OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Dacă seara, înainte de film, cam pe la ora ştirilor, deschizi televizorul pe altceva în afară de Cultural, Mezzo, Eurosport, eşti pierdut. Dacă e canal străin, e de criză sau de război (cînd nu e doar film prost). Dacă e românesc, e de medicină sau de învăţămînt. Sau e ce cred ei că e muzica. Oricum o dai, e de rău. Toate posturile parcă au înnebunit. S-au pus cu gura pe medici de parcă abia acum au aflat cum e prin spitalele româneşti, de parcă ar fi prima oară că cineva moare cu zile într-o ambulanţă sau într-un spital mioritic. Toţi se dau în vînt după titluri cu domnul Lăzărescu, au ajuns să transforme un film bun într-un documentar de duzină. Ziaristul român: plin de umor. Pe de altă parte, nu-i rău să mai vorbim serios despre starea precară a sistemului sanitar. Dar asta facem? Are cineva chef să discute serios despre ce e şi despre ce ar trebui să fie? Mira-m-aş (asta e de dat la teza unică la română, ca şi „vedea-i-aş“). Criză, de. Aşa ţap ispăşitor ca medicii unde mai găseşti? Se pregătesc evreii. Stalin şi prietenii ştiu de ce. Oricum, pînă nu se ajunge la evrei, criza nu-i serioasă. Aştept încrezător. Închid televizorul.

 

Cînd lasă medicina, presa şi zvonerii se ocupă, la fel de temeinic, de învăţămînt şi/sau de cercetare. În fiecare zi aflu că salariile se îngheaţă, treptat sau brusc, pentru şase luni sau mai mult; aflu că, dimpotrivă, salariile se măresc, treptat sau brusc, cu 50%, doar e lege, nu? Păi, nu e? Aşa o fi, e lege, dar parc-ar fi singura care nu se aplică? Aud, pe surse, că pentru cercetare nu se va da nimic. Că nu se vor finanţa integral nici măcar proiectele declarate cîştigătoare în 2008. Că banii s-ar fi cheltuit deja. Că de noi proiecte de cercetare nici nu poate fi vorba. Mai mult, că s-ar schimba şi numele ministerului, s-ar elimina „cercetării“, să i se piardă şi urma. Normal, mă sperii, dumneavoastră nu?, mă ia cu frig. Dau drumul la televizor şi o aud pe doamna ministru cum dă asigurări mămoase că domnia sa nici nu se gîndeşte să nu se aplice legea care prevede patru procente din PIB pentru învăţămînt (şi cercetare, adaug eu automat, în gînd, să nu uităm cercetarea). Acum, mă-ntreb eu, o fi de-ajuns că doamna ministru nici nu se gîndeşte? N-o fi mai util să se gîndească şi să facă ceva să se asigure de banii ăia? Nu mai pot, închid televizorul. Masochist, surfez un pic presa pe internet.

 

Aflu că aceeaşi doamnă ministru vrea să schimbe ceva la bacalaureat. Ce, nu e încă limpede. Dar se va schimba (doar vrea doamna ministru). Fiecare ministru al învăţămîntului a schimbat ceva la bac, de ce n-ar schimba şi doamna Andronescu? Oricum, mai rău decît e greu poate fi. Dar dacă – puşchea pe limbă! Totuşi, se pare că e groasă. Doar şi fostul ministru Anton Anton se plînge că „bugetul cercetării e de c...t“. Aşa titrează, înnegurat precum însuşi CTP, Gândul. Las cititul. Obicei prost. Dau din nou drumul la televizor. Cineva anunţă cu o indicibilă satisfacţie că pornim construcţia unei autostrăzi spre Moscova. Înlemnesc. Apoi aflu că e vorba despre prima selecţie Eurovision pentru finala de la Moscova. Ptiu, bată-i să-i bată!, ce umor au. De-ai noştri, din popor. Mi-au aranjat seara. Să trăiţi bine!