N-am de gînd să contest în
Justiţie faptul că minunata firmă CFR Transauto mi-a ridicat
maşina, la ora de mare trafic 17.50, de pe magistrala stradă a
Monetăriei (aleiuţa care uneşte bd. Ion Mihalache şi Şoseaua
Kiseleff, pe lîngă Muzeul Ţăranului Român). Asta,
pentru că nu mă atrage cu nimic perspectiva de a umbla cu ruleta
prin tribunale, să vedem la cîţi metri eram de trecerea de
pietoni, cale de vreun an de zile, numai pentru satisfacţia de a fi
„învins sistemul“. „Sistemul“ a fost învins de
mulţi pînă acum – şi a rămas în picioare, deşi
aici nu de metri şi de parcare în spic la unul sau la altul e
vorba, ci de aleatoriul unei măsuri ce nu se reflectă decît
în umflătura buzunarului unor proprietari de firmă despre
care nu vreau să ştiu mai multe.
Şi mai ştiţi de ce nu fac plîngere
la tribunal, domnule Andrei Chiliman? Fiindcă dac-o fi să cîştig,
banii mi-i plăteşte înapoi nu firma întreprinzătoare,
ci Poliţia Rutieră, din bani publici, iar poliţistul cu ruleta cea
deşteaptă se duce liniştit în continuare la constatări
deştepte.
Domnule Chiliman, mă gîndeam să
fac plîngere, totuşi, la dvs. la primărie, cu argumentul
moral, dacă legal nu contează, al citării viceprimarului dvs., dl
Dan Tudorache. Şi lui i-a ridicat CFR Transauto maşina, acum vreo
cinci luni, de la Piaţa Domenii, unde-o lăsase că „n-avea unde
parca“. Păi, domnule Chiliman, dacă nici viceprimarul n-are unde
parca, apăi sărmanilor cetăţeni, care şi ei sînt în
interes de serviciu, la o adică, ce le rămîne de făcut? Cum
să n-aibă viceprimarul unde parca, dacă, nu-i aşa, aţi procurat
naţiunii 100.000 de locuri de parcare prin introducerea de sensuri
unice pe străzile secundare? Poate fiindcă nu sînt chiar
100.000 (orişicît, în Bucureşti sînt aproape un
milion şi jumătate de maşini şi, slavă Domnului, încă ne
putem deplasa şi în alte sectoare decît cele de
reşedinţă; dar de unde s-or fi înmulţit aşa vertiginos,
că-n mai 2009 aveaţi numai 20.000 de locuri de parcare publică?),
iar din alea cîte sînt, aşa de multe au dinainte lăzi
(de plastic ori carton), conuri pentru dirijarea circulaţiei şi
alte obiecte strînse, legate de gardieni sau alte fiinţe
viforoase, care păzesc vigilent şi selectiv cu clienţii locurile
de parcare de pe domeniul public? N-aveţi dvs. nici o amendă prin
buzunare pentru blocarea abuzivă a unui loc public de parcare
(chestie care, îmi aduc bine aminte, e tot o contravenţie)?
Mie una mi-ar rămîne de bănuit
că-mi recomandaţi călduros să folosesc transportul în
comun.
Domnule Chiliman, din cîte ştiu,
sînteţi încă membru al Partidului Naţional Liberal,
calitate în care aţi şi fost ales primar al sectorului 1.
PNL, aflat actualmente într-o alianţă care se proclamă de
centru-stînga, ştiţi dvs., regiunea aceea ideologică unde e
vorba despre tot soiul de egalităţi şi dreptul la şansă pentru
toate categoriile sociale, să le apărăm drepturile celor săraci,
trăiască muncitorul, donăm maşini casate pentru primării
săra-ce. Tare-s curioasă ce părere au ideologii par-tidului dvs.
despre faptul că în sectorul 1 taxa pentru ridicări auto, pe
care am plătit-o eu, de 868 de lei, excede cu fix 198 de lei
salariul minim brut pe economie. Oare chestia aia cu the punishment
should fit the crime nu se aplică la parcarea pe străzi secundare
în filozofia dvs. de partid de centru-stînga? La sumele
astea, şi plătindu-se ele înapoi, în caz de abuz, de
către entitatea aceea obscură numită stat, aveţi dvs.
certitudinea corectitudinii acestor ridicări? Le valorizaţi dvs.,
cumva, mai mult decît munca pe o lună a unui muncitor cinstit?
V-am urmat sugestia, domnule Chiliman,
am schimbat un metrou şi-un autobuz şi m-am îndreptat
voiniceşte spre Aleea Mateloţilor (pe undeva prin spatele Casei
Presei), în căutarea maşinii pierdute în „parcul“
CFR Transauto.
Şi totuşi, am înţeles greşit
mesajul: nu era „Utilizaţi transportul în comun!“, era
„Investiţi în companiile de taximetre!“. Numai ce-am
traversat Herăstrăul dinspre strada Gîrlei şi mi-am dat
seama în ce eroare eram. Domnule Chiliman, eu sînt un om
căruia nu-i e frică de cîini, n-am fugit în viaţa mea
din faţa lor şi nutresc profunda convingere că fiinţele bipede
sînt de vină pentru agresivitatea lor. Dar, domnule Chiliman,
nu vă doresc senzaţia ameţitoare pe care-o ai în faţa a
cinci dulăi în goană, care ţi se opresc brusc într-o
cu nimic promiţătoare proximitate a picioarelor. Ziua în
amiaza mare (mai exact, pe la 10 dimineaţa). Sînt şi băncuţe
pe-acolo, vezi Doamne, e o umbră de parc. Dar dvs. ştiţi că iarna
în Bucureşti se întunecă pe la ora 16.00, iar Transauto
are program pînă la ora 22.00? Şi nu e că mi-aş fi riscat
eu sănătatea, plimbîndu-mă pe coclauri de bunăvoie şi
nesilită de nimeni.
Nişte zeci de metri mai încolo,
neputînd eu decît să bănuiesc faptul că aia e Aleea
Mateloţilor, întreb nişte fiinţe din aceeaşi specie cu
mine, cazate într-o cazemată pe mal de lac, dacă pe-acolo, pe
undeva, se găsesc maşinile ridicate din sectorul 1. Iar oamenii
întîi mă-ntreabă dacă am banii la mine (confortabil
gînd, tocmai scăpasem de cîini şi urlai a pustiu
pe-acolo), iar pe urmă mă îndeamnă călduros să-mi iau o
joardă, că mai urmează şi alţi cîini. Domnule primar, vă
anunţ că viitorul florei arbustiere din zonă e în mare
pericol, dacă fiecărui prost care nu-nţelege să investească în
taximetrie ca să-şi recupereze propria maşină i se rupe joarda
anticîini dintr-un copăcel de pe marginea drumului. Credeţi,
domnule Chiliman, că aţi putea ruga frumos firma CFR Transauto să
investească vreo cîţiva lei, din miile pe care le strîng
pe zi, într-un indicator, indicatoraş, ceva, care să-ţi zică
unde e ce cauţi pe Aleea Mateloţilor, şi să-l pună, eventual,
lîngă indicatorul pentru şcoala de şoferi de alături (care
nu cred, sincer, că are venituri similare, dar investeşte în
promovare)? Iar din cota-parte de-o primeşte Primăria, din acea
sumă mai mare decît salariul minim brut pe economie, credeţi
c-aţi găsi nişte leuţi să faceţi ceva cu cîinii de
pe-acolo? Fiindcă nu sper să vă scotociţi prin buzunare după
fonduri pentru strîns gunoaiele de pe malul minunatului lac, şi
nici pentru un cît de cît iluminat care să şi meargă
prin zonă. Doar Primăria încasează numai 20% din 868-de-leii
ăia.
Restul kilometrului pînă în
capătul Mateloţilor l-am parcurs în acompaniament de
lătrături, m-am întîlnit cu înc-o turmă veselă
de cîini, am depăşit nişte ruine sinistre şi nişte
pîrloage, mi-am făcut cruce; în final, am izbîndit
şi-am supravieţuit.
Domnule Chiliman, eu şed pe buletin în
sectorul 4, deci n-aveţi a vă teme că n-am să vă votez, şi
sper, pentru 2012, că aţi reabilitat termic destule blocuri. Dar
dacă n-aţi aflat încă, sectorul 4 nu e alt oraş. Dacă-mi
cereţi mie, cetăţean al urbei numite Bucureşti, să fiu
civilizată, nu credeţi c-ar trebui să-mi oferiţi un semn că
civilizaţia asta se cuantifică în altceva decît
posibilitatea edilitară de a taxa fraierul?
Cînd am ajuns, în sfîrşit,
la porţile tarlalei CFR Transauto şi l-am fluierat afară din cuşca
de serviciu pe paznicul locului, singurul lucru pe care i l-am spus a
fost: „Sper că maşina mea e la dvs.“. Deh, alternativa era că
mi-o furase cineva, de vreme ce singurul semn fusese că avusesem o
maşină, şi ea, pe urmă, dispăruse. „Sigur, domnişoară,
intraţi“, a răspuns el. Iar de-atunci mă tot întreb: de
unde ştia, dom’le, ce maşină am eu?