OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Ingrijoratoare sint datele puse la dispozitia opiniei publice de Centrul de Studii si Cercetari in Domeniul Culturii (CSCDC): 73% din populatie nu merge deloc la cinematograf, 88% din populatie nu merge deloc la opera, doar 2% dintre oraseni se duc la teatru saptaminal, unu din zece romani nu are nici o carte in casa, iar unu din trei au mai putin de 20 de carti. 60% dintre oraseni nu au folosit niciodata un PC, pe linga cei 90% din mediul rural, care nu lucreaza pe calculator. Ce ar rezulta de aici?

Ca sintem o natie inculta, in care exista, la virf, o elita cultivata, iar la baza situatia este cum nu se poate mai neclara si mai apasatoare. Consumatorii de cultura sint putini. Oamenii prefera sa se distreze sau sa se emotioneze (daca emotie se poate numi asa ceva) plonjind in oceanul de manele, atit de raspindit pe tot cuprinsul patriei. Cum bine remarca Sorin Antohi intr-un supliment publicat de revista 22, din 17 ianuarie 2005, „razboaiele culturale“ s-au desfasurat in partea „inalta a culturii – culturilor – noastre“. Cultura „populara“ a fost neglijata, iar roadele par sa fie extrem de paguboase unui traseu european al Romaniei.

In fapt, consumatorul, lipsit de oferte, s-a calat pe ceea ce a fost mai usor de asimilat. Iata cum sintetizeaza Sorin Antohi, tot in articolul din revista 22, acest fenomen: „Triumful mediatic, sentimental si statistic al manelelor, care, incepind de prin 2004-2005, si-au adaugat versuri national-patriotice (dupa modelul formei simbolice care a precedat-o, «folclorul nou»), deci o dimensiune «culta», semnifica aceasta formidabila rasturnare de valori, revansa a mahalalei si a satului real, nu samanatorist, intoarcere a refulatului“.
Unde s-a gresit, daca a fost vorba de greseala sau de o nepasare? Nu poti sa aspiri la statut de tara membra a Uniunii Europene, cit timp simpla punere a problemei aderarii nu este inteleasa: populatia ramine necultivata. 56% din subiectii chestionati, cum arata sociologul Marius Lazar in acelasi supliment al revistei 22, au declarat ca nu au cumparat nici o carte in ultimul an, iar 55,4% nu au citit deloc carti in cursul anului.

Asta inseamna ca o enorma piata de consum cultural, aproape zece milioane de persoane, ramine nefunctionala si paralizata, oricite campanii de promovare si de atragere spre lectura s-ar fi facut. Esecul este evident, daca vrem sa acceptam aceste date. Cum s-a ajuns aici? Probabil ca scoala si televiziunile sint principale raspunzatoare. Exilate pe un canal fara audienta, emisiunile culturale au fost respinse din miezul viu al unei realitati schimbatoare. Cunosc producatori de televiziune care strimba din nas cind li se propune sa aiba o rubrica de prezentare de carte in emisiunile-magazin. Chiar si programele de stiri nu au informatie culturala, cu rare exceptii, dar si atunci nu exista cineva care sa spuna de ce e neaparata nevoie sa citesti acea carte. Reporterul incurca biografia scriitorului si alege, de obicei de pe coperta a patra a cartii, un citat pe care il sectioneaza, e prea lung, monser, asa ca, in putinele secunde de la televizor consacrate culturii, nu se mai intelege nimic.

Evenimentul cultural nu este mediatizat, cine sint, ba, si intelectualii astia?, la tirgurile de carte se filmeaza pentru exotismul unui Paul Daian si a cocosului pe care il poarta la palarie sau cind apare premierul si frunzareste un volum precum ar incaleca o motocicleta. Deseori montajul este tendentios: cititorii de la tirguri trebuie sa para cit mai inculti si dornici sa caute doar pliante si cataloage gratuite, pentru care se inghiontesc ca la coada la malai, in economatele domnului Vanghelie.
A disparut (daca a existat vreodata in ultimii 50 de ani) scoala care sa se uite si la tinarul invatacel nu doar ca la un sac in care indopi informatii, ci ca la un om in formare, care are nevoie de carti, concerte si filme bune (exclus cele indiene!) pentru a se considera implinit. Sigur ca societatea romaneasca are diverse straturi si vei gasi intotdeauna citiva prieteni cu care sa te simti bine. Conteaza unde si cum. Dansul din buric poate fi o forma misto de adunare, dar nu va fi niciodata o comuniune spirituala.

In fata problemei, poti face, cum s-a intimplat in atitea rinduri, o strategie, sa chemi citiva experti, sa ai un deadline si un target. Chiar credeti ca a bifa o strategie inseamna a culturaliza citeva persoane? Deocamdata a fost diagnosticata boala. Mai departe, daca vom putea, va trebui sa ne adunam cit mai multi. Nu sint solutii miraculoase si nici altele aflate in buzunarul unui singur om. Pina cind ne vom gasi impreuna si vom gindi cum sa umplem Romania de persoane cultivate, dati-mi voie sa va spun un lucru: exista ceva mult mai accesibil si rafinat, pentru care nu va trebuie cine stie ce efort. Ceva care, daca nu acum, cu siguranta ca mai tirziu va va lipsi, daca nu ajungeti sa cititi: poezia Norei Iuga, despre care va fi vorba trei pagini mai incolo, unde va asteapta trei cronici minunate, care vor sa va faca pofta de sublim.