OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Suetonius povesteşte că, la începutul domniei sale, împăratul Domitianus „obişnuia în fiecare zi să se retragă o oră şi să nu facă nimic altceva decît să prindă muşte şi să le înţepe cu un condei foarte ascuţit“. Timpurile s-au schimbat şi la fel obiceiurile conducătorilor – ale celor autohtoni, care nu mai petrec doar o oră pe zi prinzînd muşte, ci luni întregi. În vreme ce majoritatea liderilor mondiali sînt preocupaţi de relansarea economiei mondiale, de combaterea sărăciei sau de situaţia explozivă din Iran, gesturile şi discursurile guvernanţilor români frizează absurdul. Luîndu-şi ca model de comportament politic vizitele de lucru ale fostului „geniu al Carpaţilor“ – cel care dădea indicaţii preţioase în toate domeniile (chit că incompetenţa sa, unanim recunoscută, era prilej de bancuri) –, cei ce ne conduc astăzi par neverosimili prin apetenţa lor pentru spectacol, dublată de iresponsabilitate şi dispreţ faţă de noi toţi.

 

Un simplu inventar al gesturilor „politice“ din ultimele luni e de-a dreptul năucitor: preşedintele ţării tunde oi, participă smerit (sic!) la întronizări şi la tot felul de întruniri populare organizate te miri unde, primul-ministru coseşte demonstrativ, ministrul Turismului – după ce în campania electorală a dat cu mopul şi a croşetat într-un studio de televiziune – se plimbă pe bicicletă, cîntă din fluier şi joacă tenis pentru a promova, vezi Doamne, turismul românesc (în condiţiile în care infrastructura e la pămînt, iar serviciile sînt departe de ceea ce oferă Bulgaria şi Turcia), primarul Constanţei trece senin de la vestimentaţia stridentă la uniforma de ofiţer al Wehrmacht-ului, primarul Vanghelie, care a reuşit cu greu să-şi ia diploma de bacalaureat, dă lecţii despre cum ar trebui organizat învăţămîntul superior, iar liderul unuia dintre partidele aflate la guvernare îşi trage de urechi propriul ministru pentru că a îndrăznit să aplice legea fără aprobarea partidului... În ce realitate trăim şi cîtă consistenţă au aceste personaje prinse într-o halucinantă mişcare browniană? Impostură, aroganţă, ipocrizie şi tupeu fără margini – iată doar cîteva dintre „calităţile“ majore ale unor oameni politici din România, răspîndiţi prin Palatul Victoria, la Cotroceni, în Parlamentul român sau în cel european.

 

În acest context, gestul ministrului Ecaterina Andronescu e aproape sinucigaş prin curajul de a dezvălui complicităţi transpartinice, îndelung exersate, în încălcarea legislaţiei în vigoare. Nici unul dintre foştii miniştri ai Educaţiei nu au avut determinarea necesară pentru a vorbi deschis despre modul fraudulos în care funcţionează fabricile de diplome. Nu ştiu cum se va finaliza scandalul „Spiru Haret“, dar ceea ce s-a întîmplat în ultimele săptămîni ne-a demonstrat o dată în plus că în România unii (aproape mereu aceiaşi) sînt mai presus de lege. A-i cere tovarăşului Bondrea – expert în eliberarea unor falsuri academice, de la Elena Ceauşescu la cohortele de absolvenţi din ultimele decenii – să intre în legalitate s-a dovedit o eroare de neiertat, sancţionată la unison şi de Mircea Geoană şi de Traian Băsescu. În fond, la universitatea lui Bondrea şi-au găsit refugiul, după decembrie 1989, unii dintre vechii impostori, care se strecuraseră în universităţile de stat pe cu totul alte criterii decît cele ale competenţei academice, cît şi o mulţime de politicieni cu aspiraţii universitare, dar fără opere şi fără performanţe intelectuale. Nu ştiu dacă nume ca Ion Dodu Bălan sau Mihail Diaconescu – cel din urmă specialist, în literatura dacoromână!! – (mai) spun astăzi ceva publicului larg, dar pentru cunoscători ele sînt sinonime cu impostura academică.