OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Arsita. Pirjol. Vipie. Zapuseala. Pojar. Pe ce pun mina, frige. Mi s-a lichefiat mintea, sint anesteziat, abia leg doua ginduri. Cum sa scrii ceva inteligent pe vremea asta? Vai de copiii care au dat si mai dau acum examene de admitere. Parca ne-am mutat intr-un roman de Paul Georgescu: „Oamenii is moi, se opresc, se poticnesc, motaie, cucaie, sforaie“. Dar cine sa mai faca azi „ciorbita de rosii cu orezel, reeece“. Altfel citesc acum Caldura mare, amicul nu mai pare asa idiot. Si erau numai 33 de grade la umbra. Ce sa le mai ceri alesilor nostri, amici sau nu, la 40 de grade si peste? Desi, daca stau sa ma gindesc bine (cit pot si eu pe caldura), ei, la aer conditionat, n-ar trebui sa aiba asa mari probleme. Si totusi, cind ii auzi, parca singura reactie e tot: „Amice, esti idiot“.

in ultimele zile, s-au certat pe chestia avioanelor prezidentiale. Mai deunazi, discutiile despre votul uninominal din comisia parlamentara aduceau cu bancul cu capra: „Care capra?“. Si, pentru ca tot veni vorba, zau daca inteleg de unde li se trage. Ce se rezolva daca se trece la votul uninominal? Care e diferenta? Acum votam liste. Conteaza, adica, partidul pe care il prefer. Am doua solutii: ori merg orbeste si votez partidul X, indiferent la numele pe care mi le serveste, ori stau acasa (ceea ce sint din ce in ce mai convins ca voi face). in nici un caz nu voi vota, sa zicem, Romania Mare pentru ca si-a asigurat prezenta pe lista a unor oameni pe care ii stimez (pun si eu un caz, prin absurd, cum ar veni); si nu cred ca cineva ar face-o. Ce se schimba, atunci, cu votul uninominal? Daca in circumscriptia mea, partidul X, care imi place, imi propune un nume care nu-mi place, un nemernic dovedit chiar, am doua posibilitati: stau, cum ziceam, acasa, sau votez scuipindu-mi in sin, pentru ca, macar, stiu ca ipochimenul va ridica in parlament mina (la votul cu bile, Dumnezeu cu mila...) pentru legile sustinute de partidul „meu“.

Dimpotriva, chiar daca, in situatia data, un partid al carui program nu-mi place contrapune un om de bine, un specialist, un intelectual de rasa, fie el ce-o fi, nu am nici un motiv sa-l votez: in parlament, el nu va actiona potrivit pregatirii sale, va face politica partidului pe care il reprezinta. Si-apoi, cind vezi un om pe care il stimezi imprumutindu-si numele unui partid detestabil (din pacate, la noi cale de mijloc nu e; desi, ma intreb care nu e detestabil), cind vezi asa un om, asadar, cum sa nu-ti pui intrebari in legatura cu caracterul lui? Nici argumentul responsabilizarii nu tine. Cine vrea sa-i traga la raspundere pe alesi, le stie si acum numele. Iar intrarea pe liste, pe un loc eligibil, costa si acum o caruta de bani; de ce ar fi mai ieftina nominalizarea intr-o circumscriptie? in ambele situatii, alesul e la fel de interesat sa-si recupereze investitia, o face si o va face cu aceeasi cerbicie.
Pe de alta parte, daca tot nu conteaza, iar ei o tin ca gaia matu’ sa faca reforma, s-o faca naibii mai repede, sa nu ne mai perpeleasca atita, ca si-asa e cald!

P.S. Ca sa ne mai racorim, va ofer un poem, S’i fossi foco, minunat de incorect politic, al lui Cecco Angiolieri, poet sienez de pe la sfirsitul lui 1200 (o versiune in italiana timpului gasiti, de exemplu, la http://www. learnitaly. com/cecco_angiolieri.htm; iar Fabrizio de André i-a facut o muzica foarte frumoasa):

Foc dac-as fi, lumea as arde-o;
vint dac-as fi, as spulbera-o;
apa de-as fi, as ineca-o;
iar Dumnezeu de-as fi, as scufunda-o.
Papa de-as fi, mama!, ce m-as distra
sa-i vir pe toti crestinii in belea;
iar riga dac-as fi, nu m-as juca
si toate capetele-as reteza.
Moarte de-as fi, la taica-meu m-as duce;
viata de-as fi, cu el n-as sta;
cu mama, altcumva n-as face.
Orb* dac-as fi, precum am fost si sint,
As tine pentru mine doar junele zglobii,
La babe sontoroage nici ca m-as opri.

–––––––––
Cecco inseamna orb.