OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

La sfatul unui prieten in care, mai ales in materie de carti, am toata increderea, incercam sa gasesc, pe la sfirsitul lui noiembrie, cartea Vechi maestri de Thomas Bernhardt, scoasa de Paralela 45. Fusesem prevenit ca se gaseste greu, mai precis, ca nu se gaseste. N-aveam timp sa bat toate librariile din oras. Am intrat la cea mai la indemina mie, „Mihai Eminescu“, linga facultate. Evident, librareasa nu auzise de carte. Nu e la raft, pe calculator nu apare.

Mi se spune, insa, ca o pot comanda, libraria avind si site (nici vorba sa noteze ea comanda si sa ma anunte cind vine, asta se poate la Paris, nu la Bucuresti: noi, doar on-line). Bine. Ca sa am cugetul impacat, intru si la libraria de alaturi, cea si cu papetarie. Acolo nu e calculator, vinzatoarele habar nu au de carte, „o fi fost, dar daca nu s-a vindut, am returnat-o“. Urc repede la catedra si intru pe site-ul librariei (recunosc, mai folosesc calculatorul de la „serviciu“ si pentru scopuri care nu sint legate de profesie). Renunt repede: inainte sa comand, ar fi trebuit sa ma inregistrez. Nu vad de ce: vreau o carte, nu sa devin client fidel sau mai stiu eu ce. Daca tot sint la calculator, ia sa comand direct de pe site-ul editurii, o fi mai simplu. Zis si facut. Intru pe site, gasesc cartea, mai aleg inca trei, umplu „cosul“ si incep sa completez formularul de comanda. Spre surprinderea mea, o rubrica imi cere profesiunea. Imi spun ca o fi optional, poate le-o trebui la niscai statistici, dar tot nu mi se pare normal sa-mi declin profesia ca sa cumpar o carte. Las loc liber. Ti-ai gasit! Sint instiintat ca nu am completat toate datele. O iau de la capat. Completez tot.

Trimit comanda pentru cele patru carti. In treacat, observ ca nu se face nici o reducere pentru comenzi direct de la editura. Ciudat: doar librariile iau comision mare, cumparind direct de la editor ar trebui ca pretul sa fie mai mic. Dar lasa, macar sa-mi vina cartile. Sperante desarte. Primesc imediat obisnuitul mesaj de confirmare a comenzii din care aflu ca „Ati comandat urmatoarele titluri: Total de plata: 0 ROL (0,00 RON) —— EUR (USD)“. Oi fi gresit ceva, imi zic. Mai fac o data comanda. Primesc acelasi mesaj. Se pare ca am pierdut timpul de pomana. Trimit, la redactie si la departamentul de comenzi, un mesaj in care povestesc ce-am patit si intreb, politicos, daca e o eroare sau nu, poate ca mi s-a inregistrat de fapt comanda, vreau sa stiu daca trebuie sa astept sau sa incerc in alta parte. Era in 30 noiembrie. Pe 3 decembrie primesc raspunsul sec: „Puteti face comanda si la telefon 0248. 214533“. Nu „Buna ziua“, nu „Scuzati“, un fel de „Ma lasi? Ia mai du-te-n ...“ Asa intelege Editura Paralela 45 sa discute cu un client. Dar chiar facind abstractie de mojicie, din afacerea pe care o propun ei, eu n-am nimic de cistigat: reducere – ioc, in schimb taxa de transport – da, basca o convorbire telefonica, pe banii mei, cu Pitestiul. Sa fie la ei acasa!

Nu ma descurajez, caut pe web, gasesc cartile la o librarie on-line, le comand, totul e in regula. Primesc nu numai mesaj de confirmare, ci si, dupa citeva zile, anuntul ca pachetul a fost expediat. Mai mult, primesc si un telefon prin care mi se comunica acelasi lucru si sint rugat sa merg la posta chiar daca nu primesc avizul – oameni patiti cu Posta romana...
Doua modalitati de a face comert, doua feluri de a-ti trata clientii. Ambele mi se par la fel de neprofesioniste. Sigur ca intre sictirul nesimtit al primeia si amabilitatea in exces a celei de-a doua, daca e sa aleg, o prefer pe a doua. Dar tot neprofesionista e: va puteti imagina ca va suna de la Amazon.com sa va anunte ca v-a plecat pachetul? Daca e on-line, apoi asa trebuie sa fie.
Mult adevar graieste sloganul „Ramin roman in Europa“...