OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Cind ati aflat de intentia lui Alexandru Solomon de a face un film despre Europa Libera?
Ne cunoastem de citiva ani. Am fost la multe dintre premierele lui anterioare. Il apreciez foarte mult.
Ati participat la reuniunea de la München cu fostii redactori?
Nu. Eu cind nu traiesc la Bucuresti, traiesc la Washington. Eu am fost 20 de ani corespondent la Washington al Europei Libere, am familie acolo. In total, am lucrat 30 de ani la Europa Libera, am devenit director si am contribuit la mutarea postului de la München la Praga. Alexandru Solomon m-a filmat aici, la Bucuresti.
Cum vi s-a parut filmul?
L-am vazut de trei ori. Prima oara l-am vazut acasa la Alexandru Solomon, impreuna cu Emil Hurezeanu. Am plecat de acolo intrebindu-ne: Ce va intelege un tinar, care n-a avut experienta Europei Libere inainte de 1989, din acest film?
Erati sceptic?
Oarecum. Ne-am intrebat si ce vor intelege strainii din acest film. Un strain poate ca nici nu-si imagineaza ca un post de radio poate sa stirneasca un asa de mare interes: dintr-o sursa de informare sa devina o institutie de mare popularitate.


Ucisi de Securitate: cazurile Noel Bernard, Emil Georgescu si Vlad Georgescu

Impact sau popularitate?
La impact te poti astepta de la un post de radio. Dar e mai greu sa-ti inchipui aceasta popularitate, acest atasament emotional, dincolo de ce ofeream noi: stiri, comentarii. E ceva mult dincolo de simplul impact al unui post de radio. Cind am sosit prima oara in Romania, dupa 1989, am fost socati: noi nu am realizat ca sintem mai mult decit un post de radio, mai mult decit niste voci. Eu cred ca ramine de explorat, in privinta Europei Libere, aspectul psihologic, emotional: unde se termina ascultarea stirilor si a comentariilor si unde incepe aceasta intimitate in fata aparatului de radio, cu geamurile inchise, cu copiii feriti, eventual sa nu auda, trimisi la culcare.
Pina in 1989 n-ati avut aceasta imagine?
Stiam ca sintem ascultati, stiam ca e un post de radio important, dar n-am crezut, nu ne-am inchipuit ce amploare are solidaritatea care se crea in jurul aparatului de radio. Noi stiam ca sintem ascultati – la München veneau numerosi oameni din tara care ne cautau. Stateam de vorba cu romanii veniti din tara. Poate ca daca se statea de vorba mai putin, nu mureau atitia oameni.
La ce va referiti?
La cei trei – Noel Bernard, Emil Georgescu si Vlad Georgescu – care, potrivit dosarelor de Securitate si potrivit altor informatii, au fost ucisi de Securitate.
Afirmatia aceasta v-o asumati pina la capat?
Da.

Care ar fi probele si argumentele?
In dosarele Securitatii apar mereu cuvintele: lichidare, anihilare si neutralizare – cu referire la redactorii Europei Libere. In decurs de opt ani, doi directori si realizatorul emisiunii Actualitatea romaneasca au murit de cancer. De asemenea, in aceeasi perioada de opt ani, au fost scrisorile-bomba trimise unor activisti ai emigratiei romane, dar si unor colaboratori ai Europei Libere, unul dintre ei, Serban Orescu, a si devenit salariatul nostru. A fost atentatul din 1981. Bomba a fost pusa de Carlos la comanda Securitatii, fapt pe care l-a mentionat si presedintele Iliescu, care vorbea in 2003, la Cotroceni, despre bomba care a fost pusa de Carlos la comanda Securitatii romane. Presedintele tarii a recunoscut in mod public aceasta chestiune. Noi stiam despre asta cu mult inainte, din dosarele aflate in arhiva Stasi. Aceste documente dovedesc ca, la Budapesta, Carlos si grupul lui pregateau un atentat asupra Europei Libere. In acest moment, cind vorbim noi acum, adjunctul lui Carlos, Johannes Weinrich, care a pus efectiv bomba, este judecat, exact pentru acest lucru, la Berlin. Procesul trebuie sa fie intr-o faza finala. Procurorul german a fost si la Bucuresti, s-a intilnit cu Dan Voinea, a primit documente romanesti. Acest episod, al bombei puse la Europa Libera, la comanda Securitatii romane, nu este deloc sub semnul intrebarii.
Dar celelalte morti?
Sint ceva mai complexe…


Planul de masuri din 18 august 1980

Inteleg ca oamenii care au murit de cancer s-au curatat in citeva luni, la virste mature, cu putin peste 50 de ani. Erau oameni zdraveni si, dintr-odata, nu s-a mai putut face nimic din punct de vedere medical.
Asa este. La Noel Bernard, la Emil Georgescu si la Vlad Gerogescu, dosarele pe care le-am vazut, fara sa contina dovada fundamentala, corpul delict, fara sa existe un document din care sa rezulte ca „au fost iradiati“, toate conduc la concluzia ca au fost victimele Securitatii. De altfel, cind presedintele Iliescu a facut precizarile legate de cazul Carlos, a deplins mortile tragice in conditii inca neelucidate. Asa a spus presedintele Iliescu: „conditii inca neelucidate“. Trebuie sa tineti cont de un document: in 18 august 1980, s-a elaborat un plan de masuri de 10 pagini, care a fost desecretizat abia la inceputul acestui an si care expune tot ce Securitatea, la ordinul lui Ceausescu, a planuit sa faca impotriva Europei Libere. Totul este acolo! Prin urmare, exista la SIE, si vorbim de dosare SIE, sute de pagini care se ocupa de contracararea Europei Libere. In dosarele SIE gasesti toate indiciile privitoare la actele teroriste.

In documentele Securitatii din 18 august 1980 sint si nume de realizatori de la Europa Libera care trebuiau neutralizati?
Da, apar nume de angajati ai Europei Libere asupra carora Securitatea trebuia sa inceapa actiunea de distrugere. Eu studiez dosarele Europei Libere din 2003 si am avut acces la acest document abia anul acesta. Este primul document care apare in dosarul Noel Bernard. Eu am vazut dosarele lui Noel Bernard, Emil Gerogescu si Vlad Georgescu.
Care e concluzia generala privitoare la raporturile Securitatii cu acesti oameni?
Ceausescu avea un fix, exact cum spune Pacepa in cartile lui, contra lui Noel Bernard. Iar Elena Ceausescu avea un fix contra lui Emil Georgescu. In privinta Europei Libere, nimic nu se facea fara ordinul lui Ceausescu. In dosarul Noel Bernard exista un document, trimis de la Viena, care se incheie cu urmatoarea fraza: prin posibilitatile pe care le avem am intreprins masuri de executare a ordinului Arhitectului Sef. Ceausescu avea diverse nume de cod: Arhitectul Sef, Indrumatorul Sef, toate cu Sef.


Substante strecurate in mincare sau bautura

Domnule Nestor Ratesh, in filmul lui Alexandru Solomon se discuta povestea cu iradierea si se spune ca acea camera, a directorilor postului, a fost verificata si nu s-au descoperit urme radioactive.
Pacepa vorbeste despre posibilitatea iradierii cu un aparat miniaturizat de iradiere. Specialisti americani, pe care i-am consultat, infirma aceasta ipoteza, de a fi iradiat cu un aparat care are efect asupra unei singure persoane.

Dumneavoastra, domnule Nestor Ratesh, aveti propria ipoteza despre cum ar fi putut fi iradiati?
Prin substante strecurate in mincare sau in bautura. Oamenii nostri ieseau tot timpul la restaurante sau ii invitau acasa pe calatorii care treceau prin München. Multi dintre cei care ne vizitau la München erau oamenii Securitatii. De pilda, Constantin Balaceanu-Stolnici, care facea rapoarte pentru Securitate cu numele de cod „Laurentiu“. Multi oameni din Romania s-au intilnit cu angajatii Europei Libere. Noi eram incintati sa-i vedem, sa vorbim cu ei, sa aflam diverse vesti de la ei, fiecare farima de stire era importanta, era pretioasa pentru a avea o imagine despre ce se intimpla in Romania. Pentru puzzle-ul la care lucram zi si noapte. Nu cred ca a trecut prin capul nimanui ca am fi putut fi omoriti. Banuiam ca ar putea face informari despre Securitate, dar ne asumam acest risc. Era foarte important sa avem un contact permanent cu oameni din tara, erau surse de informatii. E posibil, nu era nici o problema, ca unul dintre acesti oameni, intr-o clipa de neatentie, cind noi lipseam din camera sau de la masa, sa scoata un pliculet si sa verse in bautura niste material radioactiv. Alexandr Litvinenko, spionul rus, a fost otravit radioactiv la Londra prin bautura. De ce nu s-ar fi procedat la fel si cu oamenii de la Europa Libera?


Aprobarea sau ordinul de asasinare venea de la Ceausescu

Incep sa se stringa dovezi ca directori si redactori principali ai Europei Libere nu au murit de moarte naturala. Au murit de mina Securitatii, cum spuneti. Va raspunde cineva de mortile lor?
Trebuie sa raspunda. In primul rind, este Nicolae Plesita, care a condus Serviciul de Informatii Externe in perioada aceea, Directia de Informatii Externe, cum se numea. Planul de masuri impotriva Europei Libere este aprobat de tovarasul general-locotenent Nicolae Plesita. Nu avea nume de cod, e numele lui clar pe acel document. Nu mai vorbesc de faptul ca rapoartele de executare se trimiteau tot lui si el punea pe margine o rezolutie.

Ati vazut ca in film lui Plesita nu-i pasa de nimic?
Eu m-am intilnit cu Plesita. Am vorbit peste trei ore.
Si ii pasa de ceva?
Nu-i pasa.
Si Ilie Merce, asa cum rezulta din film, e tot pe calapodul acesta: nepasator, fara nici o tresarire de constiinta.
Da, in plus, Plesita minte cind zice ca el decidea. Toate masurile de lichidare, in cazul Europei Libere, veneau de la Ceausescu. Nimeni nu lua vreo initiativa sa ucida pe cineva fara consultarea, aprobarea sau ordinul lui Ceausescu. O operatiune de asasinare inseamna foarte mult si inclin sa cred ca unii securisti erau reticenti. O asasinare insemna un mare scandal intr-o tara ca Germania cu care Romania avea o relatie extraordinara economica si politica. Romania a fost prima tara din Est care a avut relatii cu Germania Federala. In 1984, Germania a expulzat patru diplomati de la Ambasada Romaniei din Köln. Ei au fost expulzati dupa cazul Emil Georgescu. Exista acum documente conform carora unul dintre ei a fugit la americani si a dat declaratii foarte precise despre cum s-a incercat exterminarea lui Emil Georgescu.


Daca difuzezi cartea lui Pacepa, vei muri

Dar la Vlad Georgescu, care a condus Europa Libera pina in 1989, cum a evolut boala?
In 1987, in Statele Unite, a aparut cartea lui Pacepa Orizonturi rosii. Prima intrebare care s-a pus la Europa Libera a fost: o difuzam sau n-o difuzam? S-a decis sa o dam. Vlad Georgescu a facut un editorial in care anunta difuzarea cartii. El a analizat cartea la microfonul Europei Libere; nu era foarte incintat, considera ca volumul contine prea multe detalii neesentiale si irelevante, de cancan. Vlad Georgescu a propus managementului american sa se difuzeze extrase din cartea lui Pacepa. Decizia, anuntata pe post, era luata spre sfirsitul anului 1987. Curind dupa aceea, de Craciun, a venit la München cumnata lui, care traia in Romania. A venit instruita de Securitate si avea un mesaj precis: daca difuzezi cartea lui Pacepa, vei muri. Ce faci? Nu dai cartea pentru ca a venit o ruda si te-a amenintat? Au venit si alte amenintari, toate cu acelasi mesaj: mori! daca difuzezi cartea lui Pacepa. Vlad Georgescu nu s-a intimidat, cartea a inceput sa fie difuzata in serial.

Cred ca au fost sapte sau opt fragmente. Vlad Georgescu s-a imbolnavit in iunie 1988, la finalul difuzarilor fragmentelor din cartea Orizonturi rosii. A avut o tumoare la creier, a fost operat la München si apoi a venit in Statele Unite pentru continuarea tratamentului. Metodele de tratament presupuneau si raze. Cind a facut prima oara un asemenea tratament, doctorita Strauss a intrebat-o pe sotia sa: Este ceva foarte ciudat. A mai fost iradiat? Dorea sa afle daca a mai beneficiat de un tratament medical de acest tip, daca a mai facut iradiatii pentru a trata cancerul. Nu, a fost raspunsul. Daca medical nu fusese iradiat, inseamna ca s-a intimplat altfel. Nici tratamentul din Statele Unite nu i-a putut opri sau incetini evolutia bolii. A murit pe 13 noiembrie 1988 in mai putin de sase luni de la descoperirea bolii.

Domnule Ratesh, ma cutremura ceea ce spuneti si adaug: cineva ar trebui sa raspunda in fata legii!
Cind managementul american a decis sa studieze dosarele Securitatii si a apelat la mine a precizat ca aceasta cercetare nu cuprinde o agenda justitiara. Nu cautam revansa. E treaba guvernului si a autoritatilor romane sa-i traga la raspundere pe cei vinovati, sa faca anchetele si procesele respective. Tot ce vrem noi, ca reprezentanti ai Europei Libere, este sa limpezim propria noastra istorie. Ce s-a intimplat? Cine a pus bomba? De ce au murit acesti oameni?
Cercetarea dvs. este una oficiala?
Da, dosarele de la SRI si SIE s-au cerut de managementul Europei Libere. A fost si este o chestiune oficiala. Americanii sint interesati de deslusirea propriei lor istorii in ce priveste postul de radio Europa Libera.

Va fi o carte cu descoperirile dvs. din dosarele Securitatii?
Da. Eu scriu o carte, in engleza. Eu am contract pentru publicarea unei carti in America: The Forgotten Terorism.
Ar fi bine sa existe si o versiune in romaneste.
Probabil ca va fi. Nu e treaba mea sa ma ocup de versiunea in romaneste. Cine va dori sa o publice aici va lua legatura, cum se face de obicei, cu editorul american.
Revenim la filmul lui Alexandru Solomon. Am inceput discutia si mi-ati spus ca ati vazut filmul de trei ori. Prima oara acasa la Alexandru Solomon. A doua oara cind l-ati vazut?
La Sibiu, la Festivalul „Astra“. Razboi pe calea undelor a fost prezentat in deschiderea festivalului. Am vazut o sala de 600 de oameni, tineri cei mai multi, care au aclamat filmul cu mare entuziasm. Eu si Emil Hurezeanu eram acolo si ne intrebam de ce am fost sceptici in privinta impactului filmului. Am descoperit o prima reactie a publicului foarte buna, oamenii au inteles filmul, desi poate ca nu ascultasera Europa Libera inainte de 1989, erau copii. Dar au reactionat extreme de bine. A treia oara am vazut filmul la avanpremiera pentru presa, de saptamina trecuta, organizata la Muzeul Taranului Roman din Bucuresti.


Romanii erau liberi, macar o ora pe zi

Ce impresie v-a facut filmul?
Incearca sa refaca o fila importanta de istorie. Filmul prinde cel mai bine semnificatia mai profunda a emisiunilor Europei Libere. Noi aveam cele mai multe ore de emisiune dintre toate posturile occidentale care emiteau in limba romana. In plus, aveam si emisiunea Actualitatea romaneasca.
Sa spunem ca Actualitatea romaneasca era, la inceput, un program de 10 minute, dar Noel Bernard decisese extinderea programului la 35 de minute. Primul ei prezentator si realizator a fost Emil Georgescu, despre care am vorbit pe parcursul acestui interviu. Dupa aceea, a urmat la microfonul Actualitatii romanesti Neculai Constantin Munteanu, iar emisiunea a ajuns la 50 de minute.
Europa Libera vorbea mult despre situatia din Romania. Dar asta este partea profesionala. Importanta, mult mai importanta, este perceptia publicului. In afara de informatiile pe care le transmiteam, Europa Libera oferea citeva ore de program pe care romanii le furau regimului. Emisiuni in care romanii se regaseau pe ei insisi, in care complotau impreuna cu Europa Libera. Era o dimensiune creata in tara. In definitiv, in afara de dorinta de a cunoaste ce se intimpla in lume, Europa Libera avea si dimensiunea defularii, constiinta ca exista niste oameni care pot spune adevarul asa cum il traiesc ei. A fost o dimensiune inexplicabila a relatiei Europei Libere cu ascultatorii din Romania. Mari audiente au fost si in Polonia, si in URSS, dar, raportata la numarul de locuitori, audienta cea mai mare era in Romania.

Si revolta, unde era revolta?
Eu m-am gindit de multe ori la aceasta posibilitate, ca Europa Libera sa fi fost si un gen de defulare. Era acea clipa de revolta in fata aparatului de radio. Multi au colportat stirile Europei Libere si au fost anchetati sau arestati. In dosare gasesti numeroase exemple. A asculta Europa Libera era o forma de protest. Ascultarea depasea cu mult nevoia de informare. Romanii aveau Europa Libera si erau liberi, macar o ora pe zi. Libertatea insemna sa-i asculti pe aia pe care regimul nu-i suporta.