OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

X
Coregrafia este arta de a misca, in scopul de a crea o opera artistica, volume spatiale prin volume temporale. Unul dintre spatiile coregrafice este, cu siguranta (poate in mai mare masura decit in alte arte),... timpul.
Dansul se constituie din miscari. Miscarile sint facute din momente – particule si vibratii totodata.
Spatiul coregrafic este asemenea ghetii unui patinoar, a carui suprafata este remodelata fara incetare de urmele patinatorilor, adaugindu-se celor vechi pentru a le deforma sau disimula. Fara sa le stearga cu totul. Traiectoriile tuturor miscarilor vor ramine pentru totdeauna inscrise in carnea sa.
Dansul nu reprezinta doar jocul corpurilor care se exprima. Locurile dansatorilor creeaza cimpuri dinamice mai ample, mai vibrante decit cele ale corpurilor insele.

Spatiile dintre doua corpuri care danseaza sint incarcate cu energie, sens si poezie.
Asemenea antimateriei care umple majoritatea universului, aceste spatii invizibile, de nedetectat cu ochiul liber, joaca un rol la fel de important, daca nu chiar mai important decit cel al dansatorilor.
Dispunerea protagonistilor in spatiu constituie una dintre componentele esentiale ale unei coregrafii.
Spatiul... danseaza si el!
Paul Dirac, Premiul Nobel pentru fizica, afirma ca ar trebui sa existe o anume distanta pentru a contempla fata unei femei.
Rationamentul sau era urmatorul: de la o distanta infinita, nimeni nu poate sa vada nimic, in timp ce, de la distanta zero, trasaturile fetei ar aparea foarte deformate.

Exista prin urmare, cu siguranta, o distanta de contemplare ideala, situata intre aceste doua puncte extreme.
Parafrazindu-l, se poate spune ca ar trebui sa existe un punct perfect din care poate fi apreciata miscarea (sau, mai exact, clipa unei miscari) unui dansator in mod optim, incomparabil.
Da, dar totul se complica din cauza faptului ca publicul nu reprezinta un singur punct de observatie, ci o multitudine. Si ca punctele observate, de asemenea, sint tot atit de numeroase, cite puncte observabile ale corpului uman, multiplicate cu numarul dansatorilor...
Arta mea, in calitate de coregraf, este de a face in asa fel incit dansatorul, in miscarea sa, sa se poata regasi cit de des posibil in zona optima de privire a fiecarui spectator. Sa acord aceasta zona ideala fiecarei clipe a fiecarei miscari, sa caut un numitor comun intre doua elemente ale spatiului: cel in miscare al coregrafiei si cel demultiplicat al ansamblului spectatorilor.
Sa creez, coregrafiind, o dramaturgie a spatiului....

XI
O miscare are uneori o „viata“ energetica ce nu poate fi confundata cu efortul muscular. Si care nici nu se datoreaza tensiunii nervoase sau... impulsurilor inimii!
Principala sa caracteristica ar fi, in acest caz, faptul de a fi esentialmente o traiectorie. Cu componente si atribute balistice.
Legat de asta, imaginea care imi vine in minte, gindindu-ma la miscarile dansate, este cea a unui jongler.
Se poate observa o analogie intre diferitele parti ale corpului si obiectele aruncate de jongler care, odata ce s-au desprins de mina sa si pina sa fie prinse, au pentru un anumit interval de timp o viata proprie. Durata acestei stari de „libertate“ este direct proportionala cu lungimea traiectoriei aeriene si aceasta, la rindul ei, depinde ea insasi de parametrii (calitate si cantitate) impulsului primit.

Cind se lanseaza un brat este ca si cum ai lansa un obiect in aer. Descrie o curba. Se bucura de oarecare independenta in raport cu cel care il lanseaza.
Miscarile capului, care pare totusi atit de legat de trunchi prin segmentului gitului, ma fac sa ma gindesc, dintr-un punct de vedere strict dinamic, la o bila legata cu o sfoara, avind posibilitatea de a descrie propriile sale ricosee, curbe al caror „dans aerian“ nu depinde decit de indeminarea jucatorului, a impulsurilor pe care acesta i le imprima.
Felul in care diferite parti ale corpului folosesc aceste miscari „independente“ care, in parte, nu le mai apartin, joaca un rol esential in arta de a stapini miscarea dansata.
Folosind aceste forte exterioare in dans, care reprezinta cu totul altceva decit „efortul“ corporal, iti dai seama ca, de fapt, se face o economie tocmai a acestui lucru.
Si ce sa spui despre jocul dintre plin si gol, ca cel din caligrafia japoneza, dupa care golul, invizibilul joaca adesea cel mai important rol al operei?
in cazul vintului, miscarea se naste din gol, dintr-o depresiune atmosferica, cind aerul se precipita cu violenta acolo pentru a-l inghiti. De unde, ca o noua metafora, o alta dimensiune a dansului: dimensiunea meteorologica.
Un univers energetic, o parte oculta, ascunsa a miscarii care actioneaza invizibil, dar intr-un mod determinant, asupra partii vizibile, cea care se lasa observata...

Caligrafie, meteorologie, balistica... Un joc intre imprecisul vizibil si precisul invizibil. Fata ascunsa a celor o mie si una de luni...
Toate acestea sint masurabile. Toate acestea pot fi subiectul unor explorari si deci mai usor de stapinit.
Stapinim mult mai bine ceea ce cunoastem.
A masura inseamna sa intelegi mai bine.
XII
Atunci cind sint intrebat ce gen practic, raspund ca „fac“ teatru-coregrafic. E o forma de teatru care foloseste ca limbaj limbajul dansului si care utilizeaza mijloace de constructie coregrafice.
Aceasta nu inseamna ca este constituit din momente de dans „pur“, alternate cu o multime de actiuni teatrale care „sa explice“ si sa ajute la a da un sens piesei. Limbajul insusi este coregrafic. Mecanismele sale interne sint astfel. Cu morfologie, sintaxa si chiar ortografie proprii.
Personajele Teatrului-Coregrafic sint Corpuri in Stare de Dans (CED) care se exprima prin Miscari si Acte Dansate (MOD), textul fiind constituit exclusiv din Material Coregrafic.

in fapt, TEATRUL-COREGRAFIC inseamna DANS PUR SI SIMPLU!...
Invers decit in „dans-teatru“ care face dans folosind un limbaj teatral, „teatrul-coregrafic“ face teatru folosind un limbaj coregrafic. Pe multiple trepte de compozitie si de lectura. Teatrul-Coregrafic nu poate fi practicat decit de dansatori virtuosi.
Actul Dansat (CED + MOD) este o entitate pur artistica. Dincolo de dimensiunile lui anatomice sau psihologice, are si altele: energetice si dinamice, poetice, psihologice sau filozofice...

- Nivel de dinamica: miscare pura, abstracta (situatii cinetice, joc de greutati si suspendari, transformari de energie, cimpuri si linii de forta, succesiuni de plin si de gol, actiuni si reactiuni, impulsuri si inertii...)
Corpul in Stare de Dans (CED) se auto-gindeste (acel „gindesc, deci exist“ cartezian) in termeni de:
n electricitate: pozitiv – negativ;
n balistica: control si calcul al traiectoriilor;
n geometrie: masuri ale distantelor, suprafetelor, volumelor;
n algebra: necunoscutele ecuatiilor corporale, relatiile intre (+) si (-);
n gramatica: morfologie a corpului, frazari (sintaxa) a miscarii;
n meteorologie: depresiuni, curente si intensitatile lor.

- Nivel poetic – folosirea imaginilor, a procedeelor (si licentelor) poetice, precum:
n metafora, in scopul de a putea elimina la maximum orice anecdotic;
n ruptura logicii si a ordinii cronologice proprii naratiunii;
n traducerea realitatii;
n cautarea acelui ceva pe care eu l-as numi hiper-onirism-realist;
n devierea de la sensul comun, comprimari sau inversiuni de imagini;
n distorsiuni ale timpului real.

- Nivel psihologic
n considerarea dansatorilor ca entitati dinamice incarcate cu tensiuni psihologice, conflictuale;
n explorarea terenului emotional si transformarea sa in actiuni dinamice;
n utilizarea volumelor spatiale in interiorul carora se deplaseaza protagonistii drept locuri de infruntare intre forte psihologice traduse in conflicte dinamice si nu drept fragmente ale unui spatiu gol.
Transformari de sens ale actiunilor. Deviatii voluntare ale gestului cotidian, „natural“, spre semnificatii mai complexe. Folosirea schematizarii, care ar putea merge pina la abstractizarea totala a gestului, astfel incit sa permita multiple posibilitati de lectura psihologica ale miscarii initiale.
Lucrare de distorsiune a volumelor, curburilor si inclinatiilor corpului si ale diferitelor sale parti pentru a face sa reiasa valoarea psihologica a amplasamentelor fizice in spatiu.

Folosirea unghiurilor relationale intre CED-uri pentru a suscita un joc de tensiuni tratate exclusiv prin procedee coregrafice, excluzind astfel necesitatea gesturilor si mimicilor specifice teatrului.
Una dintre caracteristicile cele mai interesante ale Miscarii Dansate (MOD) si care o deosebeste de gestul teatral este faptul ca, in timpul Actului Dansat, EGO-ul isi schimba constant locul in interiorul aceluiasi CED.
sin cazul actorilor sau, in general, al non-dansatorilor, EGO-ul se afla la nivelul pieptului acolo unde arata cu degetul pentru a indica „eu“ (EGO-ul identificator, acel „eu sint“ emotional, inima), in timp ce in cazul dansatorului, constient sau nu, EGO-ul isi schimba incontinuu locul. in afara de piept, poate sa radieze incepind cu capul (ego „mental“), bazinul (ego „fizic“ sau „central“), abdomenul (ego „animal“) si poate de asemenea sa se multiplice in mai multe ego-uri („ego-sursa“ sau „radacina“, „ego-motor“ sau „purtator“ etc.), situate in oricare dintre punctele CED (mina, genunchi, cot....).t

- Nivel filozofic: nelinisti, indoieli, intrebari. Reflectii.
Ezitari controlate. Rezolvarea problemelor dinamice cu ajutorul principiilor nelinistii. Sfisieri datorate contrastelor suscitate voluntar. Folosirea situatiilor paradoxale.
n cautarea raspunsurilor si solutiilor dinamice in ceea ce priveste esenta fiintei umane si a conditiei sale spirituale;
n lupta contrariilor, a extremelor (provocate intentionat) cu scopul de a face sa reiasa latura existentiala a situatiilor coregrafice; folosirea voluntara a notiunilor antagonice (sus-jos, incet-rapid, inainte-inapoi...), a paradoxurilor fizice de genul „cadere suspendata“ sau „a se opri in dezechilibru“ (imobilizarea miscarii intr-un echilibru aparent intre doua forte dezechilibrante), mergind pina la antonimicul „posibil – imposibil“;
n cautarea unui mod imediat si de moment pentru a filozofa urmarind echivalente coregrafice al celebrului „A fi sau a nu fi“ al lui Hamlet.
in ceea ce priveste Actul Dansat:
n fiecare miscare;
n fiecare volum spatial sau corporal;
n fiecare traiectorie, fiecare dintre sensuri si fiecare dintre directii etc. are propria sa viata, propria sa personalitate si propriile sale caracteristici pe multiple niveluri:
n dinamic/energetic – AFIRMATII;
n poetic – VIS/INTERPRETARE ACESTUIA;
n psihologic – RAPORT DE FORTE;
n filozofic – iNTREBARI.

Extrase din volumul Vint, Volume, Vectori
Traducere din limba franceza de Eugenia Anca ROTESCU


Supliment realizat cu sprijinul
Centrului National al Dansului Bucuresti