OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Cu cliseele antisemite nu se poate lupta: prea adinc sint insurubate in mintea foarte multora si ies la iveala cind nu te-astepti si pe gura cui nu te-astepti, insi nu neaparat antisemiti. Orice am face, tot prost iese. De exemplu, daca un evreu obtine prin concurs un post sau o bursa, e evident mina mafiei iudeo-masonice. Daca nu cistiga, nu se pune, sau e doar exceptia care, cum altfel, intareste regula. Daca un evreu e de stinga, faptul e cit se poate de natural pentru ca, nu-i asa, evreimea mondiala e de stinga (poate cea israeliana sa nu fie, dar aia nu conteaza aici).

Daca un evreu emigreaza in Israel, e rau: dupa ce a adus comunismul, fuge la mai bine si ii lasa pe romani sa se spele cu el pe cap. Daca nu pleaca, se vede treaba ca-i merge bine, s-a invirtit, a fost baiat destept (evreu fiind, nu poate fi decit foarte destept ori complet timpit), sau i-a placut comunismul (evreu fiind, e, cum spuneam, de stinga).
Citeam acum citeva zile in Gandul ca israelienii investesc masiv pe piata imobiliara din Bucuresti. in paragraful urmator, nu mai sint „israelieni“, ci „evrei“. Sa fi fost din scrupul stilistic, sa evite autorul o repetitie? Mai dregraba un act ratat care tradeaza un „evreii ne iau si casele“, evreii de-aici, ai nostri, cum ar veni. Dar nu psihanaliza de doi bani voiam sa fac.
S-a intimplat ca tata avea un var matematician care plecase din tara cam pe cind intram eu la facultate. Nu l-am cunoscut. Dar stiam numele, iar cind am inceput sa inteleg ceva din matematica, am aflat ca e un nume important in teoria operatorilor, profesor, acum, la o universitate americana.

Ani de zile am ascuns cu grija acest lucru, am evitat si sa-l cunosc (nici pina azi nu l-am intilnit si cred ca el nu stie de existenta mea, care lucrez in alt domeniu) ca nu cumva sa se creada ca am pile – mafia iudeo-masonica si tentaculele ei. Din fericire, cind am ajuns eu student, matematicienii evrei parasisera cam toti Romania (dupa ce adusesera... vezi mai sus).
Si, pentru ca veni vorba despre tata, nu pot sa nu ma bucur acum, cind el nu mai este, aflind cit de multi prieteni (buni) avea pe cind traia. ii avea si nu stia. Iar altii, chiar daca nu-i erau prieteni, il stimau mult. Ma trec fiori reci cind vad, de exemplu, cu cita caldura il evoca Ion Coja (Unde sint evreii de altadata – IV) in Tricolorul lui Vadim Tudor, locul ideal pentru o evocare duioasa a unui evreu, si cum isi aminteste de proiectele lor comune... Ascuns om mai era tata! Oricum, incep sa cred c-a murit la timp.
E tare obositor si, de fapt, inutil sa parezi la nesfirsit, sa vrei sa le dovedesti ca nu esti asa cum spun ei ca esti, sa-ti organizezi viata in functie de ce ar putea ei gindi, sa le anticipezi reactia. Oglinda e strimba si nu poate fi netezita. E ca si cum ai incerca sa corectezi croiala proasta a hainei punindu-ti cocoasa. La urma urmei, situatia are si avantajele ei: unele popoare trudesc din greu sa-si dovedeasca universalitatea. Noi n-avem nici o problema: antisemiti gasim peste tot.

Iata, nu mai departe de Ungaria, daca e sa-l credem pe Imre Kertész, un fel de autoritate in materie: „Se pare ca sufletul natiunilor mici central-europene care sufera de complexul paternitatii, care au alunecat in perversiunea sadomasochista, nu poate exista fara marele opresor asupra caruia sa-si transfere nesansa istorica, si nici fara tapul ispasitor minoritar asupra caruia sa-si poata deversa cu satisfactie surplusul resentimentelor si al urii acumulate in esecurile cotidiene. Fara antisemitism, ce fel de identitate ar avea cel care este ocupat in permanenta cu propria-i identitate ungureasca? Dar ce este specificul unguresc? in mod transant, de cele mai multe ori se poate verifica numai in asertiuni negative, dintre care cea mai simpla – in cazul in care nu se cauta pretexte – suna astfel: ungur este cel care nu-i evreu. E-n regula, dar cine este evreul? Pai e cit se poate de limpede: cel care nu-i ungur. Evreul este cel despre care se poate vorbi la plural, cel care este asa cum sint toti ceilalti evrei, cel ale carui insusiri pot fi cuprinse intr-un compendiu, ca insusirile pe care le are o specie nu prea complexa de animale (ma gindesc, fireste, la un animal daunator, care, insa, pentru a deruta, are pielea matasoasa) etc“. Ce-o fi fost in sufletul lor, al ungurilor-unguri, cind un evreu a adus Ungariei Nobelul pentru literatura!

Ei, oricum, se putea si mai rau. Se zice ca Itic sta in tren in fata unui negru care citeste o carte (evreii au mereu la indemina o anecdota, stiti doar, si spun cele mai bune bancuri cu evrei). Se uita Itic, se uita, se foieste, apoi, neincrezator, intreaba: „Nu va suparati, ma rog, ce carte cititi?“ „Talmudul“, vine raspunsul prompt. „in ebraica, daca nu ma-nsel, ca cititi de la dreapta la stinga. Stiti dumneavoastra ebraica?“ „Sigur ca stiu, daca sint evreu!“ „Nenorocitule, nu-ti ajungea ca esti negru...“