BIFURCATII. Bancul cu bordelul, finanţarea şi evaluarea cercetării, plus cîteva întrebări

Autor: Liviu ORNEA | Categoria: Rubrici | 4 comentarii

Recomanda articolul prin:

Tipareste pagina

Marime text

Se zice că, în plin comunism, la Bucureşti se deschide un bordel luxos, cu zece etaje. Un tip neliniştit se înfăţişează. La intrare, o recepţie computerizată. „Am venit, ştiţi, eu, o femeie...“ „Sigur, ce talie să aibă?“ „Şaizeci“. Recepţionerul butonează ceva: „La etajul şapte, vă rog“. Acolo, altă recepţie computerizată. „Ştim, ni s-a comunicat, doriţi talia şaizeci, ochii?“ „Lăsaţi, că...“ „Vă rog, ne facem meseria!“ „Bine, domne, albaştri“. Butoane, „Sigur, la etajul trei, vă rog.“ Lift, recepţie, alege înălţimea, lift, recepţie, bustul etc. După o oră de dat cu liftul, extenuat şi enervat, omul cere să vină directorul. Care-i spune: „Tovarăşe, nu vă enervaţi. Noi femei n-avem. Dar organizarea v-a plăcut?“

Cam aşa şi la CNCSIS, organismul care ar trebui să finanţeze cercetarea fundamentală. Facem criterii din ce în ce mai dure, lansăm competiţii de granturi, lumea se înscrie, evaluăm la sînge, apoi monitorizăm, evaluăm la fazele contractuale, ierarhizăm – dar bani n-avem. Pînă la urmă, e deja al doilea an în care ne e ruşine de colegii noştri pe care, în loc să-i ajutăm să facă cercetare, îi ducem cu vorba. Li (ni) se promite că banii vor veni mai tîrziu, anul viitor – aiurea: banii pe care nu i-am văzut în 2009 duşi sînt. La fel va fi acum, în 2010. Primim cîte un mizilic, să nu moară de tot proiectele. Cînd am intrat în comisia aceea, am crezut că voi ajuta la o mai bună împărţire a banilor. Sigur, am făcut şi asta. Dar am ajuns, şi nu numai eu, acum, cînd nu prea mai e ce împărţi, să facem mai degrabă poliţie cu colegii, să le numărăm punctişoare, să adunăm factori de impact. Ni se cere, de fapt, să justificăm noi, prin evaluare, nefinanţarea unor proiecte din lipsă de fonduri. Ceva nu-i în regulă.

De fapt, bani s-ar mai găsi. Dar cercetarea e încă dominată de pseudocercetători, de impostori cu titlu academic. Aşa se face că grosul banilor merg nu spre domeniile în care se publică la nivel internaţional (chimie, fizică, matematică, biologie, informatică), ci spre cele unde se produce zero barat, nici articole serioase, nici brevete: inginerii de tot felul, agronomie... Nici medicina sau economia nu stau bine. Şi totuşi, de ani şi ani de zile, oameni despre care nu e clar cum au luat concursurile de conferenţiar şi profesor conduc doctorate, se reproduc cu viteză alarmantă şi înghit cu nesimţire bani. Lanţul complicităţilor e deja năvod, se întinde de la facultăţi, institute de cercetare, pînă la ARACIS şi pînă la comisiile CNATDCU care validează zerourile. Se evaluează între ei şi totul merge înainte ca pe roate. Nu e un secret pentru nimeni. Lucrurile astea se spun în gura mare. Se ştiu şi la nivelul ministerului. Cînd, de curînd, personaje sus-puse au declarat că şaptezeci la sută din banii pentru cercetare sînt aruncaţi într-o gaură neagră, ştiau ce spun. Doar că au omis să precizeze şi care sînt domeniile neproductive şi au lăsat să se înţeleagă, complet necinstit, că în toate domeniile e la fel. De ce oare?

Acum se pregăteşte prima evaluare a universităţilor din punctul de vedere al capacităţii de cercetare. Părea un proiect bine pornit. Dar cînd s-au dat publicităţii panelurile de experţi români (vor fi şi străini), ne-am luat cu mîinile de cap. Comisii întregi, mai ales la ingineri, dar nu numai, în care pretinşi „experţi“ n-au publicat nimic notabil. Dacă, la informatică, includerea unui probabilist în panel poate fi considerată o eroare (repe- şi reparabilă), numirea unor responsabili sau membri în panel cu zero articole ISI şi, oricum, cu CV-uri străvezii nu mai e o eroare, e un act deliberat – de incompetenţă sau de rea-voinţă, totuna. Oare vor putea fi înlocuiţi toţi cei nechemaţi? Nu cred. Începe să-mi fie teamă că şi acest exerciţiu, al evaluării universităţilor, va deveni trivial. Şi, de data aceasta, cu girul multora dintre noi care, de bună-credinţă, vom fi girat o şuşă academică. Sper să mă înşel, voi fi primul care va face, cu bucurie, mea culpa.

„Iar ne plîngem“, îmi spune un coleg, „dacă nici acum, cînd ministrul e de-ai noştri, nu reuşim, chiar nu mai avem nici o scuză, sîntem nişte neputincioşi“. Oricum, ne-am implicat, nimeni n-o poate nega. „Nu poţi sta la nesfîrşit pe bară, nu se poate să critici întruna, trebuie să-ţi asumi responsabilitatea, să construieşti. Şi de unde s-o faci, dacă nu dinăuntru? Altfel, cum să schimbi ceva, cît de puţin? Şi cum să dai bir cu fugiţii la prima defecţiune? Rămîi acolo, luptă, strînge din dinţi. Ei atîta aşteaptă, să ieşi tu ca să-ţi ia locul un tip manevrabil.“ Trebuie să intri în sistem ca să-ţi poţi ajuta eficient comunitatea. On connaît la chanson. Gîlceava fiecăruia cu sine şi cu ceilalţi. Probabil că prin asta a trecut şi Daniel Funeriu cînd a făcut pasul, probabil că asta îşi spune în fiecare zi. Şi totuşi. Te laşi folosit o vreme, încerci, ţi-e clar că faci compromis după compromis, dar încă speri. Unde se termină buna-credinţă şi unde începe colaboraţionismul? Cît de mare poate fi compromisul? Cînd trebuie spus stop? Dac-am şti, dac-am şti.

Recomanda articolul prin:

Etichete: CNCSIS

Comentarii utilizatori

bordel fara resurseCMC - Vineri, 23 Aprilie 2010, 17:24

Pe cuvantul meu ca si eu m-am gandit la acelasi banc cand am auzit de "turneul CNCS" si daca as fi fost in tara as fi mers la o "prelegere" si l-as fi spus. Oare cum de ne gandin mai multi la bancul cu "bordelul fara resurse", cand e vorba de CNCSIS?
Articolul pune foarte bine punctul pe i. Mai ales cu noile evaluari facute de indivizi, care chiar daca mai au cate un ISI, sunt undeva pe la mijlocul echipei de autori. Totul e cat de bine te ai cu sefii de la CNCIS, care mai vor si sa isi impinga universitatile proprii cat mai sus (aducand indivizi cu tot felul de articole de duzina ISI Proceedings-urilor - de tipul celor pentru care nu s-au finantat proiecte la altii), ca de aia sunt pusi acolo.
Pot sa dau nume, dar le ce ne mai foloseste, cand stim cu totii ce e.

Si ca sa inchei tot cu un banc vechi: La "prelegerile" din turneul CNCSIS cercetatorii furati de conducerea institutiei scandeaza insufletiti: "Ura, Ura" si acelasi sentiment la adresa conducerii se citeste si pe chipurile lor.
Astept publicarea in Newsletter-ul CNCSIS.

mare dreptategigi - Sambata, 24 Aprilie 2010, 14:03

Asa este, nu sunt bani caci sunt foarte multi ipochimeni care pe aceleasi lucrari (uneori inexistente) iau de doua ori bani (si de la o universitate, si de la un institut de cercetare).

cercetareAlexA - Duminica, 25 Aprilie 2010, 09:46

Un articol ce pune punctul pe I. Bani pentru cercetare ar fi ( chiar daca este loc de mai bine) dar sunt dati complet aiurea. Nu stiu daca este vorva de un interes al celor ce au decis aceasta impartire in mod egal a fondurilor netinandu-se cont de domeniile performante, nu stiu daca este vorba de incompetenta celor ce au luat aceasta decizie, dar este clar pentru toata lumea ( ce gandeste) ca ideea in sine este o tampenie. Sa acorzi acelasi numar de granturi in fizica, matematica, chimie si in stiinte economice sau medicina veterinara nu denota decat inconstienta, lucru facut de mantuiala, dezinteres pentru cercetare ( acolo unde se face) si foarte multa ipocrizie. Plus prostie cu carul.
Oricati bani s-ar acorda unor domenii de cercetare rezultate adevarate nu se pot obtine, recunoasterea internationala nici atat.
Iar dilema celor ce fac parte din aceste comisii amintite in articol, ma refer la cei care au acceptat sa faca parte negandindu-se la interesul strict personal, este intr-adevar mare. Sa ramai, sa pleci, sa speri, sa te revolti? Cine sa auda? Cine sa inteleaga?

ufffkiki - Duminica, 25 Aprilie 2010, 22:05

excellent, dar dom'le nu mai generalizati si mai termianti cu obsesia ISI!! ma rog, poate in contextul romanesc unde se publica la edituri de buzuanar e bun un criteriu de genul asta, dar de atatia ani de zile se spune (e adevarat, mai pe la colturi): evaluarea in stiintele sociale e diferita de cea din stiintele exacte (obiectul cercetarii difera, metodele de cercetare, la fel, practicile de colaborare asisderea). dar reviste incontestabile antropologice sau sociologice (americane, britanice si franceze) nu figureaza ca ISI. mai sunt cateva cu criterii din stiintele exacte (si din cauza/datorita - e de ales coalborarii interdisciplinare care au importat metodele de revolutionare si au introdus standardizari in cercetare si scriere). daca tot ceream imaginatie, ar trebui imaginatie si in ce priveste criteriile de evaluare. apoi, nu e obligatoriu sa reproducem greselile din tarile occidentale in ce priveste minimalizarea publicarii cartilor.
pentru a reveni la subiectul articolului: eu nu am vazut proteste ale cercetatorilor in ceea ce priveste micniunile guvernamentale legate de cercetare. cine este responsabil? etc etc