OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Expozitia Dumitru Gorzo deschisa la Muzeul National de Arta Contemporana este una dintre cele mai importante manifestari ale artei tinere din acest an. Artistul, care de citiva ani incoace este purtatorul de stindard al artei tinere, ne propune o ampla expozitie, mai putin incitanta decit de obicei, dar mai coerenta in privinta mesajului, obligind vizitatorul sa treaca de la refuzul acceptarii la privirea atenta a lucrarilor sale, pentru a ajunge la o concluzie in ceea ce-l priveste.

Nu stiu in ce masura Gorzo si-a propus sa se autoreprezinte. Poate nu acesta a fost telul demersului sau, dar o importanta parte din expozitie consemneaza privirea atenta, ironica, uneori cinica, asupra mediului din care provine. Regasim Maramuresul cel falnic, cu oameni mindri, a caror constiinta parea de nezdruncinat, in ipostaza contemporaneitatii, un amestec fara discernamint de lumi diferite, de oameni supusi influentelor de tot felul, aflati intr-o deruta nestiuta, ce nu are puterea de a anihila radacinile, dar le lasa sa se suprapuna peste aceste tentacule puternice ale globalizarii. Pornind de la parinti, Gorzo se plimba cu aparatul de fotografiat pe ulitele satului si inregistreaza ceea ce vede sub impulsul unor stari bine asezate in constiinta lui. Aceste fotografii constituie suportul unor mari desene colorate, o saga a Maramuresului de astazi, a oamenilor, un soi de studiu antropologic care mai pastreaza ceva din falnicii oameni de altadata, aflati acum prada invaziei efectelor celor mai nocive ale unei societati de consum. O lume ce nu mai este a lor, dar fata de care sint deschisi. isi uita minunatele costume, amesteca frumusetea acestora cu turcismele gasite in tirguri, sint fascinati de noutatile tehnologiei, incearca sa prinda din zbor tot ceea ce „straluceste“ mai puternic.

Asa cum ii vede si ii cunoaste Gorzo, maramuresenii nu-si uita placerile stravechi, cum ar fi facutul si consumul palincii, cu care sint convinsi ca ii vor ademeni si ei pe straini. in ochii artistului, nici curiozitatea femeilor nu se schimba atunci cind se string in fata portilor si comenteaza totul. Fete si flacai, barbati si femei se perinda prin fata noastra, dind o imagine extrem de puternica si de reala acestei lumi. Dar artistul nostru nu vrea sa ramina la suprafata lucrurilor, la lumea pe care o stie si in care se regaseste. Pentru cine cunoaste Maramuresul, personalitatea lui Gorzo este aceea a unui adevarat om al locului, cu bune si rele, supus acelorasi transformari ca si semenii sai, rezistind la fel de putin módelor si modelelor, dar convins de forta personalitatii sale.
Arta lui Gorzo s-a desprins de mult de ceea ce am putea numi „radacini“ sau traditie. El simte pulsul, miscarea lumii si adopta citeva elemente specifice unui stil international. Modul „angrosist“ in care-si construieste opera se bazeaza mult pe tehnologie, pe folosirea „miinii de lucru“, un fel de atelier de productie care, in doar trei luni, a produs aceasta imagine ampla a lumii in care s-a nascut, dar si a celei in care traieste.

Marile reliefuri realizate in lemn, pictate, la fel ca seria de lucrari ce au ca suport tot lemnul, ofera o imagine fara identitate personala si, mai mult decit atit, un tip de imagine construita pe principiul unui expresionism monumental, de factura sud-americana, al carui impact vizual este foarte puternic. Gorzo este un artist abil, el are capacitatea de a face o sinteza intre mai multe tipuri de vizualitate. Regasim in lucrarile lui reminiscente ale formarii la clasa lui Florin Mitroi, in plus, foloseste cromatica exploziva, specifica marilor muralisti mexicani, dar si un mod de expresie de tip graffiti, totul asezat pe cultura solida a lemnului, pe fructificarea materialitatii acestuia, pe care stie sa o exploateze.
Lucrarile lui Gorzo emana o forta ce atinge uneori limitele supranaturalului. in macrofotografiile facute Maramuresului, prezenta unor animale fantastice, un soi de animal-reptila, sugereaza foarte bine iesirea din concret. Trebuie sa recunoastem, citeva dintre „obsesiile“ lui Gorzo apartin lumii din care artistul vine. Un joc dracesc care impinge la limita trairile, dezlantuie forte nestapinite, cu o placere pe care Dumitru Gorzo nu-si propune sa o ascunda, ci, din contra, o exacerbeaza.

Gorzo nu este un artist comod. Gorzo este un artist inteligent, speculativ, cu o intuitie a vizualitatii, caracteristica culturilor primitive. El stapineste tot ceea ce ne-am obisnuit sa definim ca instrumentar plastic, a asimilat rapid si extrem de bine un tip de vizualitate propriu contemporaneitatii. El este constient de importanta pe care o are astazi scenografia imaginii, mai mare decit expresivitatea suprafetelor, impactul cromatic e mai mare decit valoratia in cazul picturalitatii, desenul tip contur e mai de impact decit preocuparea pentru o anume calitate a ductului. Dar artistul cunoaste toate acestea si, din cind in cind, ne demonstreaza acest lucru, fiind ca un joc „de-a v-ati ascunselea“ in tot acest repertoriu de imagini transpuse cu brutalitate, fara menajamente, hiperbolizind tot ceea ce ne-am obisnuit sa trecem in neutralitatea perceptiei.
Gorzo este un artist al lumii in care traim cu totii, o reprezinta in expresia ei ostentativa si vulgara, fals stralucitoare, opulenta fizic si imaginativ, facind abstractie de pudoarea burgheza, peste care trece cu nevinovatia necunoasterii. Sentimentul pe care l-am avut in expozitia lui a fost cel al unei lumi devoratoare, performanta fizic, ce traieste prin instinct mai mult decit prin experienta, capabila sa se adapteze, sa preia si sa asimileze noul ca pe fructul oprit, cu o curiozitate diavoleasca.

De unde vine aceasta „prospetime“ a modului in care recepteaza contextul? El descinde in realitatea noastra culturala asemeni concetatenilor lui plecati pe meleagurile Europei, dar, odata intorsi in Maramuresul natal, ei vin cu tot ceea ce Europa ofera la nivelul imaginii globale, un triumf al dezradacinarii. Asemenea lor, Gorzo simte, de aici de pe malurile Dimbovitei, noul suflu artistic. El are o anume gena vitala, puternica, excesiva as putea spune, pe care pedaleaza in mod voit. Ignora toate obisnuintele, astfel incit nonconformistul Gorzo este, de fapt, un mare conformist. Se teme de tot ceea ce este obisnuit si cauta cu orice pret socul. Este un exercitiu pe care l-a practicat cu regularitate in ultimii ani si care in mare masura i-a reusit, pentru ca el a vrut tot timpul sa provoace. Acum pot spune ca s-a maturizat. in aceasta expozitie este admirabila coerenta discursului sau, tipul de expresivitate este cel cunoscut si speram ca lipsa exceselor erotice sa nu o datoram doar optiunilor curatoarei Liviana Dan, ci sa asistam la reactii mai profunde ale personalitatii sale.