Ascensiunea lui Dan Diaconescu nu trebuie oprită!

Autor: Marius GHILEZAN | Categoria: Actualitate | 0 comentarii

Recomanda articolul prin:

Tipareste pagina

Marime text

Ascensiunea lui Dan Diaconescu nu trebuie oprită!

Deunăzi mi-a cerut prietenia pe Facebook Partidul Poporului. Am acceptat-o. Dacă nu ar fi de rîs, ar fi de plîns. Ca unul care am avut privilegiul de a face politică alături de Corneliu Coposu, de a fi alături (în interviuri şi în dezbateri publice) de congresmani americani şi de mari personalităţi ale Partidului Popular European, le-am dat acceptul mai mult de milă. Ce mai contează că unul dintre amicii mei nu a primit nici un răspuns la întrebarea: care sînt valorile în care crede acest partid? Cine e interesat ca politica din România să coboare atît de jos, într-un univers promiscuu şi de manelizare forţată?

Orice partid din lume are o doctrină, un program şi o echipă de lideri. PP nu împărtăşeşte nimic din fizionomia unui partid democratic. Îl are pe post de caricatură politică pe Dan Diaconescu, care reîncălzeşte varianta Cojocaru – cel care acum 20 de ani propunea distribuirea părţilor sociale deţinute de Stat oamenilor muncii: o ridicolă ofertă de mituire electorală şi, în rest, un hău imens.

Recunosc că nu mai urmăresc din iarnă nici o emisiune la OTV, o asceză recomandabilă şi celor care mai au principii. Nu poţi să cobori în hîrdău şi să nu te mănânce porcii. Pe vremea când îi sugeram lui Traian Băsescu intrarea pe culoarul Popular European nu bănuiam imensele resurse de mitocănie pe care le are un om care a trecut de mai multe ori în viaţă Rubiconul. Nici în cele mai crunte coşmaruri nu mi-ar fi trecut prin cap că săritura sa, fără suspin şi fără dureri, din tabăra rozei europene, în cea născută de Adenauer şi de Gaulle, va deschide calea unui regim de tip Chavez. Nimic pentru ţară, totul pentru clan. Dacă şi-a pus metresele în posturi înalte asta nu face decît să-i sporească prestigiul lui Carol al II-lea, cel care, oricît de rapace ar fi considerat de istorie, nu şi-a permis să o cocoaţe pe Elena Lupescu în poziţiile de comandă ale Statului. Traian Băsescu a demonstrat că nu are nici o măsură. Acum năşeşte un demon al politicii dâmboviţene, acest aşa-numit Partid al Poporului.

Numai un naiv poate crede că arestările de prostit lumea se fac aşa, din întîmplare. Arestarea şi cercetarea la DNA a lui Dan Diaconescu sînt făcute să-i crească cota şi popularitatea. Băieţii folosesc aceleaşi metode. Fără reţinerea televizată a lui Gigi Becali, acesta n-ar fi ajuns în Parlamentul European, iar EBA nu ar fi pupat scările Templului politicii europene. Dan Diaconescu este o păpuşă în mîna cui trebuie, să nu ne lăsăm impresionaţi de accesele sale de haiduc însufleţit de sărăcia poporului. Absurdul situaţiei este că Dan Diaconescu se laudă că vorbeşte la telefon cu „prietenul său“ Traian Băsescu, iar Administraţia Prezidenţială acceptă această „bătaie pe burtă“. Explicaţia este una singură: Dan Diaconescu acţionează sub oblăduirea Cotrocenilor.

Nimic nou sub soare. Totul pare decupat dintr-o bicisnică răscolire a tenebrelor lumii. Lipseşte doar un Màrquez, care să ilustreze teribilul Macondo; acesta, după înfloritoarea perioadă a deschiderilor spre lume, s-a înecat în propriile intrigi, după un lung potop. Ce poate fi actuala guvernare?

În condiţiile în care societatea românească ar avea mai mult ca oricînd nevoie de o primenire, pe scena politică apar fel de fel de surogate, toate fabricate în laboratoarele secrete, după aceleaşi reţete. Dan Diaconescu nu e Mesia, aşa cum îl vede o mulţime obişnuită să creadă în deochi şi să meargă la vrăjitoare. E produsul unui sistem extrem de toxic, ieşit şi năşit dintre tentaculele caracatiţiei care, de două decenii, nu scoate din urnă decît nenorocul celor creduli şi uşor de manevrat. De ani de zile, sufocă orice aplecare creştină spre normalitate. Şi acum iese la cacealma, cu varianta Dan Diaconescu. Rîsu’-plînsu’!

Într-o ţară cu priveghi televizat, în care sărăcia întunecă raţiunea, iar dispreţul pe faţă legea, nici nu e de mirare că Partidul Poporului are ceva admiratori şi nu e în topul Bulei demnitarului. Principalul pilon de sprijin al nălucii politice româneşti, cu acronimul PP, apărute din tentaculele caracatiţiei, este proiectul Cojocaru, care e vechi şi ireal. De unde să se ofere 20.000 de euro fiecărui cetăţean? Adică o sumă de 440 de miliarde – bugetul României pe aproape un deceniu. O bazaconie, în care doar cei săraci cu duhul pot crede. Statul se împrumută de la FMI, de unde alţi bani?

Nu există soluţii miraculoase. Doar oameni dedicaţi, profesionişti ai reformei, dar de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere. Soluţia Dan Diaconescu, candidat la preşedinţie, tip Caragiale, ar fi de rîs într-o ţară normală. La noi, nu e decât o nouă palmă dată democraţiei şi multipartidismului. Din rău în rău, pînă la soluţia finală. Caracatiţa nu se mulţumeşte cu puţin. Vrea tot. Şi aşa ajungem spectatori la grotescul unei situaţii paradoxale: un evazionist notoriu, un şantajist de cea mai joasă speţă, aurolac în politică, ajunge să se joace cu dreptul românilor de a-şi alege un preşedinte.

Trist, dar adevărat. În loc de personalităţi reprezentative, ni se serveşte un ghidirmic, ieşit din burta sistemului de pradă. Nimeni zdravăn la minte nu crede că Dan Diaconescu face balet în regie proprie. Ascensiunea sa nu trebuie oprită. E dreptul oricărui nebun să se creadă împărat. Dar, totuşi, de Saturnalii, la vechii romani, acesta era sacrificat după 40 de zile. Înălţarea lui DD în procente ar arăta cît de jos am ajuns cu nivelul politic şi cît de degradat este sistemul. Păcat că nu mai avem un Brătianu să colinde lumea după un Principe străin.

În orice stat civilizat al lumii, Fiscul l-ar fi întrebat de unde a acumulat acele averi colosale, cîte taxe a plătit, cum stă cu impozitele. Aici, ca la nimeni. Unul comite fault la lege şi el dă afară arbitrul. De neimaginat, cît tupeu. Şi asta pentru că sistemul politic, autoritatea Statului, credinţa în valori, educaţia sînt principii goale de conţinut. Dacă sistemul politic îl scoate doar pe Dan Diaconescu din cutie, cu fundiţă, nu ne merităm soarta? Azi Băsescu, mîine Diaconescu...

Am promis că, dacă Dan Diaconescu smulge cu partidul lui de sub cojoc peste zece procente, mă las de comentariul politic. Şi mă ţin de cuvînt. Nu-mi voi pune pene ca alt consătean din Macondoul dâmboviţean. Dan Diaconescu nu trebuie oprit. Poate ajunge un fals erou naţional. El trebuie să fie lăsat să se joace liber în ţarc. Aşa vom lua şi noi, intransigenţii, temperatura mediului în care trăim.

Foto: worldbulletin.net

Recomanda articolul prin: