OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Regizorul brazilian Augusto Boal, nominalizat la Premiul Nobel pentru Pace în 2008, a ieşit definitiv din scenă în data de 2 mai 2009, la 78 de ani. Cu cîteva săptămîni înainte, primise din partea UNESCO titlul de Ambasador Mondial al Teatrului. Pe 27 martie, la Paris, semnase şi dăduse citire mesajului internaţional de Ziua Mondială a Teatrului.

Numele lui Augusto Boal rămîne însă mai puţin legat de o spectacologie impresionantă, cît mai ales de nenumăratele ateliere de lucru şi stagii de pregătire în tehnicile Teatrul Oprimaţilor, pe care le-a susţinut peste tot în lume, în ultimele trei decenii. Cu o deschidere uimitoare, a afirmat că singurul lucru care nu poate fi schimbat în practica acestei metode este etica sa. Sînt afirmaţii pe care le-a făcut şi în 2005, în cadrul unui workshop internaţional, organizat cu sprijinul ICR, al lui H.-R. Patapievici personal, la Institutul Cultural Român din Paris. Alături de cîţiva actori şi regizori români, am avut atunci şansa de a-l cunoaşte, de a asista la prezentări teoretice şi practice. Am profitat de prilej şi pentru a-i mulţumi pentru generozitatea cu care a acordat gratuit Fundaţiei Concept dreptul să publice prima traducere integrală în româneşte a uneia dintre cărţile sale de referinţă – Jocuri pentru actori şi nonactori.

Este, cred, momentul unei necesare recuperări, prin traducerea volumelor recente – precum Curcubeul dorinţelor sau Estetica Oprimaţilor – semnate de Augusto Boal.