Două lumi se reîntîlnesc,
căci a venit sorocul alegerilor. Cele două lumi nu se plac prea
mult şi mai degrabă se dispreţuiesc reciproc. Cu ocazia
alegerilor, una dintre lumi o asaltează şi o agasează pe cealaltă,
aflată într-o posomorîtă letargie. Lumea politicienilor
vrea să convingă lumea în general că este demnă de efortul
unui drum spre secţiile de votare. Acestă lume apare în
realitatea cotidiană parcă din neant. Feţe necunoscute te privesc
de pe afişe, ochi încrezători îţi cerşesc atenţia de
pe panouri şi prelate atîrnate de blocuri, difuzoare urlă de
pe maşini o melodie menită să-ţi crească mîndria de român,
tulburînd violent zgomotul urban cotidian. Cu toate acestea,
persistă sentimentul că nimic important nu se întîmplă.
Sau că oricum e vorba despre ceva fără o miză reală. În
comparaţie cu anul 2004, campania din 2008 este una potolită. Pare
să lipsească miza. Sîntem departe de sentimentele ce ne
animau prin 1996 sau în 2004, izul de revoluţie, fie ea şi
portocalie, a dispărut în atmosfera greu de respirat a
bătăliilor sterile din ultimii patru ani. În 2008, oamenii nu
vor mai ieşi în stradă să sărbătorească alături de
politicieni o victorie care nu le va folosi decît acestora din
urmă. Se vor sparge sticle de şampanie doar pe la sediile
partidelor, nu prin pieţele Bucureştiului sau ale oraşelor mari.
Şi poate că este mai bine că este aşa. Am învăţat că
victoriile glorioase şi gălăgioase nu garantează şi eficienţă
politică.
Cum românii nu-şi vor baza
alegerea pe doctrine, proiecte, priorităţi şi aşa mai departe,
candidaţii vorbind toţi pe aceeaşi voce şi promiţînd
acelaşi lucru, probabil că diferenţa o vor face firmele de
publicitate, în funcţie de bugetul de campanie pus la bătaie
de partide şi finanţatorii acestora.
Lipsa de imaginaţieşi absurdul mesajelor electorale
Mai întîi vor posta masiv
materiale outdoor pentru notorietate şi pentru a încerca să
se poziţioneze în mintea alegătorilor. Cum această etapă
este în plină desfăşurare, am avut ocazia să vedem lipsa de
imaginaţie sau absurdul mesajelor expus în slogane proaste de
genul „face ce trebuie“, „un om de treabă“, „e cel mai
bun“ etc. Deşi astfel de slogane pot fi reţinute, în mare,
cînd ajungi acasă nu mai ştii pe afişul căruia dintre
candidaţi l-ai citit. Cel puţin în Bucureşti, partidele vor
continua să conteze la fel de mult ca şi în anii trecuţi.
Pe parcursul campaniei, o serie de
candidaţi care simt că nu au şanse îşi vor economisi
energiile şi banii, lăsînd prim-planul celor cu şanse.
Oricum, ei îşi vor fi atins scopul: promovare şi poziţionare
în propriul partid pentru a-şi asigura poziţii pe listele mai
interesante ale alegerilor din toamnă.
Revenind la cum se comunică, se
remarcă o diferenţă netă între materialele publicitare
executate profesionist, care alătură unui slogan şi unei imagini
meşteşugit proporţionate inclusiv elemente de mesaj nonverbal (cum
ar fi un semn categoric făcut cu mîna), şi materialele care
pleacă de la premisa că o poză zîmbitoare a candidatului
face totul.
Cum notorietatea candidaţilor va
cîntări mai mult decît încrederea pe care o pot
obţine aceştia din partea alegătorilor, vor ajunge primari cei
care vor atrage cei mai mulţi susţinători conjuncturali (aceia
care nu găsesc un candidat mai bun). Şi tot aşa se va alege şi
turma de consilieri care va urma un primar sau altul, evident, fără
a fi capabili să formeze la vreo primărie mare sau Consiliu
Judeţean o majoritate care să nu necesite alianţe. Aceiaşi
consilieri fără iniţiativă, promovaţi de filialele locale ale
partidelor, vor urma, pentru alţi patru ani, nişte primari
autosuficienţi.
P.S.: Realitatea TV a oferit încă
un exemplu de proastă practică, difuzînd luni seara, la
începutul penultimei săptămîni electorale, în
plină campanie pentru locale, un interviu cu preşedintele Băsescu,
la fel de halucinant ca şi restul intervenţiilor politice ale
acestuia. Avem încă o campanie al cărei personaj principal va
fi Traian Băsescu, care nici măcar nu este candidat.
Autor: 
Categoria: 
_04060905.jpg "Şcoala Micile Vedete")
RSS Feed
Newsletters