OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Mă tem că, duminică seara, chiar dacă ne-am burduşit cu Emetiral şi Colebil, tot amar a fost gustul pe care l-am avut în gură. Iar pe 6 decembrie va fi şi mai rău. Aş fi, de fapt, tare curios să ştiu dacă există vreun om conştient de ce se petrece (nu-i iau în calcul, evident, pe susţinătorii lui Corneliu Vadim Tudor) şi care să se declare mulţumit de rezultatul alegerilor. Se vor fi bucurînd, oare, susţinătorii lui Traian Băsescu sau cei care doar au votat cu el de strînsa lui victorie „de etapă“? După ce s-au amăgit ani de zile şi au crezut, de voie, de nevoie, în bunele lui intenţii şi în afişata adversitate faţă de „servicii“, în ruperea sa de tradiţia economico-politică din care provine – cum mai pot pune preţ pe declaraţiile lui după ce l-au văzut în compania lui Gigi Neţoiu şi a primarelui Craiovei? Ce credit îi mai pot ei acorda? Comportamentul din ultima vreme oare nu le aduce din nou în minte abuzul flagrant pe care preşedintele l-a comis fără să clipească atunci cînd şi-a impus fetiţa la Bruxelles? Dar votanţii lui Geoană? Printre ei ar trebui să se afle mai mulţi care încă mai pun preţ pe ideologie, pe doctrină. Le găsesc ei la Mircea Geoană? Are domnia sa ceva legături cu stînga socialistă sau cu social-democraţia occidentală? Nu pare. Şi, iarăşi – dacă va birui peste două săptămîni, cu cine va conduce?

 

Cum pedeleul e deja demonizat, probabil cu mult curtaţii liberali. Bine se vor simţi soldaţii credincioşi ai partidului, cei care votează cu domnul Geoană doar pentru că nu mai candidează domnul Iliescu, la gîndul că, imediat după alegeri, vor da mîna cu liberalii? Dar liberalii sau cei care, chiar şi fără o ideologie marcată, au votat cu Crin Antonescu, pot vorbi senini despre „bunul-simţ“ al candidatului lor şi al ţării pe care va s-o clădească, printr-o revoluţie, fireşte, după ce au asistat la declaraţiile sale aiuritoare de după nominalizarea lui Bogdan Olteanu la B.N.R.? Şi, scîrbiţi de alianţa pedelisto-pesedistă, oare cum văd ei proaspăta alianţă penelisto-pesedistă? Cam cît Colebil le trebuie ca s-o înghită? Îşi închipuie cumva că domnul Antonescu, june şi independent cum e, fără obligaţii, ar fi putut face ceva de unul singur? Nu ar fi avut nevoie de puterea financiară a nimănui? Cum s-au simţit liberalii în alianţă cu, să zicem, Vanghelie? Dar cum se simt ei acum, cînd au şi început jocurile pentru reapropierea de Traian Băsescu şi de hulitul PDL? Despre votanţii lui Sorin Oprescu – nimic de zis. Nici măcar nu mi-i pot imagina. Nu văd pe nimeni care să creadă sincer în omul ăsta. Nu văd cum a putut fi votat altfel decît ca reacţie negativă faţă de ceilalţi. Şi-atunci, ce se fac ei fără Colebil? Cred că singurii cu stomacul relaxat şi răsuflarea proaspătă sînt votanţii lui Kelemen Hunor şi ai lui Remus Cernea. Dar ce-i aşteaptă şi pe ei pe 6 decembrie...