OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Zău dacă ştiu de ce se agită atît lumea zilele astea. De ce-or fi toţi aşa de supăraţi? Ce aşa mare nenorocire cu alegerile astea? De fapt, e foarte amuzant. Şi în firea lucrurilor. Ba chiar plicticos de previzibil. Doar nu credea cineva că PDL avea să-l pună pe Daniel Funeriu pe un loc eligibil. Ce nevoie să aibă PDL de unul care chiar ştie ceva bine, vorbeşte coerent şi are idei clare? Jos cu el: a dat bine în poza de grup, acum gata, se trece la lucruri serioase. De competenţele lui Traian Ungureanu, pînă de curînd înverşunat antieuropean, avem noi nevoie, nu de-ale lui Funeriu. Bine că a scăpat măcar doamna Macovei. Să vedem cît durează pînă o dezavuează pe trădătoarea de neam şi de ţară. Eu n-aş paria pe un mandat întreg. Altfel, cred că şi domnul Stolojan e o opţiune fericită: aici e ca o lămîie stoarsă, abia de mai poate picura cîte o lacrimă; acolo, în schimb, îl iau de nou şi, serios cum îl ştim, birocrat, finanţist pursînge, sigur o să dea bine. Sigur o s-o şcolească şi pe frumoasa Elena, viitorul de aur al politicii româneşti. De ce-ar trebui un preşedinte de stat să taie aripile copiilor lui? Unde scrie? Şi-apoi, prezenţa inefabilei Elene va fi bine contrabalansată de prea plina de aplomb doamnă Nicolai, jolly joker-ul politicii româneşti, femeie solidă, a toate pricepută. Nu de Daniel Dăianu aveau nevoie liberalii, de-un prost care-şi ştie meseria, ci de doamna Nicolai. Aţi văzut că i-a ieşit? A vrut să fie ministru al Justiţiei; n-a fost să fie. Ei şi ce dacă? A aşteptat şi-a cîştigat, o poftă tot şi-a făcut.

 

Politica nu se face în pripă, şi cine rîde la urmă rîde mai bine. Vadim, păunaşul codrilor, de exemplu. Mă rog, ăsta nu rîde, rînjeşte, dar oricum, a cîştigat şi el ceva. Şi-a cam luat el înapoi vorbele şi şi-a umplut guriţa cu flegmele de el depuse gingaş mai an pe obrajii lui Becali, dar a meritat. Noi, mai ales, am meritat. Păi, e puţin lucru să fii reprezentat la Bruxelles de nea Gigi, acest Bernard Tapie ratat? Las’ că-i bine. Poate aşa, mai cu o cunoştinţă sus-pusă, mai cu un chiolhan – parcă ce, bruxellezilor nu le-o plăcea o masă bună, un friptan ca la mama-acasă, un şpriţ neaoş dulce-acrişor (gustul românesc)? – poate aşa mai cîştigă şi Steaua ceva prin Europa, să se bucure şi românul, sireacul. Şi ce bine o să se înţeleagă Vadim şi nea Gigi cu marele intelectual Severin – doar are şi PSD-ul intelectualii lui cu panaş. Despre Adrian Severin e vorba, domnul pentru care garantează însuşi Geoană (sau Vanghelie? c-am început să-i confund); este, în caz că aţi uitat, acel bărbat plinuţ şi spilcuit care, nu foarte de mult, după ce abandonase listele de trădători de neam, în rubrica sa permanentă din Ziua, coleg de pagină şi, oarecum, de idei cu inefabilul Victor Roncea, explica profund europeneşte acţiunile politicienilor pe baze etnice. Mare teoretician! La cîtă carte ştie, sigur ajunge academician. Mare păcat de furtuna de acum cîteva zile că i-a culcat bannerele şi acum zîmbeşte boţit. Păi, alături de el, zău că nea Gigi nici nu dă prea rău, face figură de om onest, la locul lui. Ar fi chiar păcat să nu-l lase nemernicii ăştia de la Justiţie să meargă să-şi facă treaba pentru care e născut, nu făcut, mai ales că, se pare, Vadim, om de onoare, cum îl ştim, rămîne şi el acasă din solidaritate. Lasă... Biruit-au ei gîndul, n-o să biruie Justiţia?