Aventura de a traduce din poezia Denisei Comănescu şi a lui Nicolae Prelipceanu

Autor: Joaquín Garrigós | Categoria: | 0 comentarii

Recomanda articolul prin:

Tipareste pagina

Marime text

Pe Denisa Comănescu am cunoscut-o în anul 2000, cu prilejul unei întîlniri a traducătorilor literari din limba română, organizate la Neptun sub egida Uniunii Scriitorilor. Ea mi-a dăruit, atunci, una dintre cărţile sale, iar impresia pe care mi-a lăsat-o poezia ei inteligentă, rafinată şi profundă m-a făcut să mă gîndesc să o traduc.

Lucru care pentru mine era o noutate sau, dacă vreţi, o provocare, fiindcă eu mă consider traducător nu de poezie, ci de proză. Cred că numai un poet poate traduce cu succes poezie, căci, spre deosebire de proză, unde traduci dintr-o limbă într-alta, în cazul poeziei trebuie să traduci dintr-un limbaj poetic într-altul, trebuie să creezi poezie. Adică, dincolo de dificultăţile specifice ale semanticii şi ale structurii unei limbi, traducătorul trebuie să elaboreze un limbaj poetic care să producă cititorului în limba-ţintă aceeaşi impresie pe care o produce textul în limba originală. În poezie, cuvintele nu funcţionează la fel ca în proză; trebuie să pătrunzi într-un univers atît fonetic, cît şi semantic. Poate că din acest motiv există păreri care neagă posibilitatea traducerii de poezie. Am văzut prea multe traduceri eşuate de poezie, unele chiar semnate de traducători reputaţi, ca să mă aventurez pe astfel de mări tulburi.

Însă lumea poetică a Denisei era o ispită continuă, măcar pentru a face primii paşi. Din fericire, în poezia Denisei, forma contează mai puţin decît fondul, adică, nu are rimă, nu are metrică sau efecte sonore care să caute o simplă frumuseţe formală şi foloseşte destul de frecvent limbajul colocvial. Miezul este mesajul, comunicarea intelectuală, fireşte, dar fără a renunţa la frumuseţea cuvîntului sau a expresiei.

Şi aceşti primi paşi au început cu cîte un poem răzleţ prin cîte o revistă literară; poeme pe care reuşeam să le pot duplica şi exprima în spaniolă cu aceeaşi subtilitate şi cu frumuseţea cu care Denisa le-a scris în româneşte. A fost o luptă cu fiecare vers în parte, pînă în momentul în care simţeam că poemul se susţine, respectiv pînă cînd eram sută la sută mulţumit de cum ieşise. Poemele au plăcut şi unii dintre directorii revistelor respective mi-au mai cerut şi alte versuri ale Denisei, ceea ce mi-a confirmat că alesesem drumul cel bun. Au fost însă şi poeme pe care nu am reuşit să le domin şi acestea nu au văzut lumina tiparului niciodată.

Fapt este că, încetul cu încetul, numele Denisei s-a întins ca o pată de ulei peste panorama poetică spaniolă. Prestigioase reviste spaniole de poezie, cum sînt Empireuma, Milenrama, Ágora, The Barcelona Review, Cuadernos del Ateneo sau Vasos Comunicantes, au găzduit versurile Denisei în paginile lor. Apoi a urmat saltul în Mexic, prin revista Casa del Tiempo sau prin suplimentul literar al ziarului Jornada, din capitala federală. Şi acestora le-a urmat inevitabilul plagiat pe destul de multe site-uri literare de pe Internet. Terenul pentru publicarea unui volum de versuri era pregătit. Ca şi în România, să publici poezie la o editură spaniolă este aproape un fapt eroic, mai ales cînd este vorba despre un poet necunoscut, mai ales dacă nici nu scrie în engleză sau dacă numele lui nu are măcar rezonanţă anglo-saxonă. Dar a existat o editoare, ea însăşi poetă, care nu trăieşte din literatură, ci pentru literatură, care a citit versurile Denisei şi s-a aventurat să le publice – este vorba despre Carmen Escudero de la Editura adamaRamada din Madrid, care a publicat volumul cu sprijinul Institutului Cultural Român.

Am petrecut împreună ore întregi de lucru ca să mărim numărul de poeme şi să revizuim rezultatul, poem după poem, cuvînt cu cuvînt – lucru cot la cot cu autorul. Pentru mine, a fost prima experienţă de genul acesta, ca traducător, şi mi s-a părut pasionantă, fiindcă am ajuns să discutăm chiar şi semnele de punctuaţie, pînă cînd şi unul, şi celălalt am fost mulţumiţi de rezultatul obţinut.

Iar rezultatul a fost o splendidă ediţie bilingvă care, dată fiind apropierea dintre cele două limbi, permite cititorului să urmărească originalul şi să-l compare cu versiunea spaniolă. Cartea este prefaţată de poetul Octavian Soviany, care analizează pentru cititor valoarea estetică a poeziei Denisei.

Volumul, care cuprinde 43 de poeme şi poartă titlul unuia dintre ele, Regreso del exilio, s-a lansat la Centrul de Artă Modernă din Madrid, în faţa unei asistenţe numeroase, iar prezentarea i-a revenit poetului Mario Merlino, preşedinte al Asociaţiei Traducătorilor Literari din Spania.

Ca un colofon la tot acest proces sau, dacă vreţi, la această cursă cu obstacole, cartea Denisei a fost recenzată amplu şi pozitiv de presa literară spaniolă, fapt oarecum insolit pentru un volum de poezie apărut la o editură care publică exclusiv poezie. Nu e puţin lucru ca suplimentul ziarului ABC din Madrid să-i dedice o pagină întreagă, semnată de criticul Jaime Siles şi intitulată „Diamantul înnebunit“.

Întîlnirea cu Nicolae Prelipceanu s-a petrecut ceva mai tîrziu, respectiv în anul 2004. Această întîlnire era inevitabilă, dat fiind mariajul juridic şi poetic dintre Denisa şi Nicolae. Impresia poetică a fost la fel de puternică, cu diferenţa că Denisa era deja prezentă în lumea hispanică şi, prin urmare, circulase mai mult.

Primul poem pe care Nicolae mi l-a dat să-l citesc m-a lăsat fără cuvinte, e vorba despre Qué hiciste en la noche de San Bartolomé, în care Prelipceanu, folosind un umor coroziv, face o critică foarte subtilă şi mordace sistemului totalitar din România acelor vremuri, aşa cum numai un mare poet poate să facă. Sigur că cenzorul, stupid ca orice cenzor, nici n-a remarcat. Lectura neîntreruptă a versurilor lui mi-a dezvăluit un poet excepţional, cu poeme antologice cum sînt Metáfora sau Las apariencias, demne de a fi cuprinse într-o antologie a poeziei româneşti moderne.

Şi Nicolae păşeşte, în spaniolă, pe urmele Denisei. S-au publicat versurile lui în diverse reviste literare din Spania (nu a făcut încă saltul peste Ocean), iar eu nu exclud ca, într-un viitor foarte apropiat, să i se publice şi un volum de versuri în spaniolă.