OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

A luat fiinta, de curind, „Coalitia pentru universitati curate“. Organizatiile care o compun sint, cele mai multe, binecunoscute pentru implicarea lor, de multi ani deja si cu succes uneori, in asanarea mediului universitar si de cercetare de la noi. Nu stiu daca structurarea acestei noi organizatii a fost determinata de situatia grotesca de la Universitatea de Vest din Timisoara (vezi dosarele din Observator cultural si din 22), dar, daca s-a ajuns sa fie amenintat cu concedierea un cercetator care isi permite sa spuna adevaruri incomode despre sefii sai, atunci e clar ca o asemenea coalitie e necesara. Macar, asa cum bine observa Alina Mungiu Pippidi, pentru a demonstra ca nu toata lumea e murdara: din pacate, in timp ce snapanii fac legea si in unele universitati, oamenii cinstiti, cu siguranta mai multi, sint nevoiti sa ridice vocea ca sa se faca auziti.

Da, e bine ca exista aceasta coalitie. Ma tem insa ca nu va rezolva mare lucru. Sigur, probabil ca va reusi sa impiedice concedierea lui Vasile Docea, ceea ce deja e important; poate ca va reusi, de asemenea, eliminarea citorva escroci, pseudointelectuali care si-au arogat titluri si, pe baza lor, functii nemeritate. Va fi, eventual, un fel de DNA, se va ocupa de pestii cei mari si la vedere. Si e normal: cu acestia se mai poate lupta. Dar cum sa lupti, de exemplu, cu profesori care si-au facut doctorate cinstite, care sint, unii, cercetatori decenti sau chiar foarte buni si care ciupesc de peste tot: unii de la examenele de an, altii de la definitivate, de la examene de grad, sau, de ce nu, de la toate laolalta.

Nu e vorba numai de a lua bani de la candidatii la definitivat sau grad, de exemplu, desi asta se face in mod curent (secretarii stiu si fac multe; dar oare sint chiar de capul lor?), se mai poate cistiga cite ceva si facind mai putine din orele de pregatire programate si platite (parca profesorilor care vin la perfectionare nu le convine?). Lucrarile de grad, cele de licenta, se pot trafica si acelea. Cit despre lucrarile de doctorat, notiunea de „cercetare originala“ e uneori atit de fluida...; si asta desi, in stiinte, rareori „originalitatea e lipsa informatiei“, cum spune Liviu Ciulei, apud Ioana Pirvulescu. Iar despre ce se intimpla in universitatile private, chiar nu vreau sa vorbesc.

Dar nu e vorba numai de spaga directa sau indirecta la un examen. Acordarea de granturi la gramada, granturi care se materializeaza in titluri si in bani multi (sub forma de salarii, calculatoare etc.), nu coruptie se numeste? Tolerarea unor universitati de cartier care nu-si merita nicicum titulatura, nu coruptie se numeste? Pastorirea cite unei cohorte de doctoranzi, la gramada, moralitate se cheama? Ati vazut ARACIS-ul sa „discrediteze“ ceva? Dimpotriva, acrediteaza tot ce misca, e doar o chestiune de timp.
Nu cred ca se poate lupta eficient impotriva acestor practici. intreaga atmosfera e viciata.

Nici studentii nu sint mai breji. Atita vreme cit copiatul e practica de masa si studentii accepta sa dea bani sau altceva pentru un examen sau pentru o lucrare de licenta, nu se va schimba nimic. Ar fi foarte simplu sa n-o faca: ar fi de ajuns sa invete. Un profesor poate sa asupreasca un student, ii poate da nota mai mica decit merita, dar nu-l poate pica daca stie, examenele nu se dau in tête-à-tête. Nu-mi inspira nici o incredere actiuni heirupiste (si cu iz politic, de fapt), precum cea de anul acesta, cu nu stiu ce organizatie de studenti care isi propusese sa taie in carne vie; ati mai auzit de ea? Citi studenti care au luat un examen pe bani vor declara in scris, sub semnatura, cit si cui au dat? Citi studenti isi vor pune semnatura pe o hirtie in care sa spuna ca niste cursuri sau seminarii care apareau la orar nu s-au tinut? Nici unul, puteti fi siguri. Sistemul functioneaza ca uns. Toata lumea e la curent, nimeni nu poate dovedi nimic pentru ca aici, in invatamint, cel care da are succesul asigurat.
La noi totul depinde de cite un om providential care reuseste sa se opuna mediului, sa fenteze sistemul.

Cind se gaseste cineva care vrea sa faca treaba si nu se lasa inspaimintat, se poate. Iata, Comisia de evaluatori pentru matematica, fizica, chimie de la CNCSIS s-a schimbat radical de cind i s-a schimbat presedintele, evaluarile se fac corect (greselile au devenit exceptii) si efectele se vad cu ochiul liber. Dar cit va rezista domnul acela acolo? Si, oricum, asemenea oameni rareori ajung in functii de decizie.

De fapt, lumea e foarte polarizata in mediul academic. Exista cei oricind dispusi la compromisuri si la aceasta „coruptie mica“ si ceilalti, profesori si studenti deopotriva, care nu vor sa aiba de-a face cu ea. Contacte intre cele doua parti nu prea sint, fiecare isi vede de viata ei. Unii trec senini mai departe, ceilalti rosesc de jena si pleaca ochii. Rar, se gaseste cite vreun don Quichote care e repede pus la punct. Sistemul se apara perfect. De multe ori, cei „labili“ sint sustinuti chiar de oameni cinstiti: nimeni nu e transant, toti vor „sa lase loc de buna ziua“. Viata academica de la noi e complicata, cei mai multi stau in aceeasi facultate de la douazeci la saptezeci de ani, fiecare stie atitea lucruri despre celalalt, exista atitea increngaturi, relatii, servicii pentru care fiecare e indatorat celuilalt...
„Coruptie, coruptii. s.f. 1. Stare de abatere de la moralitate, de la cinste, de la datorie. 2. Desfrinare, depravare“.
Bine zis: stare.