OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Augusto Boal a inceput sa dezvolte metoda Teatrului-Legislativ (TL) dupa ce a devenit consilier municipal la Rio de Janeiro (in 1992; candidase pe listele Partidului Muncitoresc), incercind sa aplice un model teatral procesului de legiferare, prin implicarea directa a cetateanului la luarea deciziei. Anticipind, cumva, progresiva alienare a legii de cetatean (exista si exemple românesti pentru aceasta alienare, Legea calitatii in invatamint e unul) prin codificarea excesiva a formularilor si crearea unui jargon inaccesibil neavizatilor, Boal teatralizeaza spatiul public al politicii, transformind in initiatori ai legii chiar pe cei carora li se adreseaza. Metoda Teatrului-Legislativ presupune identificarea unei probleme sociale comune, a unui conflict, a unei opresiuni, punerea in scena a acesteia si rescrierea sub forma de lege a vointei spectatorilor, ca reactie directa la problema expusa. Aceste propuneri legislative vor fi, in versiunea ideala a TL, supuse atentiei parlamentului, putind deveni parte a unui sistem juridic coparticipativ.

Cu exceptia workshop-urilor (care sint o forma simbolica a TL), experiente aplicate de Teatru-Legislativ au fost putine in Europa. Una din ele, o aplicatie experimentala a principiilor TL in domeniul educatiei, a locuintelor si transportului din Londra, e relatata de Jean-François Jacques, in Jocuri pentru actori si non-actori (editia romaneasca, 2005).

Intre 28 si 30 iunie am participat, impreuna cu Lukas Vosicky, la Bratislava, la lucrarile conferintei internationale cu tema Integración regional, cooperación intercontinental entre la Unión Europea y America Latina y la cuestión de la pobreza, el desarrollo y la democracia, organizata de Lateinamerika-Institut din Viena in colaborare cu Centro de Estudios Ibéricos y Latinoamericanos (CEILA) de pe linga Universitatea Economica din Bratislava si Trialog (Viena). Reuniunea Regionala Europa a fost precedata de cea din Buenos Aires si va fi urmata de alta in Nicaragua; toate trei au drept scop pregatirea summit-ului REAL 2006 care se va desfasura la Viena in primavara anului urmator si va fi consacrat relatiilor dintre Europa si America Latina.
Majoritatea conferintelor au fost tinute de specialisti pe probleme ale Americii Latine din diverse tari europene, inclusiv din noile state membre ale Uniunii Europene, iar caracterul prin excelenta interdisciplinar al reuniunii a fost asigurat de prezenta deopotriva a etnologilor, oamenilor de afa-ceri, diplomatilor, politicienilor, a reprezentantilor ONG-urilor si – daca este sa ne revendicam si noua un domeniu – a filozofilor.

Miza intilnirii, de la care nu a lipsit un numeros public de origine latino-americana, viza redesteptarea interesului tarilor vest-europene pentru problemele Americii Latine, interes trecut in umbra odata cu concentrarea (inclusiv in ce priveste ajutorul financiar si de sprijinire a dezvoltarii economice) asupra procesului de extindere a Uniunii Europene. De asemenea, reuniunea a urmarit intensificarea relatiilor dintre continentul sud-american si noile tari membre sau candidate ale Uniunii Europene (la reuniune au participat reprezentanti din Slovacia, Ungaria, Slovenia, Polonia si Bulgaria). Pentru cei interesati, o parte din textele prezentate la reuniune, inclusiv prezentarea noastra referitoare la reinterpretarea conceptului de multiculturalism in Balcani si in Romania, au fost publicate online la http://www.real2006.net/eng/europa-imagenes.htm.

- Testul cercului si al crucii
|n orice caz, highlight-ul intilnirii a fost garantat de workshop-ul final, condus de nimeni altul decit legendarul regizor brazilian Augusto Boal, cunoscut cititorilor Observatorului cultural cel putin din numarul 1 (258) si 21 (278) ale revistei, care gazduiesc o serie de fragmente din Jocuri pentru actori si non-actori. Teatrul oprimatilor in practica si interviul traducatoarei Eugenia Anca Rotescu cu Boal. Interviul mentionat a fost luat cu ocazia prezentei lui Boal intre 25 si 28 iunie la Paris. A doua zi, pe 29 iunie, Augusto Boal sosea la Bratislava, pentru a participa la reuniunea prezentata mai sus, precedat de susoteli ingrijorate din partea organizatorilor. Iar in seara aceleiasi zile isi regiza magistral intrarea in scena, cind in foaierul centrului-gazda a conferintei un tinar grup slovac de entuziasti a interpretat melodii si dansuri latino-americane. |ntre public si dansatori, singura persoana asezata era un domn sprijinit elegant intr-un baston cu miner de argint, de parca ar fi asistat la o repetitie. Nu putea fi decit un regizor.

A doua zi, Boal avea sa ne cucereasca in mai putin de cinci minute si sa ne arate ca era regizorul nostru, al tuturor celor prezenti la conferinta. Asezat discret la coada mesei, trebuie sa-si fi masurat deja atunci viitorii actori. Mai precis, inainte de inceperea lucrarilor regizorul a raspuns unor „temeri“ manifestate din public cu privire la desfasurarea workshop-ului din dupa-amiaza aceleiasi zile si, intr-o spaniola cu puternic accent portughez, ne-a linistit: Nimic nu e mai simplu. Un exemplu: incercati sa desenati cu mina dreapta in aer un cerc. Cuminti ca niste elevi, toti cei din jurul mesei, pina si domnul de la Ministerul de Externe Slovac, am desenat cite un cerc. Si acum trasati cu cealalta mina in aer o cruce. Nedumeriti, am facut si acest gest. Si acum incercati sa faceti ambele lucruri concomitent. Stupoare. Nici macar negociatorul din partea Uniunii Europene cu tarile Americii Latine n-a fost in stare. Acelasi exercitiu, cu aceleasi rezultate, ne-a convins si de debilitatea picioarelor noastre. Pe sub mesele acoperite de mape portocalii si de sticle de apa minerala, picioarele noastre au inceput sa danseze, sa se loveasca unele de altele, fara totusi ca macar unul din noi sa anunte o victorie. Vedeti, e cit se poate de simplu. La fel de simplu va fi si workshop-ul.

Apoi s-a retras ca un actor dupa ce si-a rostit replica, nu inainte de a ne asigura ca nimeni nu este obligat sa participe la workshop daca nu doreste. Nu cred sa fi lipsit vreo persoana, cu exceptia, desigur, a domnilor care trebuisera sa paraseasca arsita reuniunii pentru a reveni la aerul conditionat din ministere. Urma sa asistam sau, mai bine zis, sa participam la producerea Teatrului Legislativ, unul din multele experimente metodice ale teatrului lui Boal, exersate in cadrul a numeroase workshop-uri in Europa si cu care a cunoscut deja succese practice in Brazilia. Metoda presupune mobilizarea de catre regizor a unei comunitati, care trebuie sa-si stabileasca prioritatile, sa desemneze obiective concrete si sa faca propuneri legislative in vederea atingerii acestora. Odata formulate pe biletele, propunerile sint „centralizate“, respectiv strinse de o persoana special desemnata („primar“), se alege obiectivul urmarit de majoritate, propunerea legislativa a „publicului“ este prelucrata (reformulata si operationalizata) de juristi si apoi comunicata forului legislativ, prin intermediul de obicei a unui deputat, contactat special in acest sens.

Procedura poate dura si citiva ani, dar exista cel putin perspectiva ca initiativa legislativa pornita direct de la comunitate sa fie in final legiferata. Important este sa fie mobilizata comunitatea, sa i se dezvolte constiinta civica si sa se promoveze activismul social sub forma exersarii democratiei directe.
Metoda pare doar simpla, dupa cum s-a vadit in cadrul workshop-ului. |ntr-o „scenografie“ sumara (scaune, o masa si o sticla), am fost ghidati mai intii in practicarea unor exercitii pe care le-as denumi de flexibilizare corporala si a mintii, pe scurt, de desteptare a fanteziei. Iata citeva exemple: in grupuri de doi, A tine o palma in fata fetei lui B; A isi misca palma, iar B trebuie sa reactioneze astfel incit sa pastreze distanta initiala fata de palma partenerului. Mai departe, „jocul“ continua cu doua repere fixe – palmele ambilor parteneri (jocul, practicat si in antrenamentul actorilor, se numeste hipnoza columbiana, n.red.). Ca si in cazul urmatoarelor exercitii, libertatea de miscare, respectiv conditia fizica ceruta variaza in functie de acordul tacit al partenerilor.
Urmatorul exercitiu a presupus constituirea de catre corpurile noastre a unui angrenaj. Si anume, „mecanismul“ ia nastere prin agregarea succesiva a unor persoane, care intervin din proprie initiativa, astfel incit sa extinda si sa complice tot mai mult masina, si anume repetind unul si acelasi gest, eventual sunet, intr-un ritm liber ales in raport cu „operatiunea“ uneia sau a mai multora din „partile“ masinii. Conditia este totusi de a inventa un gest cu sens. Ideala este, evident, angrenarea tuturor participantilor.

- Geneza scenica a societatii
Dupa astfel de exercitii de constituire fizica a unui grup coeziv, s-a trecut la figurile libere cu obiecte. Mai intii am invatat ca spatiul are o dimensiune invizibila, care poate fi umpluta in mod diferit cu proiectiile fanteziei noastre. De exemplu, participantii au fost solicitati sa-si inchipuie cum se poate folosi un scaun, o masa ori o sticla; deopotriva studenti, profesori, redactori-sefi ori politicieni, indiferent de virsta si functie, au intrat in joc, surprinzind de multe ori prin inventivitate. Citeva scaune identice au format „actorii“ numarului urmator: la inceput acestea au fost asezate in acelasi rind, la intervale regulate. Boal ne-a cerut sa modificam pozitia scaunelor, astfel incit sa cream noi raporturi de putere, nota bene, in absenta oricarei persoane ori a altui obiect. Ulterior au fost adaugate o masa si o sticla, cerinta raminind aceeasi. Spatiul a inceput sa se populeze pe nesimtite; scaunele pareau sa dobindeasca fizionomii, exercitiile de iesire in evidenta, de exersare a puterii „din culise“ sau de rasturnare a raporturilor de forte ne-au facut sa descoperim in cite maniere se poate face uz de putere.

In fine, au intrat in scena si persoanele. In cadrul descris, cite o persoana trebuia sa se impuna alegind o pozitie, un loc, un mod de folosire a obiectelor aflate la dispozitie; de fiecare data am comentat in grup care din variante intruchipeaza o putere superioara. In aceasta geneza scenica a societatii a venit si momentul luptei dintre indivizi: una cite una, persoanele trebuiau sa se straduiasca sa cucereasca simbolic puterea, tinind cont de situatia anterioara, de pozitia persoanelor aflate deja pe scena si de raporturile dintre ele. Spre surpriza noastra, cu fiecare noua interventie a sporit elementul de agresivitate. Oameni veniti la conferinta minati de dorinta de a ajuta tarile Americii Latine au ajuns sa mimeze injunghieri, mitralieri si strangulari, pina ce publicul-actor (teatrul lui Boal estompeaza aceasta diferenta) a constientizat escaladarea violentei si a decis oprirea jocului.

- Teatru-Forum cu spect-actori si negociatori autentici
Las la o parte alte exercitii, referitoare, de pilda, la mimarea prin gesturi a obiectivelor conferintei la care participaseram, pentru a ma concentra asupra ultimei parti, cea mai elaborata dramaturgic, in care a intervenit si limbajul. Intrebati cu ce interese au venit la reuniune, participantii au formulat raspunsuri considerate de Boal „abstracte si vagi“. Dupa ce a insistat ca teatrul nu poate da forma decit unor cazuri particulare, ne-a condus, ca si pina atunci, pe nesimtite la formularea unor obiective concrete si la identificarea „adversarului“ (din partea autoritatilor), de care depinde atingerea scopului propus. Dintre acestea ne-am concentrat, din lipsa de timp, asupra unuia singur, ce urma sa fie pus in scena de participanti: legiferarea obligativitatii invatamintului primar (si garantarea respectarii sale) pentru copiii din regiunile defavorizate din Brazilia.

„Piesa“ a constat din varierea unei scene de audienta la Ministrul Invatamintului. Esential in simularea realitatii sub forma Teatrului Legislativ – arata Boal – este sa ne ferim sa ridiculizam ori sa subestimam adversarul. In cazul nostru, „ministrul“ – un doctorand cuban in economie – s-a dovedit a fi un interpret ideal, inteligent si talentat. De fiecare data, scena audientei a fost intrerupta in momentul in care a devenit clar ca solicitantul nu va putea obtine acceptarea petitiei de catre „ministru“. Rind pe rind alte persoane au jucat rolul solicitantului, apelind fie la argumente generale si abstracte (Rezolutia ONU nr. ... pretinde...), fie la metoda cointeresarii politicianului si chiar la armele seductiei feminine. „Ministrul“ nostru a parat toate aceste metode, inventind spontan strategii verosimile nu doar pentru America Latina (spre deliciul publicului sud-american), ci si pe meleaguri mai putin exotice (de genul: nu e de resortul meu, va dau dreptate, dar din pacate nu dispunem de finantele necesare, mostenirea guvernului anterior etc.). Dupa fiecare inscenare am comentat cauzele esecului solicitantului.
Ultima scena a fost o lectie de teatru, dar si de viata. Negociatorul spaniol din partea Uniunii Europene cu tarile Americii Latine nu mai avea stare deja de ceva timp. Regizorul nu l-a lasat totusi sa joace rolul ministrului la care vin solicitanti, asa cum ar fi dorit – era, la urma urmei, rolul pe care-l practica zi de zi. De data aceasta i s-a cerut sa joace rolul petitionarului.

Iar aici se incurca si relatarea mea, pentru ca este greu de reprodus jocul contrapunctic dintre cele doua puteri, ministru si solicitant, in care virstele diferite, autoritatea personala si un intreg arsenal de strategii persuasive si de „mutari sahiste“ au dus la inclinarea balantei de forte in favoarea petitionarului. Workshop-ul s-a incheiat astfel firesc intr-o nota de satisfactie, lasindu-ne totusi pe ginduri cu privire la capacitatea de realizare a propriilor proiecte, dar si cu sentimentul de recunostinta de a fi asistat la o experienta unica. Domnul negociator de la Uniunea Europeana s-a retras discret si rapid, inainte de a pierde avionul. Dirijorul ce ne condusese subtil in scrierea partiturii, Augusto Boal, a mai zabovit citva timp printre noi, chinuit de muzica asurzitoare a lautarilor slovaci de la cina de despartire, iar in ziua urmatoare si-a continuat drumul spre Austria, unde urma sa conduca alte workshop-uri.

Subliniere:
Miza Teatrului-Legislativ e mobilizarea comunitatii, dezvoltarea constiintei civice si promovarea activismului social.