OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Repertoriul companiei de balet a Operei Nationale din Bucuresti s-a imbogatit cu un titlu de mult asteptat, Cenusareasa de Serghei Prokofiev. Interesul este mare caci baletul este gindit ca un spectacol pentru copii, o poveste cu fast si imaginatie. Construind un libret echilibrat, coregraful si regizorul Mihai Babuska povesteste basmul intr-un mod poetic si accesibil. Creatia sa dezvaluie un artist matur, un excelent profesionist, cu un acut simt al proportiilor si al miscarii. Desenul sau coregrafic inspirat are o geometrie perfecta (vezi scena Zinelor din actul I, sau Balul din actul al II-lea), stilul neo-clasic servindu-l cel mai bine. Impresioneaza felul cum stie sa alterneze momentele de lirism si intimitate cu rolurile grotesti ale Mamei vitrege si ale fetelor sale. Totul se desfasoara cu multa fantezie, evitind in miscare unele lungimi si repetitii ale muzicii. Mihai Babuska foloseste o echipa tinara, strunita cu exigenta care il caracterizeaza, iar efectele sint vizibile: spectacolul este spumos si feeric, o poveste care amuza si incinta.

In prima distributie, Cenusareasa este Corina Dumitrescu, balerina in plina maturitate artistica. Ea abordeaza rolul cu inteligenta, acuratete, eleganta, si surmonteaza pasajele delicate din punct de vedere muzical asezindu-si pasii pe note cu mult discernamint. Talentatul ei partener Ovidiu Matei Iancu este proaspat iesit de pe bancile Liceului de Coregrafie din Bucuresti. „Lucrat“ cu rabdare si competenta de catre coregraful-pedagog, are o evolutie neasteptat de buna. Sariturile frumoase si executia ingrijita a variatiilor sint calitati care il vor ajuta sa se impuna in curind ca prim-balerin. Stapinirea elementelor tehnice va trebui sa fie insotita insa de o maturizare artistica, pentru o mai subtila intelegere a personajelor dansate.
In cel de-al doilea spectacol, Loredana Salaoru isi etaleaza si de asta data calitatile native – un corp expresiv, brate frumoase, o larga amplitudine a miscarii –, care fac din ea o prezenta spectaculoasa in sine. Eugen Dobrescu, cu o statura frumoasa, juvenila, rezolva mai bine aspectul tehnic al rolului. Cu siguranta, experienta viitoare ii va permite sa aprofundeze latura artistica a personajelor sale.

Coregraful recurge la un triptic de travestiuri pentru Mama si Surorile vitrege, Prostuta si Strimbuta. Catalin Caracas si Tiberiu Almosnino, alaturi de el insusi, realizeaza portrete grotesti, de un umor suculent. Pe aceeasi linie sint conceputi Profesorul de dans (Ciprian Stanulescu, cu o miscare si gestica bine conduse) si cei doi Ministri (Vlad Toader si Sorin Badea, sugestivi si savurosi). Laura Blica, in rolul Zinei, impresioneaza ca de obicei prin tinuta si rigoare tehnica. In spectacolul al doilea, Monica Petrica este impunatoare si plina de personalitate. Cele patru Zine ale anotimpurilor (Gabriela Popovici, Oana Popescu, Oana Badanoiu si Silvia Rotaru) rezolva cu bine cerintele unei coregrafii si a unor momente muzicale de finete.
Adriana Urmuzescu se pliaza solicitarilor coregrafului, creionind costume frumoase, de bun gust, intr-un decor aerisit. Ea demonstreaza ca este posibil sa se creeze un spectacol fastuos cu posibilitati restrinse, prin folosirea efectelor de lumina si culoare pentru a crea o atmosfera fantastica.

Orchestra, sub bagheta lui Adrian Morar, un dirijor care se impune tot mai mult pe podiumul Operei Nationale, depune un efort sensibil in interpretarea unei partituri dificile (cu care era familiara, de altfel, din timpul turneului la Bangkok, in Thailanda, in septembrie 2002, unde a acompaniat Baletul Kremlin din Rusia, in cadrul Fesivalului International de Muzica si Dans).
In ansamblu, Cenusareasa este o reusita a companiei de balet, care ofera publicului in general, dar mai ales copiilor, un moment de bucurie artistica. Speram ca si in viitor, baletul Operei Nationale sa realizeze productii de aceeasi calitate, care sa-i asigure succesul in turneul desfasurat in prezent in Olanda, si sa se impuna in repertoriul teatrului.