Nr. 625 din 25.05.2012

Focus
Editorial
Actualitate
Opinii
Informaţii
Politic
Literatură
Istorie literară
Filozofie
Arte
Agenda culturală
Rubrici
Internaţional
 
Carmen MUŞAT
Paul CERNAT
Ovidiu DRĂGHIA
Iulia POPOVICI
Adina DINIŢOIU
Ovidiu ŞIMONCA
Alina PURCARU
Doina IOANID
Bianca BURŢA-CERNAT
Andreea RĂSUCEANU
Cezar GHEORGHE
Silvia DUMITRACHE
Observator cultural
vezi toti autorii
Translation

Acasa   |   Arhiva   |   2005   |   Decembrie   |   Numarul 298   |   BIFURCATII. Dascal prost

BIFURCATII. Dascal prost

Autor: Liviu ORNEA | Categoria: Rubrici | 0 comentarii
Tipareste pagina Mareste caractereMicsoreaza caractere Marime text
Sint mai multe lucruri legate de recenta greva a profesorilor pe care nu le inteleg. Las la o parte chestiunea care mi se pare chiar insolubila, anume de ce nu s-a miscat in front vreme de vreo patru ani pesedisti, si s-a pornit zavera taman acum. Mai bine sa va impartasesc alte nedumeriri, mai benigne.
In primul rind, nu pricep cum de „s-au identificat“ incet, incet, „noi surse“ de finantare pentru amaritul de invatamint. Impersonalul acesta ma omoara. Unde stateau ascunsi banii astia? Se pitisera ei fara stirea celor ce-au facut bugetul? Asteptau ei cuminti sa vina un finantist mai dibaci care sa-i gaseasca? A fost, asa, un fel de intimplare fericita, finantistul trecea pe-acolo, a zarit purcoiul de bani si ce si-a zis el, milos din fire? „Ia sa-i dam, domne, la prapaditii aia, ca tot n-avem ce face cu ei“.

Au fost ei luati de la alti amarasteni ca sa fie dati la invatamint? Asta n-o cred, pentru ca napristan ar fi protestat noii napastuiti. Nu-mi ramine decit sa cred ca banii acestia existau, erau cumva la dispozitia guvernului, nu erau folositi de nimeni. Poate-i tineau dositi pentru situatii exceptionale, sa-i dea primului care tipa; daca se trezeau intii medicii, luau ei tot potul. Atunci de ce a fost nevoie de trei saptamini de negocieri strinse, de proces intentat sindicatelor si de oameni in greva foamei? Nu se puteau scoate pitacii de la inceput si pune acolo unde era nevoie de ei?

Multi dintre oamenii care ne conduc arata civilizat, trecuti prin scoli inalte, nu par a intelege doar de logica fortei, nu-mi pot imagina ca aveau banii si faceau ghidusii, ca se jucau cu profesorii asteptind sa vada daca se prind si cit de departe sint dispusi sa mearga. E clar, trebuie sa incerc sa invat ceva economie, finante, o fi bun la ceva si A.S.E.-ul...
Alta nedumerire mare e legata de plata salariilor pe timpul grevei. Recunosc, n-am studiat legislatia muncii, dar imi imaginam (sechelele filmelor cu grevisti mineri englezi) ca sindicatele care au organizat greva sint cele tinute sa plateasca, integral sau nu, salariile grevistilor, nu patronatul impotriva caruia s-a facut greva. Ma gindeam ca de-aia cotizeaza profesorii la sindicat, pentru ca, intr-o situatie critica precum cea din care tocmai am iesit, el, sindicatul, sa-i sustina. Bun, imi zic, noi nu sintem nici mineri (din fericire), nici englezi (din pacate), la noi plateste patronul. Dar pentru ce anume plateste el? Pasamite pentru „recuperarea materiei“.

Asa zic liderii de sindicat si din acest moment nimeni nu mai stie nimic si toti se spala pe miini: ministerul zice la inspectorate se va hotari ce si cum, ca e treaba lor, inspectoratele spun ca fiecare scoala va decide (brusc, o nesperata autonomie), ca se fac liste, ca materia se va recupera. Dar aici sint cel putin doua probleme. Una ar fi ca noi, profesorii, de orice nivel, de la gradinita la universitate, nu sintem platiti „la materie“, ci „la ora“. Avem, adica, o norma didactica, un numar de ore pe saptamina. La o adica, as putea sa nu termin materia, alegind sa pisez o parte care mi se pare esentiala pina ce o-ntelege toata lumea, dar in nici un caz nu pot sa scurtez orele pentru ca am terminat mai repede. Eu pot sa-mi invit studentii la o bere (pe cei de la master, ca-s mai putini) si sa le explic acolo cum devine cu topologia algebrica, adica sa „acopar“ ceva din curs intr-un mod mai placut decit intr-o sala murdara cu tabla si creta proaste, dar nimeni nu ma va plati pentru asta.

Asa ca orele pierdute ar trebui recuperate fizic, toate, daca e sa fie platite. Ca nici nu se pune problema, mi-o dovedeste liceul fiica-mii (colegiul cu nume de voda despre care am mai scris), unde scoala s-a reluat triumfal prin trecerea la programul scurt de iarna. Pe de alta parte, daca unii profesori sau liderii de sindicat care-i reprezinta (cit de reprezentativi sint domnii acestia pentru profesorii din Romania, e o alta discutie) ne asigura ca materia poate fi recuperata fara a face de acum inainte ore suplimentare, ceva nu e in regula. Din doua una: ori chiar se poate recupera, primesc, deci materia intra, de fapt, in ore mai putine (15 de matematica la mate-info!), si atunci de ce Dumnezeu au copiii astia atitea ore de nu-i mai vedem pe-acasa? Ori nu se poate recupera, primesc, dar atunci sintem dusi cu presul urit si nu sade bine, ne vede madam Carol...

 
 
 
Cele mai citite articole
„Marius Oprea se va întoarce la IICCMER“
Speranța lucidă a Bucureștilor
FILM. Cannes 2012: Cristian Mungiu, în cărţi, la mijlocul competiţiei
BIFURCAŢII. Absolvenţii
Endemicul plagiat în şcoala românească
 
Parteneri observator cultural
Artline Editura Litera Incubatorul de condeie Teatrul Tineretului din Piatra Neamt Modernism Liternet Regizor Caut Piesa
 
filarmonica george enescu ONB Radio Romania Muzical Radio France International Romania Muzeul Ţăranului Român Radio România Actualităţi Radio Romania Cultural
 
Uniunea Artistilor Plastici Elite Art Gallery Fundatia Culturala Greaca Comunitate foto Infocarte Cartier Reteaua literara
 
Godot Cafe-teatru bookiseala.ro Institutul Cultural Roman Dana Art Gallery Senso TV vreaubilet ro hoteluri
 
Business Edu LicArt Şcoala Micile Vedete Corporate Image International Experimental Engraving Biennial Gazduire