mai buna. Peugeoturile ard mai mocnit…
– Fii scurt, ba! Asa. Ce capacitate are rezervorul de benzina de la Renault 705 model 1995?
– Sint pe motorina…
– Asa te vreau; ce apreciem la o masina in curs de prajire ?
– …
– La-un-vehicul-ce-arde-noi-apreciem-o-nota-de-cap-in-care-predomina acidul clorhidric provenit din arderea polivinilclorurilor, urmata de o dominanta-alcatuita-din-produsii-de-consub… de consub…
– De combustie – baga Hamid mai binevoitor.

– De combustie a poliuretanilor si a diversi acrilati din banchete, covorase si tabloul de bord, incheiata-cu-o-nota-finala-de – de… o nota finala dezagreabila de hidrogen sulfurat produs de combustia-cauciucurilor.
– Cam slabut. Merge si-asa. (catre altcineva): Pai, ia-l si pe frate-tu, daca tii asa de mult. Fahid, la reperari in seara asta. Te-nveti minte sa nu mai sufli al’data.
Sintem la Sévran-Beaudottes, cartier sensibil din marginea Parisului. incepe o noua noapte incendiara. Vocile se indeparteaza:
– Daca vin mascatii, Amadou, te bagi in fata, ca Mehdi mai are doua de-astea cu suspendare, si daca-l gabjesc acuma, il baga la cu executare.
– ihi…

Trei sute de localitati atinse, noua mii de vehicule (de la motorete la autocare) arse, din care 1.400 in seara de 6 noiembrie. Zeci de scoli, sali de sport, biblioteci, magazine si depozite arse. 2.900 de arestari, 375 de condamnari la pedepse cu inchisoarea. 200 milioane de euro pagube estimative.