OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Dupa doua emisiuni cu Totul la vedere si numeroasele comentarii referitoare la ele publicate in Observatorul cultural, consider necesare citeva observatii pe care le fac din partea generatiei mele. Este vorba de a reaminti sau, pentru cei mai tineri, de a informa cite ceva despre excelentele contributii culturale ale TVR de-a lungul anilor. Desi este evident ca toate lucrurile pot fi – si sint imbunatatite –, pe masura ce trece timpul, nu pot sa nu fiu uimita de declaratia unora din realizatorii magazinului Totul la vedere ca in sfirsit vom scapa de emisiunile culturale seci, plictisitoare, monotone si – subinteles – vom avea acces la cultura adevarata. Asa sa fie?

Trec in fuga peste ciclul – vechi – de istoria artei prezentat de regretatul Ion Frunzetti, de inregistrarile teatrale care si astazi se reiau, cu piese de Shakespeare, Brecht, Schiller, in regia lui Liviu Ciulei si a altor nume mari, de concertele Radio si ale Filarmonicii transmise permanent – amintesc numai de seria Leonard Bernstein. Ma opresc insa mai mult asupra celor petrecute in ultimii citiva ani. In principal ma voi referi la admirabilele emisiuni de Arte vizuale – realizatoare, alternativ, Maria Magdalena Crisan si Ruxandra Garofeanu. Erau emisiuni de maxima audienta. Le ascultau vecinii mei de bloc, pina si postasul din cartier. Se evocau si se discutau – nu se expediau – marile si micile expozitii din toata tara; se prezentau „ateliere“, in discutii cu artistii respectivi, cu multe imagini, uneori si din strainatate; se schitau proiecte, se nasteau idei, totul in conditii adaptate capacitatii normale de atentie a unui privitor dornic sa ramina cu ceva din cele ascultate si vazute. Erau totusi emisiuni de cultura, nu de hip-hop cultural. Dar si recenta emisiune Art-Mania, mai sobra si mai putin bogata in imagini, moderata de Florin Iaru, cu inteligenta, umor, eleganta, modestie, fara partizanate hipertrofiate si cu grija de a aduce la discutii oameni de valoare din toate directiile actualei culturi romanesti autentice, a avut rolul ei.
Dar fiindca am vorbit de un moderator: ce este de fapt moderatorul?
Cineva care, dupa cum o spune si termenul, are rolul de a echilibra discutiile si prezentarile, si nu de a fi un dictator care isi impune gusturile si capriciile personale, orgoliile si aerele de superioritate, incrincenarea ideologica sub aparenta unei hipermodernitati de tip depasit si provincial. Trebuie totusi sa relev excelentele prezentari ale noului magazin in domeniul cinematografiei, muzicii, teatrului, dansului si literaturii.

In ceea ce priveste inovatiile de ordin tehnic-vizual ale emisiunii Totul la vedere, calitativ apreciabile, nu mi se par foarte potrivite totusi cu substanta insasi a emisiunii, care se vrea informativa si formativa. Jocul cu clipurile isi are farmecul, dar si locul lui in emisiunile prioritar de divertisment sau legate de anumite genuri muzicale. Altfel pulverizam atentia si asa, precum se stie din actualele cercetari medicale, dar si de statistici, considerabil diminuata de efectele dezmembrarilor coerentei vizuale firesti structurii psihosomatice a privirii si receptarii atente. Daca intre deliciile balamucului vizual si inmultirea fara precedent a accidentelor din eroare umana este o legatura tocmai in era supertehnologiilor ramine o intrebare nelinistitoare. Ar mai fi si intrebarea: cui se adreseaza aceasta emisiune in conceptia ei actuala, presarata desigur cu multe lucruri foarte bune, dar hibrida si ispitita, ce sa-i faci, si de atractiile subculturii.