OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Aceasta fiind situaţia, ce-i de făcut?

 

În primul rînd, să identificăm cauzele. Asta nu-i prea greu. E clar că studenţii vin în anul întîi nepregătiţi bine din liceu. Dar mi se pare inutil să glosez asupra schimbărilor necesare în programe, mod de predare etc. S-a tot spus. Şi, de fapt, poate că nici nu e atît de dramatică pregătirea lor precară. Poate că n-ar trebui să primim atît de mulţi studenţi. Dacă am da examenul de intrare mai serios, ar intra cam jumătate din cei de acum. Şi ne-am putea face toţi treaba. Dar asta nu se poate, pentru că sîntem finanţaţi pe cap de student. Aşa că vrem să avem studenţi mulţi. Şi primim inclusiv copii care au picat bacul la matematică în vară. Nu avem altă soluţie. Nu putem să sporim exigenţa la admitere, nici nu sîntem atît de naivi încît să credem că, într-un viitor previzibil, pregătirea din liceu se va îmbunătăţi şi bacalaureatul va deveni un examen serios.

 

Aşa că, ori continuăm să primim studenţi de calitate submediocră care, într-o lume normală, n-ar avea ce căuta la noi în facultate, ori găsim alte soluţii de finanţare. Nu cred că există. Nu sîntem medicinişti, să ne asalteze francezii neînstare să intre la ei. Facultăţile de matematică sînt subpopulate cam peste tot, nu putem conta pe vreun flux din afară. Nici nu putem muta centrul de greutate pe masterat sau pe şcoala doctorală, aşa cum visează unii (deşi profesori rezonabili am avea): bursele noastre, cît ar părea ele de mari, nu le pot concura pe cele europene. Ca să nu mai vorbesc de ritmul în care vin. Adică, în afară de profesori buni, nu prea avem ce oferi. De ce să ne caute străinii?

 

Rămîne să găsim o soluţie pentru studenţii aceştia slab pregătiţi de liceu. Ei bine, nu cred că există. Nu putem să coborîm şi mai mult ştacheta. Deja facem cursuri mult mai aerisite decît înainte (cu mai puţină informaţie, cu mai puţine demonstraţii) şi dăm examene de care ne-ar fi fost ruşine acum zece-cincisprezece ani. Cel mai normal ar fi să organizăm (măcar) un semestru de „aducere la zi“ – la fel ca pentru studenţii străini de ţară şi de matematică. Imposibil: îi pierdem pe acei, cîţiva, foarte buni care încă ne mai caută. Ca să nu mai vorbesc de faptul că, din şase semestre, cîte sînt acum planificate, nu putem sacrifica unul. Ar trebui introdus, pentru unii (mulţi) dintre studenţi, un asemenea semestru suplimentar. Dar statul nu-l va plăti, pentru că doar şase semestre sînt finanţate de la buget. Şi nu văd cum i-am putea pune la plată pe studenţi, după ce au fost admişi în facultate pe locuri bugetate. În disperare de cauză (şi nu numai), mi s-ar părea salutară renunţarea la sistemul de credite. Adică revenirea la sistemul dinainte: nu se promovează anul pînă nu se iau toate examenele. Acum sîntem obligaţi să acceptăm ca studenţi care nu-şi pot lua examenele de anul întîi să urmărească – cu ce succes, vă daţi seama – cursuri de anul doi şi trei, care utilizează efectiv cunoştinţele materiilor nepromovate. Bănuiesc că, iarăşi, nu se poate, pentru că tanti Europa nu e de acord: sistemul de credite e o mare cucerire şi trebuie păstrat. În plus, studiile ar dura cam mult şi iar ar apărea problema finanţării.