Nr. 625 din 25.05.2012

Focus
Editorial
Actualitate
Opinii
Informaţii
Politic
Literatură
Istorie literară
Filozofie
Arte
Agenda culturală
Rubrici
Internaţional
 
Carmen MUŞAT
Paul CERNAT
Ovidiu DRĂGHIA
Iulia POPOVICI
Adina DINIŢOIU
Ovidiu ŞIMONCA
Alina PURCARU
Doina IOANID
Bianca BURŢA-CERNAT
Andreea RĂSUCEANU
Cezar GHEORGHE
Silvia DUMITRACHE
Observator cultural
vezi toti autorii
Translation

Acasa   |   Arhiva   |   2006   |   Iunie   |   Numarul 327   |   BIFURCATII. Interzis saracilor sanatosi

BIFURCATII. Interzis saracilor sanatosi

Autor: Liviu ORNEA | Categoria: Rubrici | 0 comentarii
Tipareste pagina Mareste caractereMicsoreaza caractere Marime text
Intre Matei Voevod si Piata Iancului, pe o distanta de doua, maximum doua sute cincizeci de metri, pe un singur trotuar, cel din stinga cum privesti inspre Obor, intilnesti, pe rind, farmaciile: Mihai Bravu (mica, mica, dar voinica, joi iti ia si tensiunea gratuit), Centrofarm (era de stat – o mai fi? –, proaspat renovata si fatuita), Help Net (deschisa si noaptea), la mai putin de douazeci de metri de precedenta, si, in sfirsit, dupa inca vreo cincizeci de metri, Dona.

De partea cealalta a bulevardului, Reteta si Sensiblu. Cu exceptia primeia, toate au „badigard“ la poarta si/sau inauntru. Pe strazile perpendiculare – Vatra Luminoasa, Maior Coravu si Iancului, alte farmacii, unele micute, in vreun apartament de la parter, toate foarte aproape de intersectia cu Mihai Bravu. Sa tot fii bolnav la noi in cartier! Si se pare ca sintem, altfel cum Dumnezeu supravietuiesc toate? Cunosc teoria conform careia e bine sa aglomerezi pravalii de acelasi fel intr-un singur loc, ii ia lumea urma si acolo vine, vinde vecinul, mai vinzi si tu, nu ne-mbogatim, dar traim cu totii. Sistemul functioneaza pentru materiale de constructii, de exemplu, sint strazi specializate prin Colentina si nu numai. Dar si cu farmaciile o fi la fel?

Daca, insa, n-ai avut noroc in viata si esti sanatos tun, deci nu poti folosi din plin facilitatile comerciale ale zonei, ai posibilitatea sa te bucuri, in schimb, de banci. Pe acelasi trotuar si in acelasi sens de mers, incepem cu un BCR falnic si maricel, dar vesnic aglomerat, urmeaza la rind o proaspat deschisa Piraeus, intr-un loc cam lipsit de sansa, un spatiu mare care a gazduit succesiv un magazin de mobila, apoi unul de jucarii care o cam oripilau pe doamna Aurora Liiceanu, Toy Zone, dar de unde fiu-meu si-a luat citeva lego-uri, apoi vine un sediu BRD (mic, in locul unui Hollywood Music de unde se puteau inchiria si filme bune) si un CEC. Putin dupa ele, de saminta, trei case de schimb. Vizavi e Banca Romaneasca, Raiffeisen si Alpha, plus vreo trei case de schimb.

Daca traversam inapoi si trecem de bulevardul Carol catre Obor, inca un BCR, un BRD si un Bancpost, basca trei case de schimb. Pe tot traseul, la vedere, firmele galbene cu Western Union (cel mai rapid transfer de bani, in caz ca nu stiati). Ei bine, si prin banci e lume! Desi, sincer sa fiu, impresia mea e ca bancile sint aglomerate nu pentru ca e foarte multa lume care are nevoie de ele sau pentru ca sint prea putine, ci pentru ca ofera servicii execrabile, complicate, descurajant de lente. Ca sa incasezi, de exemplu, un cec in valuta, la o banca la care ai deja un cont, trebuie sa completezi in doua exemplare un formular pe care treci si data nasterii si codul numeric personal (oare cind or sa invete cei care concep formularele semnificatia primelor sapte cifre din CNP?), adresa, seria si numarul cartii de identitate, profesia si locul de munca (!), de parca un belfer nu ar avea voie sa aiba bani, numar de telefon si adresa electronica; asa, sa fie. Iar dupa ce completezi resemnat formularul, afli ca la BCR pentru dolari dureaza treizeci de zile, pentru euro saizeci. De ce diferenta asta de la simplu la dublu, cind in zona euro mai-mai sa ne integram? Mister de nepatruns!

Stiu ca multi cred ca, de fapt, avem prea putine banci, ca proliferarea lor e o masura a modernizarii, a civilizarii si a generalizarii unui circuit mai alb al banilor. Pot sta linistiti acestia: ii anunt cu legitima mindrie patriotica de cartier ca pe traseul amintit, pe acei doua sute de metri, se mai deschide o banca! Mi-au inchis patiseria de la parterul blocului, o bunatate, laborator propriu, nici foarte scumpa, si deschid in locul ei un sediu de banca. La cincizeci de metri de BRD si la zece de CEC. In fata patiseriei statea toata ziulica o batrina, mai si primea cite ceva de la cei care ieseau cu burta si plasa plina. N-as baga mina-n foc ca o sa-i mearga la fel de bine cu banca, asta in caz ca o lasa paznicul, pardon, „badigardul“ sa mai stea pe-acolo. Pe de alta parte, nu zic, decit inca o farmacie...
Traiesc intr-un cartier – dar ce spun? – intr-un oras din ce in ce mai bogat si mai bolnav!

 
 
 
Cele mai citite articole
„Marius Oprea se va întoarce la IICCMER“
Speranța lucidă a Bucureștilor
FILM. Cannes 2012: Cristian Mungiu, în cărţi, la mijlocul competiţiei
BIFURCAŢII. Absolvenţii
Endemicul plagiat în şcoala românească
 
Parteneri observator cultural
Artline Editura Litera Incubatorul de condeie Teatrul Tineretului din Piatra Neamt Modernism Liternet Regizor Caut Piesa
 
filarmonica george enescu ONB Radio Romania Muzical Radio France International Romania Muzeul Ţăranului Român Radio România Actualităţi Radio Romania Cultural
 
Uniunea Artistilor Plastici Elite Art Gallery Fundatia Culturala Greaca Comunitate foto Infocarte Cartier Reteaua literara
 
Godot Cafe-teatru bookiseala.ro Institutul Cultural Roman Dana Art Gallery Senso TV vreaubilet ro hoteluri
 
Business Edu LicArt Şcoala Micile Vedete Corporate Image International Experimental Engraving Biennial Gazduire