OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Tot Jozio m-a introdus si in cercul emigrantilor rusi de aici. Asa am ajuns sa fac cunostinta cu Roman Gul, care mai tirziu a plecat la New York ca sa scoata Novii Jurnal, si cu istoricul si publicistul Mielgunov, cu care am inceput apoi sa ma vad destul de frecvent, pentru ca locuia aproape de noi. Profesorul Karpowicz de la Harvard n-a venit aici decit o data pentru ca se stabilise definitiv in America, dar eram prieteni foarte apropiati cu el, mai ales Jozio. Legaturi mai strinse cu Irina Ilowaiska si cu gazeta ei, Russkaia Misl, am stabilit destul de tirziu, abia prin intermediul Nataliei Gorbaniewska; pe printesa Szachowska n-o cunosteam prea bine si nici nu-mi placea cine stie ce.

Contactele cu Uniunea Sovietica se stabilisera mai inainte prin intermediul secretarului de redactie de la Novi Mir, Baranov, care a venit la Cracovia si de acolo s-a aprovizionat cu Kultura; la Novi Mir, in redactie, pe un raft ferit in spatele unei perdele, se pare ca erau asezate colectiile pe ani ale revistei Kultura. Cind noi i-am editat pe Siniawski si pe Daniel, am provocat un adevarat eveniment. De fapt, prima lucrare a lui Siniawski a aparut la Esprit gratie Helenei Zamojski care, fiind catolica, avea cunostinte la editura. Si abia la insistentele lui August Zamojski, care era prieten cu Czapski pe care il cunosteam si eu, a venit Helena sa aduca textele lui Siniawski si Daniel la noi. L-am editat apoi pe Soljenitin. Cind am primit Arhipelagul Gulag m-am gindit ca Jerzy Pomianowski, care il tradusese excelent pe Babel, l-ar putea traduce la fel de bine si pe Soljenitin, asa ca i-am facut propunerea si el a fost interesat. Traducerea l-a entuziasmat si a realizat-o perfect.

La scurta vreme dupa aceea, Soljenitin, fiind obligat sa plece in Vest, ne-a invitat pe Jozio si pe mine la Zürich. Ne-am intilnit intr-o seara, cind ne-a povestit din amintirile lui, apoi ne-a rugat sa mai raminem si am avut in trei o discutie foarte interesanta centrata pe problema Poloniei. Soljenitin stia despre Kultura, cu toate ca nu vorbea limba polona. Intilnirea cu el a fost pentru mine o traire foarte importanta care mi s-a intiparit adinc in memorie. Cind Maksimov a venit la Paris, Soljenitin i-a recomandat sa se sfatuiasca cu noi in legatura cu felul in care ar trebui sa-si organizeze revista, ceea ce ne-a determinat sa ne alaturam Continentului.

Maksimov nu stia nici o limba in afara de rusa si aici era complet pierdut, dar a avut la dispozitie de la bun inceput o groaza de bani, pentru ca era finantat de Springer. A inceput astfel intre noi o colaborare cordiala. Jozio, Gustaw si cu mine am devenit membri ai colegiului de redactie de la Continent. Mergeam la sedinte si la diferite adunari care aveau loc in casa lui Maksimov. Participarea lui Jozio era mai putin asidua. De cele mai multe ori ma duceam acolo cu Gustaw. Prin Maksimov am cunoscut-o pe doamna Bonner care a venit aici, iar prin ea am luat legatura cu Zaharov. Datorita lui s-a ajuns si la declaratia formulata de activistii rusi in legatura cu independenta Ucrainei, ceea ce pentru mine era foarte important. A fost pentru prima data cind un grup de personalitati ruse de nivel exceptional acceptau independenta Ucrainei, chiar daca o faceau cu conditia ca in anumite regiuni sa se procedeze la organizarea unui plebiscit, lucru cu care ucrainenii nu erau de acord.

Traducere de Vasile MOGA