Pe Kris l-am cunoscut în 1997,
prin iunie. Îl ştiam de cîţiva ani buni, de cînd
irupsese în domeniul de care mă ocupam şi eu şi îi cam
schimbase faţa. Avea, de fapt, un doctorat în fizică, dar se
reprofilase pe geometrie diferenţială, în care venise cu
intuiţia de la Fizică: o combinaţie imbatabilă, cînd eşti
bun. Şi el era. Ne scriam, dar nu ne văzusem niciodată. Polonez de
origine, emigrase în America prin 1983, însă venea în
fiecare an în Europa, mai ales la Institutul „Max Planck“
din Bonn. Acum, în mai 1997, era acolo, iar eu la Dortmund.
M-am dus la Bonn, o aruncătură de
băţ, nu puteam rata ocazia – am luat bilet ieftin, de weekend. Mă
aştepta la gară, venise cu bicicleta – în Europa redevenea
european; în New Mexico-ul lui, nu se dădea jos din maşină,
era mai american decît americanii de viţă. Pentru
recunoaştere, purtam un tricou cu inscripţia „Baby, I’m gonna
Liviu“. A funcţionat. Am mers la institut, am discutat, am făcut
nişte calcule, nu l-am convins (aveam să le finalizez după doi ani
cu un coleg bulgar), apoi am mers acasă. Locuia la Maya, într-un
sat aproape de Bonn. Ne-am aşezat la masă şi a început una
dintre cele mai frumoase seri – ce zic, nopţi! – pe care le-am
trăit cu oameni complet necunoscuţi. Am mîncat noi ceva, Maya
gătea bine, dar mîncarea tot fudulie... Am băut temeinic,
aşezat. Mă rog, mult. Cam cît pot bea nişte oameni însetaţi
pînă spre dimineaţă. Vin şi vodcă – cred că doar şi în
ordinea asta, dar nu bag mîna-n foc că n-a fost şi altceva.
Beam, vorbeam, povesteam, habar n-am ce, probabil amintiri. În
fond, Kris şi cu mine, cam de aceeaşi vîrstă, aveam o
experienţă comună destul de îndelungată. Ne descopeream –
şi ascultam muzică. Muzică veche. Brassens, şi Brel, şi Vîsoţki,
şi Okudjava – atunci i-am descoperit pe ruşii ăştia. Nu ştiam
şi nu ştiu nici acum boabă de rusă. Kris şi Maya ştiau, îmi
mai traduceau, deşi muzica asta te furnică şi dacă nu ştii ce
spune.
În schimb, Kris nu ştia
franceză, îi traduceam noi în engleză – Maya e
filoloagă, ştie de toate, inclusiv polonă. Era cald, era linişte,
era o noapte parfumată în grădina Mayei şi ne simţeam bine
– parcă ne cunoşteam de-o viaţă. Aşa ne-am împrietenit.
Dimineaţa, Kris s-a pus pe gătit bigos, ţinea morţiş să-mi dea
să gust mîncarea asta de varză a lor. A lăsat-o pe Maya s-o
scadă şi noi am mers la institut, era Arbeitstagung, conferinţe
bune – n-aş zice că am înţeles mare lucru din expunerile
la care am asistat...
Din 1997 încoace, ne-am văzut
destul de regulat, la conferinţe, prin Europa. În 2003 a fost
în Bucureşti, apoi am mers eu la el, în Albuquerque, am
şi scris împreună un articol. Ca şi mine, Kris era
îndrăgostit de Roma. Mergea acolo aproape în fiecare an,
măcar cîteva săptămîni. Uneori, ne urmam în
acelaşi apartament: întîi în unul mai depărtat,
după gara Tiburtina, peste pod, apoi în cel din via dei
Volsci, în San Lorenzo. Grozav îi plăcea cartierul ăsta
popular, plin de cîrciumi ieftine şi bune! Lucra bine acolo,
era fericit. Se dădea în vînt mai ales după un
restaurant sard de pe via Tiburtina.
Aşa a fost şi în 2007. Am ajuns
acolo în august, ei fuseseră călare peste iunie şi iulie;
între noi, nu mai fusese nimeni, aşa că în frigider mai
era încă un vin alb dulce („licoros“) şi foarte tare,
Pantelleria, care-i plăcea Mayei; l-am băut în sănătatea
lor. În afară de matematică, Kris iubea înotul şi
muntele. Nu făcea alpinism, dar ţintea sus, alegea trasee grele –
era unul dintre motivele pentru care-i plăcea să locuiască în
Albuquerque: casa lui era chiar la poalele muntelui Sandia, de 3.255
de metri, îl urca pe toate potecile posibile. Îi plăcea
să facă matematică în echipă; pe munte mergea mai mult
singur. În vara aceea, plănuise cîteva zile în
Alpi, spre Elveţia. S-a dus cu Maya. A căzut. Maya a avut noroc, a
scăpat. Pe el l-au adunat cu greu, cît au putut. L-au dus cu
elicopterul la Berna, l-au ţinut o vreme într-un spital, apoi
l-au dus acasă, la Albuquerque. A rămas în comă pînă
în septembrie. Mut, inconştient. Legumă. Şi cum mai ştia să
fie viu şi să se bucure de viaţă! Pînă la urmă, l-au
deconectat. Mie-mi place să cred că a murit în iulie, pe
munte.
Autor: 
Categoria: 
_04060905.jpg "Şcoala Micile Vedete")
RSS Feed
Newsletters