OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Scrisoarea I
Ai intrat darimind zidul

Ai intrat darimind zidul si purtind pe umeri armele noi:
icoana facatoare de venin si talgere mari cu singe de bou.
Mi-e frig la doua miini, Ti-am spus,
si numai febra ma-ncalzeste. Daca mai ninge mult in iarna asta,
am sa umblu-n genunchi pe sub cer.

Am sa fac lumea cum ai vrut-o Tu:
cu vagi arome pindind prin mandoline. Cu paturi
grele de ierburi din care se trezesc armate de miri.
Cu flacari si cu dulceturi amare. Prin ceruri vor curge
fluturi cafenii.

Un gind ingheata inima: sint eu, si nu stiu,
paznic fapturilor Tale?


Scrisoarea II
ingerii-s putrezi

ingerii-s putrezi
si zac prin vastele mele nimicuri.
Am plins, laolalta cu orbii si surzii,
dupa ierburi de leac ce-Ti cresc intre umeri.
Pe geam, au scrijelit mieii boturi
cu falci si cu dinti.

Te vad si-n ochi mi se coc struguri vinetii.
Te-aud cum pregatesti teascurile pentru vin
si cuptorul de piine.


Scrisoarea III
Cersind lapte si somn

Mi-ai umplut noptile de parca-ai fi vrut
sa pricep ca visezi
femei fara de rod iar
copiii lor nenascuti vin la usile Tale
cersind lapte si somn.

De cite ori m-am trezit linga Tine,
halci de ploaie sfirtecau arbori si-ncleiau
curgerea vremii.


Scrisoarea IV
Lupi singerati

Lupi singerati atirna-n cuiele portii. Cumpanesc
daca sa dorm cu privirea lor in visele mele.
Am mari indoieli.

Strig catre Tine cu buza muscata de-un dinte strain:
„Mihnit este trupul si putina umbra lui-
Durerile nasc prunci dupa prunci“.

Radacina mi-e slaba si mortii mei multi.
Sint liber si-o minunata razbunare
m-asteapta. Cumpanesc
daca sa traiesc pentru ea.
Am mari indoieli.


Scrisoarea V
Despre moarte numai de bine

„Despre moarte numai de bine“, mi-au scris
fratii mei risipiti prin margini de imperiu
in anii cu seceta.
„Am vazut-o pe cea mai palida
dintre femei“, mi-au scris
si scrisorile lor au umblat, purtate de cai, dromadere si vulturi.

Nu esti Tu acela care mi-a cladit sira spinarii?
Nu-i luna un ochi necugetat de portelan?
Dragostea mea pentru Tine
improasca peretii cu singe si-ntreb: la ce-mi folosesti?
Cu ochii-nrositi, intr-o dimineata, voi aduce, singur, victoria.
Armata fugarilor aspru va cinta,
dumnezeieste va cinta.


Scrisoarea VI
iti scriu toata noaptea

iti scriu toata noaptea scrisori
cind mi-e lene sa dorm.
ingerul Tau, asudind umbra, asterne in praf
harti pe care-s trecute vizuinile vulpii
si felurite fintini.

„E vremea sa iei o viata“,
ma-ndeamna, tirindu-si piciorul
prin miristi.
Apoi mi-ntinde venele si-ncearca
pe ele-o cintare semanind
cu viscolul
si cu-amintirea securii-n salcimi.


Scrisoarea VII
Femeile, ca si ciinii

Femeile, ca si ciinii, au despre dragoste ginduri nebunesti.
Numai dragostea Ta
ne trece unii printr-altii fara sa stim.

E Nord aici? Din care clopot curge fum?

Scrisoarea VIII
Dintre bolile fapturilor Tale

Dintre bolile fapturilor Tale, nebunia e alba.
in miezul ei,
un virtej soarbe lumina si grijile zilei. Vin ani
care trec. Ploua cu vrabii-nghetate. in miezul ei,
fierul se-ncearca pe bratele pruncilor.
Dintre slujbasii Tai,
desavirsit e-acela care numara mortii.
Le cintareste suflarea si-asterne pe-obraz
ultimul fard.
isi cinta un vals prafuit si-adoarme si el.

Citeodata.


Scrisoarea IX
in oricare zi

in oricare zi, asterni pe mese bucate straine
si rachiu de nisipuri. Fiii Tai, plingind cu sughituri,
se ghiftuiesc si se-mbata.

Doamne-al ostirilor si-al apelor limpezi,
cu maruntaie de peste si vin negru sa scrii
pe ochii jupuiti catre Tine!


Scrisoarea X
Stii coastele mele subtiri

Multe ceasuri ai stat in dreptul inimii si-ai tinut umbra. Stii
coastele mele subtiri de cind stateam in poarta lumii si unii mureau
de-o boala care s-a tot intins cu seceta si cu trecerea vremii.

in inchipuire, demult, am fost fericit. Fluierul orb rascolea
tainele casei si Tu-mi spuneai ca,
din vreme in vreme,
vor fi sarbatori in care n-am loc.

„Risipeste-ti proorocii – ei spun vorbe care se fac ruguri!
intoarce-Ti ata la noi, istoveste-Ne in batai!
Rinduieste-Ti clopote la glezna, sa stim cind treci!
Si nu lasa fiii nostri sa fie mingiiati
de miini straine!“

Din volumul in pregatire
Eminescu la tot cartieru’

Biobibliografie selectiva

Adrian SUCIU s-a nascut la 21 decembrie 1970, la Nasaud. A absolvit Facultatea de Litere la Cluj, precum si tot felul de cursuri si stagii postuniversitare si de perfectionare prin tara si peste granite. A lucrat in redactia Echinox. De-a lungul vremii, a schimbat mai multe meserii, cu convingerea ca din poezie nu se poate trai: miner, electrician, bisnitar, profesor, ziarist, functionar public. Actualmente, expert parlamentar la Directia de Relatii Publice a Camerei Deputatilor si vicepresedinte al Sindicatului Salariatilor din Camera Deputatilor.

Carti publicate:
E toamna printre femei si in lume, versuri, Ed. Echinox, Cluj, 1993;
Singur, versuri, Ed. Euphorion, Sibiu, 1996;
Plus, pamflete politice, Ed. Trimera, Cluj, 1997;
Nopti si zile, versuri, Ed. Arhipelag, Tirgu Mures, 1999;
Just So Poems, versuri, Ed. Cartimpex, Cluj, 2001;
Din anii cu seceta, versuri, Ed. Grinta, Cluj, 2005.

Prezent in numeroase antologii literare, in tara si strainatate.
Tradus in engleza, franceza, germana, maghiara, occitana.
Cistigator a numeroase premii ale unor festivaluri literare nationale si internationale: „Mostenirea Vacarestilor“, Tirgoviste, 1990; Premiul I si Premiul revistei Ateneu, Festivalul „Aripi de lumina“, Botosani, 1991; Marele Premiu si Premiul Editurii Canova, Festivalul „Porni Luceafarul“, Botosani, 1993; Marele premiu, Festivalul „Octavian Goga“, Ciucea, 1998.

Colaborari:

Aproximativ 1.000 de aparitii in mass-media in tara si strainatate.
Titular al unor emisiuni la Radio Cluj, TVR Cluj, NCN Cluj si al unor rubrici la Echinox, Cadran.
Editorialist, in diverse perioade, la CD Radio, Monitorul de Cluj, Radio Cluj, Ziua de Cluj. Colaborari ocazionale la Dilema, Contrapunct, 22, Romaia literara, Steaua, Vatra, Tribuna, Familia, Apostrof, Poesis, Calende, Tomis etc.

www.adriansuciu.ro