OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Din multitudinea de evenimente politice actuale, ce acapareaza interesul mass-mediei si, in extenso, al opiniei publice, evenimente care suporta de cele mai multe ori o abordare mai degraba speculativa si de o intensitate usor prozaica, dezbaterea cu privire la reformarea sistemului electoral.

Si aceasta nu numai ca o cauza directa a unui nou motiv de disensiuni care se astern intre premier si presedinte – pe de-o parte si intre partidele parlamentare – pe de alta parte, ci deoarece acesta implica, mai mult decit orice, responsabilizarea si responsabilitatea fiecarui cetatean in parte, in calitatea lui de factor politic decizional.

Dupa o perioada de continue tergiversari, chestiunea reformarii legii electorale pare a fi de data aceasta supusa unui soi de ultimatum, prin declaratia presedintelui Traian Basescu: acesta anunta, pe data de 15 octombrie, ca, in cazul in care in termen de o saptamina nu va primi spre promulgare legea privind introducerea votului uninominal, va emite decretul privind organizarea referendumului, in aceeasi zi in care vor fi organizate si alegerile pentru desemnarea reprezentantilor Romaniei in Parlamentul European. in replica, premierul Tariceanu se declara in favoarea asumarii raspunderii guvernamentale, afirmind: „nu cred ca lucrurile acestea trebuie facute sub aspectul unor amenintari sau nu cred ca asa trebuie procedat in politica. Eu ma uit in Parlament sa vad cum procedeaza si ne vom da seama foarte clar care este de fapt dorinta: daca vorbim despre o realitate sau despre o dorinta mascata“.

„Dezvrajirea“ declaratiilor oamenilor politici
Cel mai putin util lucru ar fi ca, din acest moment, dezbaterile, de orice fel ar fi ele, sa se concentreze pe „dezvrajirea“ declaratiilor oamenilor politici, creionind impresia generala cum ca la mijloc ar fi intr-adevar vorba de ceva oarecum ocult, ca politica este, daca nu ceva cu totul mistic, cel putin corupt. Ca intotdeauna, exista o probabilitate destul de mare ca cei ce dezbat sa nu fie nici ei prea convinsi de continutul de drept al subiectului dezbatut, si nici de implicatiile de fapt ale acestuia.

Asadar, de drept, deci din punct de vedere strict legislativ, proiectul de cod electoral pus in discutie, alcatuit de Asociatia Pro Democratia si aprobat de catre majoritatea partidelor parlamentare, ar urma, prin adoptarea sa sub forma de lege si, implicit, intrarea in vigoare, sa abroge prevederile actualei legi electorale cu privire la alegerea Camerei Deputatilor si Senatului – 343/2004, cu mentiunea ca ramin in vigoare prevederile referitoare la organizarea, functionarea si atributiile Autoritatii Electorale Permanente. Conform acesteia, pentru organizarea alegerilor, se constituie circumscriptii electorale la nivelul celor 41 de judete, in municipiul Bucuresti si o circumscriptie separata pentru romanii cu domiciliul in afara tarii. in cadrul fiecareia dintre cele 43 de circumscriptii, deputatii si senatorii se aleg prin scrutin uninominal, potrivit principiului reprezentarii proportionale, norma de reprezentare pentru alegerea Camerei Deputatilor fiind de un deputat la 72.000 de locuitori, iar cea pentru Senat de un senator la 170.000 de locuitori. Conform actualei legi electorale, deputatii si senatorii se aleg in circumscriptii electorale pe baza de scrutin de lista, potrivit principiului reprezentarii proportionale, precum si pe baza de candidaturi independente. Norma de reprezentare pentru alegerea Camerei Deputatilor este de un deputat la 70.000 locuitori, iar pentru Senat de un senator la 160.000 de locuitori.

Ce inseamna votul uninominal
Rezumind, trecerea la sistemul de vot uninominal implica faptul ca fiecare dintre cele 43 de circumscriptii ofera un singur loc in Parlament pentru Camera Deputatilor si inca unul pentru Senat, fiecare alegator dispunind de un singur vot pentru fiecare dintre cele doua camere, iar candidatul care se claseaza pe primul loc este declarat ales, urmind sa reprezinte in Parlament respectiva circumscriptie. intr-un exces de zel intelectual, oricine cunoaste intr-o oarecare masura tipurile de scrutin utilizat de tarile democratice ar putea declara ca varianta propusa de noul cod electoral este eminamente una situata in proximitatea modelului Westminster. Nimic mai fals. Caci ceea ce s-ar eluda, cel mai pregnant, in acest caz este faptul ca sistemele de vot ale fiecarei tari nu sint o chestiune atit de usor „reformabila“.

Fiecare tara este puternic atasata de propriul sau sistem electoral, atasament care vine dintr-o anumita obisnuinta constitutionala, dublata de pattern-ul cultural specific si eminamente de arhitectura sistemului propriu de partide. in aceasta perspectiva, ar fi absurd sa comparam Marea Britanie, par excellence bipartizana, cu Elvetia, tara care de cel putin doua sute de ani isi astupa clivajele, permitind aproape tuturor partidelor reprezentarea, atit la nivel federal, cit si la nivel federat. Prima este definita de modelul majoritarist, adica de cel propus de catre votul uninominal, conform caruia „invingatorul ia totul“ – candidatul sustinut de cel mai mare numar de alegatori ia totul, ceilalti raminind subreprezentati sau chiar complet nereprezentati. Cea de-a doua accepta ca indispensabila reprezentarea proportionala, adica votul pe liste, gasind aceasta reprezentare strict legata de un sistem multipartidic, adica arena politica este impartita de aproximativ cinci partide relevante, si nu doar doua, ca in cazul Marii Britanii. Acesta este un exemplu extrem de la indemina, deoarece este neschimbat de sute de ani, stabilitatea sa avindu-si originea in eficienta.

Sint cele mai „curate“ modele, situate intr-un oarecare antagonism, insa ceea ce este incontestabil este ca exista aproape la fel de multe sisteme electorale cite tari pe harta, deoarece, flancate de experientele proprii, acestea au fost nevoite sa-si internalizeze, pe parcurs, schimbarile.
Romania, situata de aceeasi parte cu toate celelalte tari care au suportat comunismul, se regaseste acum in situatia consolidarii. Anii imediat urmatori lui 1989 au rupt prezentul de trecut, prin schimbarea Constitutiei, cu valoare in primul rind institutionala si declarativa, in sensul in care o noua Constitutie are, in aceasta conjunctura, rolul primordial de declaratie de principii. insa lipsa unei verificari istorice poate sa releve, in timp, anumite slabiciuni care se fac de cele mai multe ori simtite printr-o ciocnire ulterioara intre institutii. Aceasta ciocnire este extrem de bine descrisa, in Romania prezenta, de interminabilele dispute dintre Palatele Cotroceni si Victoria, sesizate si pe marginea reformarii legii electorale.

Intre polarizare si multipartidism
Revenind insa la implicatiile de fapt ale unei atari reformari, trebuie spus, ca o concluzie logica ce decurge din afirmatiile anterioare, ca, in ciuda beneficiilor incontestabile pe care le atrage sistemul de vot uninominal – cresterea importantei votului fiecarui cetatean, o mai buna cunoastere a alesului, caruia, prin legatura directa stabilita cu cetateanul, nu i se mai poate reprosa faptul ca a ajuns sa ocupe un loc in Parlament mai degraba pe considerente clientelare decit convingatoare si, nu in ultimul rind, o reprezentare mult mai autentica a circumscriptiilor la nivelul legislativului –, acesta, atit in plan teoretic, cit si prin exemplele oferite de mai vechile democratii, pare a fi prea putin compatibil cu un sistem cu mai mult de doua partide dominante. Mai mult decit atit, trebuie stiut ca un sistem electoral ajunge, in timp, sa modeleze intregul sistem politic. Perspectiva in care, daca sistemul de vot pe liste, adica de reprezentare proportionala, favorizeaza multipartidismul, cel majoritar, intr-unul sau in doua tururi, favorizeaza polarizarea scenei politice intre doua partide, care, de cele mai multe ori, isi schimba intre ele puterea si, respectiv, opozitia. Ramine asadar de vazut cum isi vor „cuceri“ electoratul si cum isi vor consolida pozitiile PNL, PD, PSD, PC, PNTCD, PRM, partidele minoritatilor si toate celelalte factiuni. Si, nu in ultimul rind, ramine de vazut in ce masura alegatorul roman dispune de constiinta responsabilitatii bunei decizii, adica in ce masura candidatul ales se va dovedi a fi purtatorul responsabilitatii eminamente politice.