OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Pentru mine, biblioteca a insemnat o initiere in viata inainte, poate, ca viata sa poata avea un inteles coerent. Biblioteca a insemnat, desigur, initiere intr-o viata aparte, o viata cu irizarile misterului si cu inervatiile suave ale imaginarului. Cartile au reprezentat repere sigure de conduita, oscilografe ale temperamentului propriu si unitati de masura ale curajului de a fi, de a te exprima, de a nu te injosi. Cartile m-au invatat totul. Mai mult, poate, decit cei din jur. Scriitorii, siluete imprecise, vagi, indepartate, mi-au fost mai apropiati decit cei din proximitatea mea directa. Cartile m-au invatat sa gindesc pe cont propriu, sa traiesc in conformitate cu anumite norme stabile si liber consimtite, m-au invatat sa ignor mitocania, sa detest necinstea, sa iubesc adevarul si sa dispretuiesc minciuna.

Cartile m-au invatat ca o viata traita cu adevarat e aceea fara compromisuri. Cartile bune m-au invatat ca nimic nu e mai de pret decit respectul celuilalt si aderenta la valorile umanului.
Pot sa consemnez, in existenta mea de cititor cit de cit atent, carti-martori si carti intelepte, carti delicate si carti atroce, carti intelepte si carti distractive, carti pline de miez si carti pline de haz, carti ce se infrupta din trecut si carti ce privesc catre viitor, laolalta cu altele infipte in solul prezentului. De aceea, o zi pierduta e o zi in care nu am rasfoit macar o carte, nu am cintarit gesturile unui personaj, nu am pipait conturul inefabil al unei metafore, nu am respirat orizontul de taina al trecutului. De altfel, nu cunosc emotie mai profunda, mai tulburatoare, decit aceea a intilnirii cu o carte indelung cautata, cu o carte care mi-a fost, temporar, interzisa din varii motive. Prezenta cartii, ca obiect atit de fragil, prezenta imateriala a sensurilor inchise in ea, aromele de vechime ori de taina incifrate in acele pagini, toate acestea prefac cartea, din lucru cu margini si limite spatiale ferme, in entitate nefireasca, aflata la limita dintre mirajul imaginarului si concretetea cotidiana.

Tocmai de aceea, pentru mine, biblioteca are alura unui mister in taine grave si decisive, pe care le invat zilnic, pe masura ce rasfoiesc, cu atentia si respectul cuvenite, paginile incarcate de semne tainice, de trairi si de tradari, de intelesuri si subintelesuri. Biblioteca imi ofera si iluzia ca povara existentei are un sens mai inalt decit imanenta absurda a cotidianitatii, cu gesturi mecanice, cu trairi si reactii dictate de universul exterior. Din aceste motive, poate, am nostalgia unor biblioteci si a unor carti cum am nostalgia unor chipuri dragi, cu conturul de carne si fum estompat de intemperiile timpului. Bibliotecile au trasaturile lor proprii, au fizionomia lor particulara, asa cum oamenii au datele lor particulare. Bibliotecile sint cele mai bune conducatoare de caldura umana si de cunoastere, cele mai bune conducatoare de revelatii si de nostalgii. Labirintul alcatuit din carti, pe care il imagina Borges, are, pentru mine, mai curind dimensionari edenice. Bibliotecile mele sint alcatuite din aromele trecutului si din revelatiile prezentului, din intrebari mai mult decit din raspunsuri, din dileme mai mult decit din axiome ale cunoasterii.