OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Indiferent cum va arata viitorul executiv de la Viena, actualul si noul cancelar, Wolfgang Schüssel, va trebui sa tina cont de temerile unor tari est-europene. Pina in anul 1999, cind a venit la putere coalitia guvernamentala formata din Partidul Popular Austriac (ÖVP) si Partidul asa-zis Liberal (FPÖ) al lui Haider, sefii executivului de la Viena se considerau reprezentanti ai unui cap de pod intre Apus si Rasarit. De la cancelarul Kreisky pina la Vranitzky aceasta stare de fapt fusese perceputa drept un consens politic acceptat de toata lumea. Dupa ce partidul nationalist-populist al lui Haider ajunsese, impreuna cu formatiunea lui Schüssel, la putere, Viena s-a expus sanctiunilor diplomatice internationale si presiunilor politice ale Uniunii Europene.

Campania electorala si rezultatele alegerilor parlamentare anticipate au demonstrat ca austriecii doresc sa revina la normalitate si sa nu mai fie considerati drept simpatizanti ai unei grupari politice radicale de dreapta. Multi dintre cei care in urma cu trei ani au votat pentru partidul lui Haider, au optat acum pentru conservatorii lui Schüssel. Astfel, Partidul Popular a reusit, cu 42,3 la suta, sa obtina un spor de peste 15 procente fata de ultimele alegeri. Este cel mai ridicat spor inregistrat vreodata in istoria Austriei postbelice. Pornind de la aceasta premiza, Schüssel va putea sa-si aleaga partenerul dorit si sa-i impuna si anumite conditii. Asta mai ales daca viitorul aliat guvernamental va fi din nou Partidul Liberal al lui Haider.

Diferendele fundamentale intre cele doua formatiuni – una de centru dreapta, iar cealalta radicala de dreapta – au declansat in aceasta toamna o criza politica soldata cu alegeri anticipate. In timpul campaniei electorale, partidul lui Haider, FPÖ, s-a pronuntat impotriva primirii Cehiei si Slovaciei in Uniunea Europeana. Invocind decretele emise dupa razboi de fostul presedinte cehoslovac Benes, prin care s-a legalizat izgonirea si deposedarea minoritatii germane si maghiare, partidul lui Haider a amenintat ca Austria se va opune la nivel european primirii celor doua tari in Uniune. Totodata, partidul populist FPÖ si-a descoperit brusc si vocatia ecologista, cerind Cehiei sa inchida centrala atomo-electrica de la Temelin. Aceste doua revendicari formulate de adepti lui Haider au gasit, la inceput, o rezonanta destul de puternica in rindurile cetatenilor. Inclusiv Wolfgang Schüssel a solicitat Cehiei sa-si ceara oficial scuze pentru nedreptatile savirsite impotriva persoanelor izgonite. In acelasi timp insa, Schüssel totdeauna a precizat ca pentru el primirea Cehiei si Slovaciei in Uniunea Europeana nu depinde de anularea decretelor – care, in opinia celor doua tari, oricum si-au pierdut valabilitatea juridica. Linia intransigenta a lui Haider in aceasta chestiune a contribuit la sciziunea interna a partidului. Aripa moderata s-a distantat de conditiile lui Haider, dar fractiunea dura reprezentata de liderul gruparii, Herbert Haupt, si-a continuat atacurile indreptate mai ales impotriva Cehiei. Haupt, care a anuntat ca doreste sa continue alianta cu Schüssel, a propus un soi de compromis, cerind incetinirea procesului de integrare a celor doua tari vecine. Schüssel a respins aceasta cerere.

Acest joc politic este perceput de catre cehi si slovaci – in proportie de peste 40 la suta – ca o incercare de tergiversare a procesului de integrare. Atitudinea prea blinda a lui Schüssel fata de euroscepticismul militant si xenofob al oamenilor lui Haider a creat, mai ales in Rasarit, impresia ca Austria este un pion imprevizibil si nesigur. Daca Schüssel se va decide acum sa reediteze vechea alianta, el detine miza victoriei triumfale. Tot el va putea dicta anumite conditii si va putea sa ceara gruparii neimblinzite a lui Haider sa se astimpere. Pentru a evita aparitia unei noi crize politice, Schüssel ar putea forma si un guvern minoritar. Asta insa presupune o serie de compromisuri pe care va trebui sa le negocieze cu opozitia social-democrata. Desi aritmetica electorala i-ar permite si o alianta cu ecologistii, probabilitatea unei astfel de coalitii este minimala.
Austria si-a recistigat in aceste alegeri imaginea pozitiva puternic sifonata in trecut. Totusi, doar o imagine pozitiva nu este o garantie suficienta pentru stabilitatea viitorului guvern.