Feţe. Pînă acum campania
electorală a fost generoasă în a ne oferi feţe de oameni.
Unele vechi, demonetizate, altele mai proaspete, scoase de acum pe
piaţă de partidele politice. Măcar şi acesta poate fi considerat
un cîştig al votului uninominal (cu corecţie proporţională),
îi vom şti la faţă pe politicienii din colegiul nostru.
Bannere electorale mari cît casa, acoperind cîteva etaje
de bloc, afişează mine zîmbitoare sau surîzătoare,
unele severe, altele importante sau cumsecade, pozate ca să-ţi
cîştige încrederea şi apoi, votul. Domni tăioşi şi
doamne cochete, unele te privesc intransigent, stăpîne pe
situaţie, ca nişte adevăraţi profesionişti, aceia pe care-i
aşteptam şi au sosit gata să rezolve orice situaţie, să ne
conducă.
Dincolo de feţe, nimic concret nu pare
a ajunge la noi. Doar promisiuni care ţin mai degrabă de
competenţele administraţiei locale, pentru care cei ce vor ajunge
reprezentanţi în Parlament nu pot oferi nici o garanţie
reală. Că tot vorbeam de garanţie, am observat că pe unul dintre
panourile acelea mari cît şura şi pe care trona respectabila
doamnă Ecaterina Andronescu, Rector al Universtăţii Politehnice
din Bucureşti, fost ministru al Educaţiei Naţionale, actualmente
în poziţie de candidat la Senat, scria mare „Garantat
Vanghelie“. Da, pentru doamna rector, garantează binecunoscutul
personaj, celebru pentru atacurile brutale la adresa limbii române,
care, foarte probabil, ar avea probleme serioase, inclusiv cu regula
de trei simplă, ca să rămînem în domeniul ştiinţelor
exacte, profesate de doamna ex-ministru. Lumea asta s-a întors
cu dosu’n sus.
Ei cu ei şi ale lor
Am mai reţinut că, în lipsa
bunului simţ şi în lipsa unui cod electoral care să păzească
bunul simţ, partidele nu se dau în lături de la campanii
murdare. Îşi fură sloganele, îşi vandalizează
reciproc recuzita electorală sau se bat la propriu pe străzi,
militanţii spărgîndu-şi capatele.
Şi dacă asta ar fi tot, n-ar fi mare
scofală, vorba aia... ei cu ei şi ale lor. Problema este că, pe zi
ce trece, primim din ce în ce mai multe semnale că diverşi
candidaţi pun la cale diverse stratageme pentru a fura votul. Sau
mai corect spus, să cumpere votul, să-i miluiască şi să-i
mituiască pe cetăţenii mai slabi de înger, lucru care, pînă
la urmă, denaturîndu-i rostul, tot vot furat se cheamă.
Instaurînd votul uninominal,
le-am oferit politrucilor şi diverşilor baroni şansa de a candida
într-un colegiu bine definit geografic, cu electorat uşor de
identificat, pe care-l pot adresa cu metodele lor specifice,
perfecţionate de-a lungul timpului în partide şi care nu au
nimic în comun cu democraţia. Cineva cu bogată experienţă
politică îmi spunea, zilele acestea, cu multă convingere, că
democraţia se opreşte la uşa partidelor. Acum că am deschis uşa
partidelor cu votul uninominal (cu corecţie proporţională) se pare
că nu democraţia va fi cea care va intra acolo, ci partidocraţia
va ieşi afară.
Funcţia de cîine de pază va
trebui să fie în continuare asigurată de mass-media, care la
noi sînt încă mult prea „atente“, şi de
organizaţiile nonguvernamentale specializate. La împlinirea a
18 ani de existenţă Asociaţiei Pro Democraţia, Cristian
Pîrvulescu se arăta îngrijorat de semnalele pe care le
primeşte din teritoriu, privind „cumpărarea“ alegerilor. Dar
parcă, de cînd am intrat în Uniunea Europeană, şi
ONG-urile şi-au mai redus din vigilenţă. Poate că este normal,
dar nu este bine. Astăzi, la aproape 20 de ani de la Revoluţie, Pro
Democraţia a rămas singura organizaţie din ţară care are cît
de cît capacitatea de a monitoriza profesionist şi imparţial
alegerile. Alte organizaţii civice, care îndeplineau această
funcţie (LADO, APADOR-CH şi altele), s-au pierdut pe drum. Sarcina
de a fi vigilenţi în propriul colegiu şi de a vota bine
rămîne fiecăruia dintre noi.
Autor: 
Categoria: 
RSS Feed
Newsletters