OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Inainte de a intra in expozitie*, uitati tot ce stiati despre autoportret, tot ceea ce citiserati in cartea lui Octavian Paler, Un muzeu in labirint – istorie subiectiva a autoportretului.
Fiindca autoportretul din a doua jumatate a secolului al XX-lea (1950-2000) nu mai seamana autoportretului clasic. El nu mai exista niciodata singur, nu se mai justifica in sine si pentru sine. Daca pictura batalista a disparut, si hoitul ei a cazut peste lesul scenelor mitologice ori de gen, peisajul a supravietuit, ca si natura moarta, pina in secolul al XX-lea. Autoportretul, gen elitist, a trebuit sa dea o lupta dura impotriva pozei-de-buletin; dar a izbutit – a izbutit sa arate ca identitatea trece prin introspectie. Autoportretul este, in ordinea vizualului, ceea ce este autobiografia in ordinea cuvintului – vezi Michel Lejeune (Moi je, istoria autobiografiei), dovedind, de-ar mai fi trebuit, ca narcisismul este o alta forma de agregare a autojustificarii.
Trei sint liniile de forta gasite de Ileana Pintilie in autoportretul romanesc din aceasta perioada.

Acumularea
Artistul nu mai este sigur de unicitatea identitatii sale si si-o repeta in doua exemplare, care intra in dialog, sau o reia ca simplu exercitiu de stil. Asa fac Suzana Fantanaru (doua pasteluri, 1988) si mai academicul Octav Grigorescu, alternind tusa lata, neteda, a guasei, cu linia subtire, dürerian de precisa, a creionului. In aceeasi categorie se incadreaza si neorealistul Teodor Graur (doua portrete acrilice, 1991), unde duritatea figurii citeaza afisele de filme-cu-bataie-si-vandamme ale ultimului deceniu.
Tot ca exercitii de stil pot fi considerate si perechea de colaje ale Getei Bratescu, cu fotografii forfecate (Capricii 9), sau cele patru desene ale aceleiasi autoare, care isi vede fara simpatie fata imbatrinita, incarcind-o, fellinian, cu tot mai mult machiaj, in fiecare etapa (Fard. Patru ipostaze).

Disimularea
„Autoportretul“ devine o tema prea egocentrica pentru artist, care o ascunde, ca in Renastere, sub alt nume, in cadrul altei teme. Ioan Grigorescu se priveste, distant cu sinesi, in capul taiat si infipt in sulita al Agai Balaceanu, ori, sters si impersonal, sub chipul lui Narcis (Narcis, trei sangvine). La fel, Ana Adam, care strecoara autoportretul printre multe alte desene marunte, rapide, in penita, depuse pe o hirtie consistenta, cu textura organica de epiderma.
Cel mai departe este dusa stergerea de sine in dipticul Andreei Flondor, unde autoportretul se reduce la doi ochi, mari, care dispar chiar si ei in puncte de raster.

Masca
O masca poate fi considerata etapa a patra din Fard de Geta Bratescu; Paul Neagu se vede de-a dreptul sub forma de masca, masca antica, fara pupile si fara privire (Masca).
Mai clasice ramin lucrarile tinarului Bogdan Vladuta, un nud-autoportret, fara simpatie pentru trup, cu detasare ascetica fata de carne, si la fel de monasticul Autoportret ridat si introspectiv al lui Constantin Flondor, lucrare de maturitate, sferica si perfecta. Ii face un pandant fericit chipul emaciat si mistic al lui Gh. Ilea (Ca frunza de trifoi…). Autoportretul lui Flondor nu intra in religios, ci formeaza, mai degraba, un pandant cu un autoportret-amintire-din-copilarie (Acasa. In gradina la Cernauti): autoportretul pictorului ridat, la saizeci de ani, si copilul voios, care se da in leagan, in mijlocul unei gradini luxuriant-protectoare, alcatuiesc o autobiografie imaginara, un racursi in timp si un bilant.

Pentru Horia Bernea si Ruxandra Grigorescu, autoportretul nu-si ajunge si trebuie completat, complinit, implinit: Horea Bernea ne priveste din Triptic-ul sau din 1979 cu ochi atintiti, ca in fotografiile lui Avedon, tras la fata, alaturi de unul din deja stiutii lui prapuri. Ruxandra Grigorescu, dimpotriva, isi alatura autoportretului propriu-zis un paretar de bucatarie (autoportret-broderie) si o carte de bucate cu adnotari zilnice, umane, casnice (autoportret-carte), reconstituind un microcosm domestic.
Pentru tinerii absolventi, autoportretul e doar un punct de plecare: autoportretul-palma, cu striuri care cheama deslusirile chiromantiei (Maria Crista), ori se refugiaza intr-o cutie separata de privitor prin oglinda, oglinda ramasa transparenta, pe rind, in dreptul buzelor, al nasului si al ochilor: privitorul isi vede astfel propriul chip + buzele autoarei (Dialog, instalatie, trei corpuri).
_______

* Expozitia Autoportretul in Romania 1950-2000, deschisa de Sectia de Arta a Muzeului Banatului din Timisoara, cu lucrari alese de Ileana Pintilie, deschisa publicului in perioada octombrie-noimebrie 2001.