Nr. 625 din 25.05.2012

Focus
Editorial
Actualitate
Opinii
Informaţii
Politic
Literatură
Istorie literară
Filozofie
Arte
Agenda culturală
Rubrici
Internaţional
 
Carmen MUŞAT
Paul CERNAT
Ovidiu DRĂGHIA
Iulia POPOVICI
Adina DINIŢOIU
Ovidiu ŞIMONCA
Alina PURCARU
Doina IOANID
Bianca BURŢA-CERNAT
Andreea RĂSUCEANU
Cezar GHEORGHE
Silvia DUMITRACHE
Observator cultural
vezi toti autorii
Translation

Acasa   |   Arhiva   |   2010   |   Iunie   |   Numarul 527   |   BIFURCAŢII. Homo ludens matematicarum

BIFURCAŢII. Homo ludens matematicarum

Autor: Liviu ORNEA | Categoria: Rubrici | 0 comentarii
Tipareste pagina Mareste caractereMicsoreaza caractere Marime text
Profesorul Solomon Marcus nu oboseşte să reamintească mereu şi mereu despre dimensiunea ludică a matematicii şi să recomande alcătuirea manualelor (şi) în acest spirit. Are, desigur, dreptate. Şi nu e vorba numai despre prezentarea matematicii ca joc, de integrarea jocului într-un proces educativ (deşi nu e deloc uşor de găsit echilibrul corect între informaţia pe care trebuie s-o transmită un manual şi înfăţişarea ei accesibilă, plăcută). Dar cred că acel spirit ludic despre care vorbeşte profesorul Marcus se referă mai ales la altceva, la un dat intrinsec al matematicii, cel puţin al aceleia de bună calitate. E vorba despre plăcerea, despre bucuria pe care o provoacă sesizarea unor conexiuni neaşteptate, a unor tipare generale care se ascund în spatele unor multiple ipostaze particulare, despre zîmbetul care ne luminează faţa cînd înţelegem sau vedem ceva frumos, poate şi de satisfacţia pe care ţi-o dă efortul cheltuit aparent fără nici un scop – la ce foloseşte să afli că înălţimile unui triunghi se intersectează? Aşa ceva e mult mai greu de transmis.
 
Din păcate, deocamdată, văd că e cultivată mai ales joaca de-a matematica prin competiţii. E şi acesta un aspect al spiritului ludic, dar cam sărac, banal. Şi care nu cred că face prea mult bine matematicii. Au apărut puzderie de concursuri locale, judeţene, ale cîte unei şcoli, multe purtînd – oroare! – numele unor profesori perfect contemporani. Copiii sînt antrenaţi să rezolve anumite tipuri de probleme contra cronometru. Cred că era mult mai bine atunci cînd existau numai olimpiada naţională şi concursul Gazetei Matematice. Mult mai profitabile – pentru copii, desigur, nu pentru organizatorii care cîştigă din fiecare asemenea concurs, la unele plătindu-se chiar taxă de participare – sînt forumurile matematice, unde se propun şi se discută probleme, se comentează sau măcar se semnalează publicaţii de specialitate. Există mai multe, mai ales în engleză, dar ştiu şi unul românesc foarte bun:www.mateforum.ro.
 
Nu sîntem singurii martori ai unor asemenea evoluţii. Cu probleme similare, generate de proliferarea, în scop evident lucrativ, a concursurilor şcolare se confruntă şi Rusia, de exemplu. Iar alţii au idei mult mai avansate. Recent, cu ocazia sărbătoririlor prilejuite de aniversarea a o sută de ani de la înfiinţarea Societăţii de Ştiinţe Matematice, l-am ascultat pe un domn din Cipru povestindu-ne cum atrag ei copiii către matematică. Ei bine, cuvîntul de ordine era: distracţie (fun). Nu se mai încurcau cu matematica în sine. Conta numai ambalajul, care, se ştie, vinde marfa. Organizau, de pildă, concursuri în hoteluri minunate aflate la malul mării, locuri unde veneau copiii cu părinţi cu tot şi fiecare avea fun în felul lui – care bînd un cocktail în şezlong, care înotînd în piscina hotelului, care frecîndu-şi mîinile că are hotelul plin, care rezolvînd probleme, dar nu prea grele, să nu se sperie cumva şi să nu mai vină la anul. Organizau concursuri de scenete pe teme matematice – desigur, tot în hoteluri la mare, tot cu părinţii şi cu fun-ul de rigoare. Era atîta fun, că te întrebai dacă mai rămîne loc şi pentru matematică. Judecînd după rezultatele ciprioţilor la concursurile internaţionale, nu prea mult. Oricum, prezentarea a fost frumoasă, slide-uri colorate, ce mai – fun.
 

Mă tem că, aşa cum merg lucrurile în lume şi la noi – ce bine că ne-am sincronizat! –, văzînd cum se tot hăcuie materia de şcoală, cum se simplifică ea exclusiv prin tăiere, cum informaţia oferită se tot subţiază şi demonstraţiile sînt considerate inutile, vom rămîne şi noi numai cu joaca de-a matematica. Atunci să te ţii distracţie!



Etichete:  Solomon Marcus, matematica ludică
 
 
 
Cele mai citite articole
„Marius Oprea se va întoarce la IICCMER“
Speranța lucidă a Bucureștilor
FILM. Cannes 2012: Cristian Mungiu, în cărţi, la mijlocul competiţiei
BIFURCAŢII. Absolvenţii
Endemicul plagiat în şcoala românească
 
Parteneri observator cultural
Artline Editura Litera Incubatorul de condeie Teatrul Tineretului din Piatra Neamt Modernism Liternet Regizor Caut Piesa
 
filarmonica george enescu ONB Radio Romania Muzical Radio France International Romania Muzeul Ţăranului Român Radio România Actualităţi Radio Romania Cultural
 
Uniunea Artistilor Plastici Elite Art Gallery Fundatia Culturala Greaca Comunitate foto Infocarte Cartier Reteaua literara
 
Godot Cafe-teatru bookiseala.ro Institutul Cultural Roman Dana Art Gallery Senso TV vreaubilet ro hoteluri
 
Business Edu LicArt Şcoala Micile Vedete Corporate Image International Experimental Engraving Biennial Gazduire